pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
aparţinând epocii bronzului, 42 primei epoci a fierului, 41 epocii
dacice.
Din punct de vedere funcţional au fost descoperite 46 gropi
de provizii şi menajere, 8 locuinţe adâncite, 6 locuinţe de
suprafaţă, 12 gropi de stâlp, 5 vetre de foc, 6 cuptoare, 3 tălpi
de construcţii şi 2 elemente defensive.
Pentru întâia oară a fost investigat sectorul vestic al
platoului superior unde a fost stabilită stratigrafia sitului.
Au apărut de asemenea noi elemente care pot să susţină
locuirea sau fortificarea platoului în evul mediu timpuriu, poate
chiar din sec. VIII.
Finanţarea din acest an din partea MCC, destul de
consistentă, a reuşit să acopere costurile investigaţiilor
(sondajelor) din acest an propuse, dar pentru abordarea de
anvergură, la care situl se pretează, fondurile sunt insuficiente.
În vederea cercetării elementelor de habitat săpătura necesită
o abordare în suprafeţe de mari dimensiuni pentru
surprinderea completă a complexelor arheologice pe fiecare
nivel de locuire.
Anexa 14
Abstract:
Known in the historical literature, due to the discovery of a
Dyrrhachium type Greek coin hoard, the point called
“Observator” is situated on the superior plateau of Măgura
Şimleului Hill, placed on the northern part of Şimleu Silvaniei
town. After certain field researches made at the beginning of
the 1990`s, it was discovered a Hallstatt period fortified
settlement laying on a surface of 35 ha, with its plan perfectly
adapted to the terrain. The Hallstatt period fortification (10 th –
7 th centuries B.C.) was reused in several periods, and several
ways, in the Dacian period (1 st century B.C.), and in the Middle
Ages (8 th – 10 th century A.D.).
The beginning of a great research plan of the habitation
complex situated on the Măgura Şimleului Hill, and the solving
of chronological problems made us to open a long
archaeological research period. Last year's (2006) campaign
aimed the northern sector of the shell-shaped fortified
habitation area to follow its elements.
Until now, there were made nine archaeological campaigns
(1994, 1995, 1996, 1999 - 2003, 2006), through 16 ditches, 8
cassettes, which discovered 1500 sq.m. of the site. On the
mentioned surface appeared 250 provision, domestic and ritual
pits (150 prehistoric, and 1000 Dacian), 43 houses (20
prehistoric, and 23 Dacian), 12 fireplaces (4 prehistoric, and 8
Dacian), 12 ovens (4 prehistoric, and 8 Dacian).
The archaeological research from Şimleu Silvaniei
continued in 2006 as well, with the 9 th campaign. It was traced
a research trench (S 1/2006), oriented east-west, measuring
36 x 2 m. During this year’s campaign there were discovered
88 archaeological complexes.
From this, 41 belong to the La Tène period, 5 dating from
the Bronze Age, and 42 dating from Hallstatt. Based on an
archaeological students’ camp (the only possible for this
important site), this year’s campaign felt the need of a more
consistent financial support to properly research the Thracian,
Dacian and Romanian phenomena from Şimleu Silvaniei -
Observator. [Horea Pop, Ioan Bejinariu]
186. Şoimeni–Ciomortan, com. Păuleni Ciuc, jud.
Harghita
Punct: Dâmbul Cetăţii
Cod sit: 83384.01.01
Cercetare arheologică neautorizată
Colectiv: Valerii Kavruk – responsabil, Dan Lucian Buzea
(MCR), Gheorghe Lazarovici (Univ. Reşiţa)
Staţiunea se află la cca. 8 km NE de municipiul Miercurea-
Ciuc şi la cca. 1 km NE de satul Şoimeni (Csikcsomortán),
comuna Păuleni Ciuc, judeţul Harghita, în locul numit de
localnici Várdomb (Dâmbul Cetăţii). Este amplasat într-un loc
ferit, cu altitudinea absolută de 882 m, la poalele de V ale
Munţilor Ciucului. Acest loc oferă o bună vizibilitate asupra
Depresiunii Ciucului şi totodată un bun control al punctelor de
comunicaţie cu zonele extramontane. Se află în dreptul pasului
Vlăhiţa ce traversează munţii Harghitei – graniţa naturală dintre
Depresiunea Ciucului şi centrul Transilvaniei, între cursul
superior al Oltului şi Izvorul Trotuşului, asigurând legătura între
Depresiunea Ciucului de Moldova, pe drum de creastă.
Iniţial, pe locul respectiv a existat un promontoriu natural,
de formă ovală, cu suprafaţa de cca. 60 (N-S) x 90 (E-V) m şi
înalt de cca. 3 m. Dinspre S promontoriul era mărginit de o
pantă accentuată şi înaltă a văii pârâului Remetea – afluent al
Oltului. La N, în imediata apropiere a promontoriului, curge alt
pârâu afluent al Remetei. Acest loc oferea bune condiţii de
securitate: accesul în aşezare a fost uşor de controlat, din spre
S ea fiind limitată de o pantă accentuată a văii Remetei, din N
– de pârâul Nyirpataka şi malul înalt al promontoriului, iar din
spre V singura cale de acces spre promontoriu trecea printr-o
şa îngustă de cca. 15 m. Aşezarea avea o poziţie importantă în
ceea ce priveşte legăturile cu diverse teritorii: pe cursul
ambelor pâraie din vecinătatea sa, se putea ajunge uşor la
principala arteră hidrografică din zonă – râul Olt.
Aşezarea a fost descoperită în perioada interbelică de Al.
Ferenczi care a inclus-o în repertoriul cetăţilor dacice din
Transivania. În anii 1956, 1960 şi 1967 aici a efectuat cercetări
arheologice Székely Zoltán. Cu ocazia acelor cercetări s-a
constatat că aşezarea a fost locuită în eneolitic (cultura
Cucuteni-Ariuşd), în perioada de tranziţie de la eneolitic la
epoca bronzului (cultura Coţofeni) şi în epoca bronzului
mijlociu (culturile Ciomortan şi Wietenberg). În ceea ce priveşte
fortificaţiile, s-a ajuns la concluzia că valul a fost ridicat în
epoca bronzului. Cu ocazia cercetărilor efectuate de Székely
Zoltán a fost descoperită o nouă cultură denumită în literatura
de specialitate „cultura Ciomortan”, încadrată perioadei mijlocii
a epocii bronzului.
Cu scopul aprofundării cercetărilor, care să contribuie la
rezolvarea problemelor menţionate, în anul 1999 săpăturile în
această aşezare au fost reluate de un colectiv format din
reprezentanţii mai multor instituţii: Muzeul Carpaţilor Răsăriteni
(Valeriu Cavruc – coordonator, Dan Buzea, Galina Kavruk),
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (Gheorghe
Lazarovici şi Mihai Rotea) Institutul Român de Tracologie
(Székely Zsolt) şi Muzeul de Istorie Neamţ (Gheorghe
Dumitroaia) 1 .
Cercetările s-au desfăşurat în secţiunea S.I, în c. A–D / 8–
14, pe o suprafaţă de 96 m 2 . Acestea au vizat urmele
eneolitice de locuire descoperite în campaniile anterioare. În
campania din anul 2005 au fost delimitate o parte din gropile
361