pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Deoarece complexul a fost cercetat parţial nu ştim dacă
este vorba despre podeaua unei locuinţe sau despre lipitura
unei vetre de foc cu suprafaţa bine netezită (). Lipitura a fost
amenajată pe sol, din lut în amestec cu pietricele şi resturi
vegetale. În urma arderii se prezintă ca o masă compactă de
lut de culoare roşiatică.
În partea sudică complexul a fost secţionat de G 9. O parte
din lipitura complexului a fost descoperită în groapă cu cca. la
0,8–0,9 m ad. faţă de gura gropii.
G 8. A fost descoperită în c. B/13 la ad. de –3,4 –3,5 m, la
V de podeaua Loc. 24. Gura gropii are forma circulară cu d de
1,3 m iar pereţii sunt verticali spre fundul plat. Groapa a fost
excavată aprox. 0,4 m în stânca naturală a dâmbului.
Umplutura gropii este formată din pământ pietros în
amestec cu concreţiuni de lemn, lut ars şi cenuşă. Pe fundul
gropii au fost descoperite materiale arheologice formate din
fragmente ceramice, piese din piatră şi fragmente de oase
animaliere.
Datorită faptului că groapa a fost delimitată la nivelul
podelei Loc. 24, aceasta este atribuită primului nivel de locuire
al aşezării de către purtătorii culturii Cucuteni-Ariuşd.
G 9. A fost descoperită în c. D/13 la ad. de –3,2 m, la E de
podeaua Loc. 24. Groapa a fost secţionată pe direcţia N-S şi a
fost golită în partea sa vestică (partea estică a gropii intră în
suprafaţa necercetată de noi, sub profilul estic al secţiunii).
Gura gropii în partea sa vestică are forma semicirculară cu
diam. de 1,4 m. În secţiune profilul gropii are forma unei
“clepsidre” cu fundul uşor sferic şi a fost săpată aprox. 1,2 m în
stânca naturală a dâmbului.
Umplutura gropii este formată din pământ pietros de
culoare brun-gălbuie în amestec cu pământ brun cu resturi de
lemn carbonizat, lut ars şi puţine urme de cenuşă. Groapa a
fost secţionată în partea superioară de o groapă de stâlp ce
făcea parte din infrastructura valului de fortificaţie ridicat la
începutul epocii bronzului mijlociu.
Pe fundul gropii au fost descoperite materiale arheologice
formate din fragmente ceramice, piese din piatră şi fragmente
de oase animaliere.
La nivelul solului steril pe întreaga suprafaţă cercetată au
fost delimitate mai multe gropi de stâlp, unele făceau parte din
structura acoperişului sau pereţilor locuinţelor cercetate, iar
altele de la anumite amenajări interioare. Gropile de stâlp au
gura circulară cu d cuprins între 0,2 şi 0,4 m, pereţii oblici spre
fundul aprox. drept sau sferic. Acestea au fost săpate până la
0,4 m în stânca naturală. Umplutura gropilor de stâlp era
formată din pământ de culoare brun-negricioasă în amestec cu
pietriş, resturi de lemn şi lut ars, uneori fiind uşor tasată.
Au fost descoperite mai multe gropi de stâlp ce fac parte
de la infrastructura Loc. 5. Iniţial a fost săpată o groapă (de
formă circulară cu diametrul la gură de 0,6 m), care avea
pereţii aprox. drepţi şi fundul sferic (groapa a fost săpată până
la cca. 1 m ad. în stânca naturală a dâmbului). După ce groapa
era săpată, se introducea un stâlp din lemn (de formă
triunghiulară sau semicirculară – practic erau copaci despicaţi
în două sau trei părţi) care era fixat în poziţie verticală.
Pământul pietros scos în urma excavării gropii, era apoi tasat
în jurul stâlpului şi acesta era bine fixat.
Pe latura sudică a Loc. 5 au fost depistate şi cercetate 3
astfel de gropi, pe latura nord-estică alte 5, iar una este
dispusă pe colţ în partea sud-estică. Pământul pietros cu care
se fixa stâlpul din lemn, avea culoarea galben-verzuie.
