pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
timpuriu, celălalt din sec X p.Chr). Au fost descoperite puţine
materiale ceramice din neolitic (complexul cultural Criş) şi
enolitic final (cult. Coţofeni), un mormânt de incineraţie din
perioada timpurie a epocii bronzului, ceramică cu decor de tip
Wietenberg atribuită perioadei mijlocii a epocii bronzului,
numeroase gropi din perioada târzie a epocii bronzului.
Sistemul defensiv al aşezării fortificate din prima epocă a
fierului (sec. X–VII a.Chr), cu un traseu adaptat configuraţiei
terenului, a fost sondat în mai multe puncte pentru a verifica
elementele sale constitutive şi dinamica dezvoltării spaţiului
fortificat. Parţial, vechea fortificaţie din prima epocă a fierului a
fost refolosită în perioada dacică (sf. sec. II a.Chr – încep. sec I
p.Chr ) şi în evul mediu timpuriu (sec. VIII–X). Publicarea
monografică a descoperirilor a început în anul 2006 cu apariţia
primului volum al monografiei arheologice a Şimleului Silvaniei.
Este un sit arheologic tipic amplasat pe o înălţime greu
accesibilă, dar cu numeroase surse de apă disponibile în zona
înaltă. Râul Crasna curge pe la poalele Măgurii şi o înconjoară
la S, V şi NV. Numeroase alte situri din epoca bronzului, prima
epocă a fierului şi perioada dacică au fost descoperite şi
cercetate cu ocazia unor cercetări sistematice, preventive şi
periegheze în zona din jurul Măgurii Şimleului. Marea densitate
de locuire care se conturează în această microzonă, începând
cu a doua jumătate a bronzului mijlociu, se leagă în mod cert
de conştientizarea poziţiei strategice a acestui punct, aflat pe o
importantă arteră naturală de circulaţie (valea Crasnei), dar
mai ales prin posibilitatea de a controla trecătoarea tăiată de
râul Crasna în masivul Măgura, între Şimleu Silvaniei şi Cehei.
Campania anului 2006. Date stratigrafice
În campania anului 2006 ne-am propus în principal
verificarea stratigrafiei pe platoul aflat la N de punctul
Observator, mai precis pe axul E-V al acestuia. În funcţie de
rezultatele obţinute dorim să proiectăm viitoarea strategie de
cercetare a acestei zone cu o suprafaţă de câteva hectare, ce
a fost defrişată cu mulţi ani în urmă. A fost trasată o secţiune
S1 / 2006 orientată E-V, cu dimensiunile de 36 x 2 m. La
capătul acestei secţiuni, spre V am surprins, la ad.max de 2,70
m cea mai veche fază de locuire, ce aparţine bronzului târziu.
În prima epocă a fierului, pentru a atenua diferenţa de nivel
între partea estică, mai înaltă a platoului şi cea vestică, mai
joasă, au fost realizate nivelări succesive cu rocă sfărâmată şi
humus provenit dintr-o zonă cu locuire din perioada târzie a
epocii bronzului. Interesant este, că între m. 25-36 ai secţiunii
unde apar aceste straturi succesive de nivelare nu au fost
surprinse complexe din prima epocă a fierului cu excepţia a
două gropi de stâlp. Ca urmare a acestor amenajări, nivelul
părţii vestice a platoului, în zona cercetată, a fost ridicat în
general cu 0,5 până la 1 m. Ulterior, în perioada locuirii dacice,
amenajarea platoului a continuat, fără a mai fi nevoie de
nivelări de amploarea celei realizate în prima epocă a fierului.
Mai sus de acest sector al secţiunii, între m. 13-25 unde
diferenţa de nivel era mai puţin accentuată, s-a realizat în
prima epocă a fierului o terasare până la nivelul stâncii şi aici
au fost surprinse cel puţin două faze de locuire din această
perioadă. În fine între m. 0-13 ai secţiunii, imediat sub humusul
vegetal apare roca locală (micaşist) în care se adâncesc
complexe din perioada târzie a epocii bronzului, prima epocă a
fierului şi perioada dacică.
Cele trei casete C1-C3 / 2006, fiecare cu dimensiunile de 6
x 4 m au fost trasate la limita nordică a platoului, în
continuarea suprafeţei cercetate anterior în campaniile din anii
1999 şi 2002. În toate cele trei casete, imediat sub humusul de
359
pădure apar complexele din prima epocă a fierului şi din
perioada dacică. Poate fi sesizat nivelul dacic din care pornesc
complexe şi doar pe anumite porţiuni un nivel din prima epocă
a fierului neafectat de amenajările recente. În prima casetă
(C1) am surprins chiar şi urmele unei secţiuni mai vechi din
care am recuperat o sapă de fier şi câteva bucăţi de tablă.
Poate fi vorba despre una dintre secţiunile de sondaj ale lui M.
Moga din 1949 sau chiar de o secţiune mai veche din a doua
jumătate a sec. XIX-lea.
Caseta C4/2006 (1 x 5 m) a fost trasată în vederea
investigării complete a gropii G189 descoperită în campania
din anul 2003.
Descoperirile din epoca bronzului
Materiale ceramice din perioada timpurie şi mijlocie a
epocii bronzului au apărut destul de puţine, în poziţie
secundară, rulate în stratul de cultură din prima epocă a fierului
şi din perioada dacică.
În decursul acestei campanii am dezvelit integral o groapă
surprinsă şi cercetată parţial în secţiunea S1 din campania de
săpături a anului 2003. Este vorba despre groapa G 190.
Inventarul foarte bogat şi divers al acestei gropi surprinsă în
proporţie de 40% în campania anterioară ne-a determinat să
continuăm dezvelirea ei. Inventarul gropii apare masat în
treimea inferioară şi cea mediană a complexului. Groapa
conţinea o mare cantitate de ceramică întreagă şi întregibilă.
Foarte interesante sunt însă bucăţile de lut ars care par să
provină de la un model de casă, ce a fost rupt în bucăţi, iar
apoi bucăţile au fost aruncate în jumătatea inferioară a gropii
alături de fragmente ceramice, numeroase fragmente de la
greutăţi piramidale de lut (căţei de vatră), cenuşă, oase arse şi
cărbune. Pe fundul gropii a fost depusă o râşniţă din micaşist.
Din umplutura gropii am mai recuperat fragmente dintr-o vatră
cu marginea modelată în trepte, din păcate foarte friabilă şi
dificil de recuperat. Se remarcă în mod deosebit un fragment
ceramic pe care apare modelat capul unui berbec, fiind redate
foarte bine botul cu toate detaliile (nări, ochi) şi unul dintre
coarne. La fel de interesant este un fragment de vas care se
sprijină pe un picior uman, precum şi un vas bitronconic de
dimensiuni medii cu două toarte goale pe interior şi cu orificiu
de scurgere ce comunică cu interiorul vasului. Pe baza
inventarului ceramic groapa aparţine grupului Cehăluţ, care în
primele două etape ale bronzului târziu este documentat prin
numeroase descoperiri în zona cuprinsă între bazinele râurilor
Barcău şi Crasna din nord-vestul României. Inventarul ceramic
cuprinde şi câteva fragmente parţial întregibile decorate cu
ornamente excizate în manieră Suciu de Sus II.
În secţiunea S1/2006, între m. 31-36 la ad. cuprinsă între
2,20–2,70 m am surprins un nivel de locuire din perioada târzie
a epocii bronzului, suprapus de nivelări succesive din prima
epocă a fierului. Stânca a fost îndreptată şi s-a amenajat o
terasă la capătul căreia, spre E, a apărut o amenajare cu piatră
locală, prinsă cu lut la ad. de 2,3–2,4 m. În spatele acestei
amenajări au apărut patru complexe: două cuptoare
dezafectate (complexele C 87 şi C 89), un cuptor menajer
păstrat intact (C 88) şi o groapă de stâlp (C85). Un strat
consistent de cenuşă şi cărbune suprapune nivelul terasei din
perioada târzie a epocii bronzului, inclusiv amenajarea cu rocă.
În acest stadiu, nu putem aprecia în chip convingător
caracterul acestei amenajări cu rocă prinsă cu lut. Poate fi
vorba fie de un zid de sprijin a marginii terasei, fie de
emplectonul unei palisade ridicate la limita platoului. În viitor,
prelungirea secţiunii S1/2006, pe pantă, spre V ar trebui să