Concomitent cu cercetarea arheologică a fost realizat un
experiment privind construirea unei instalaţii de foc (vatră),
după modelul celor descoperite în cadrul aşezării culturii
Cucuteni-Ariuşd.
Odată nivelat terenul, pietrele ce urmau să facă parte din
pavajul vetrei au fost bine aranjate (acestea nu depăşeau gr.
de 0,1–0,2 m) în formă circulară cu d de cca. 1 m. În paralel, a
fost adus lut din apropierea aşezării, care a fost amestecat cu
nisip, pietricele, cenuşă şi resturi vegetale. Lutul a fost
depozitat câteva zile în apă. Lutul frământat a fost aşezat
peste pavajul de pietre, iar în partea superioară s-a efectuat o
netezire cu ajutorul unor unelte din lemn (spatule) şi cu mâna
umedă.
După ce lipitura s-a uscat la soare, s-au făcut mai multe
focuri pe vatră pentru a o consolida. Jarul a fost mutat cu
ajutorul lemnelor, pe toată suprafaţa vetrei până când aceasta
a devenit funcţională. În urma acestui experiment s-a observat
faptul că vetrele astfel construite păstrează mult mai bine
căldura în jurul lor.
Jarul se păstrează bine până a doua zi când se poate face
focul, doar aruncând câteva lemne uscate peste cărbunii din
cenuşa rămasă în vatră.
La terminarea campaniei arheologice, în luna septembrie a
anului 2006, cenuşa din jurul vetrei a fost împrăştiată iar vatra
a fost acoperită cu gazon (pământ cu iarba din starul vegetal)
pentru a urmării comportamentul ei în timp.
Materialul ceramic descoperit din o sumară privire a datelor
statistice denotă prezenţa în număr mare a ceramicii negre
lustruite, a ceramicii roşii sau maronii, uneori cu faţete şi
alveole. Pe ceramica neagră şi roşie există motive decorative
din benzi din 2-3 linii subţiri albe, caracteristice grupului Ariuşd
care apar în mai toate staţiunile din Transilvania de fază
Ariuşd–Cucuteni A1-A2 apărând în numeroase staţiuni din
Transilvania: Ariuşd VII-VI, Olteni, Tg. Mureş; Bod, Păuleni -
L5 încăperea A 4 .
Pl. 72
Note:
1. Zoltan Szekely, Cultura Ciomortan, Aluta, 1970, p. 71-76;
Valeriu Cavruc, Noi cercetări în aşezarea de la Păuleni (1999 -
2000), Angustia 5, 2000, p. 93 –102; Valeriu Cavruc,
Gheorghe Dumitroaia, Descoperirile aparţinând aspectului
cultural Ciomortan de la Păuleni (Campaniile 1999-2000),
Angustia 5, 2000, p. 131-154; Valeriu Cavruc, Mihai Rotea,
Locuirea Wietenberg de la Păuleni (campaniile 1999-2000), în
Angustia 5, 2000, p. 155-172; Valeriu Cavruc, Dan Buzea, Noi
cercetări privind epoca bronzului în aşezarea Păuleni
(Ciomortan). Campaniile din anii 2001 - 2002. Raport
preliminar, în Angustia 7, 2002, p. 41 – 88; Valeriu Cavruc, în
Catalogul Expoziţiei Noi Descoperiri arhelogice în sud-estul
Transilvaniei, Covasna, 2003; Valeriu Cavruc, The Ciomortan
Group in the Light of New Researches, Marmatia 8/1, 2005, p.
81-123; Eugenia Zaharia, Cultura Ciomortan. În: Comori ale
epocii Bronzului din România. Treasures of the Bronze Age in
Romania, 1995, p. 151-152, Bucureşti.
2. Gheorghe Lazarovici, Sabin Adrian Luca, Cosmin Suciu,
Dan Buzea. Descoperirile Cucuteni - Ariuşd de la Păuleni
(Ciomortan), Angustia 5, 2000, p. 103-130; Gheorghe
Lazarovici, Valeriu Cavruc, Sabin Adrian Luca, Cosmin Suciu,
Dan Buzea. Descoperirile Cucuteni - Ariuşd de la Păuleni
(Ciomortan), Angustia 7, 2002, p. 19 - 40.
363