pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
La acest stadiu zona s-a pus în conservare, prin acoperire
cu folie şi pământ până la reluarea săpăturilor. Adâncimea
care s-a atins în SX/2004-2006 (mai precis în cadrul bordeiului
L12), a fost în jur de 2 m faţă de borna topografică situată la
cca. 1 m de latura vestică a suprafeţei.
184. Şimian, com. Şimian, jud. Bihor
Punct: Groapa cu lut (Sárgaföldes gödör)
Cod sit: 31342.01
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr. 518 /
2006
Colectiv: Sorin Bulzan (MTC Oradea), Alexandru Ciorba
În luna noiembrie lucrările de exploatare a argilei pentru uz
local din zona sitului arheologic au avut o amploare
neobişnuită, astfel că din săpăturile sătenilor ne-au fost
semnalate un castron şi o fibulă ce ar putea proveni dintr-un
mormânt. Acesta a fost şi motivul cererii pentru acordarea
autorizaţiei de săpătură preventivă.
Staţiunea de la “Groapa cu lut” este cunoscută în literatura
arheologică începând cu anii 30 ai sec. XX, dar până acum nu
au existat cercetări sistematice. De aici provin numeroase
fragmente ceramice aparţinând primei epoci a fierului şi câteva
morminte atribuite gepizilor. Din păcate, excavările pentru
obţinerea lutului sunt permanente, astfel că cercetările
preventive vor trebui să dobândească un caracter sistematic.
În cele două secţiuni trasate în malul gropii de lut
stratigrafia este simplă. Până la 0,38 m apare pământul negru
deranjat de arături şi lucrări de excavare moderne. Obiecte
recente au apărut până la 0,48 m ad. unde se conturează clar
lutul virgin. Ipoteza privind existenţa unei necropole a fost
confirmată la acest nivel prin conturarea a două gropi
aparţinând unor morminte de inhumaţie.
Primul dintre acestea a fost deranjat, astfel că oasele
descoperite pe fundul gropii nu se mai aflau în poziţie
anatomică. Observaţia este susţinută şi de răspândirea celor
29 de mărgele din calcedoniu şi chihlimbar în aproape toată
umplutura gropii. Totuşi cele mai multe au apărut într-o rază de
0,20 m în partea sud-vestică a complexului. În capătul nordic al
mormântului a apărut o grupare de mărgele de chihlimbar şi de
calcedon dintr-un şirag. Ele se aflau spre zona craniului mult
distrus, adică în poziţia în care au fost depuse în momentul
înmormântării. Mărgele de culoare neagră au mărimea de cca.
0,01 m, sunt plate şi cu colţurile rotunjite. Cele din chihlimbar
sunt cilindrice şi puternic oxidate. În zona sternului se afla o
fibulă din argint cu picior întors pe dedesubt, ornamentată cu
două discuri montate pe arc. L fibulei este 0,48 m, iar sub
aceasta au mai fost descoperite câteva mărgele din calcedon.
În profilul sudic al gropii mormântului, la ad. de 0,75 de m au
fost identificate oase umane în poziţie neanatomică. Spre
peretele nordic al gropii se afla un vas întreg de culoare
portocalie cu angobă de culoare cărămizie. Recipientul este un
import roman. Lângă vas au fost descoperite încă 25 de
mărgele. Fundul gropii mormântului, avea o pantă uşoară spre
N. Capătul sudic al gropii s-a adâncit până la 0,73 m, iar cel
nordic până la 0,87 de m, de la actualul nivel de călcare. L
gropii mormântului este de 2,11 m, l 0,86 de m, iar capătul
sudic (spre cap) este mai lat, iar cel nordic mai îngust.
358
La desfacerea mormântului nr. 2, a fost identificată o
groapă rotundă care o tăia pe cea a mormântului. Aceasta din
urmă se adâncea până la 1,30 m. Groapa mai recentă a ajuns
până la 1,50 m. Această situaţie arată că mormântul a fost
deranjat ulterior. Inventarul mormântului constă numai în
mărgele din chihlimbar şi din calcedoniu.
În umplutura gropilor de morminte au fost descoperite şi
fragmente preistorice rulate.
Datatarea mormintelor este oferită de fibula din argint cu
analogii în mediul sarmatic din câmpia Tisei şi în mediul
transilvănean din sec. IV p.Chr 1 . O altă fibulă din argint de
acelaşi tip semnalată de localnici înainte de începerea
săpăturilor se datează bine în a doua jumătate a aceluiaşi sec.
Note:
1. Vaday 1989, Abb. 16, 5, Horedt 1982, p. 130, Abb. 58, 8.
Bibliografie:
***, Repertoriul Monumentelor naturii, arheologice, istorice,
etnografice, de arhitectură şi artă din judeţul Bihor, Oradea,
1974, nr. 385, p. 72sq.
M. Comşa, Unele date privind regiunile din nord-vestul
României în sec. V-IX, în Centenar Muzeal Orădean, 1972, p.
210.
K. Horedt, Siebenbürgen in spätrömischer Zeit, Bucureşti,
1982.
A. Vaday, Die sarmatischen Denkmaler des Komitat Szolnok,
Anteus, 17-18, 1988-1989, Budapest, 1989.
185. Şimleu Silvaniei , jud. Sălaj
Punct: Observator
Cod sit: 139893.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
78/2006
Colectiv: Horea Pop – responsabil; Ioan Bejinariu,
Emanoil Pripon (MJIA Zalău), Dan Vasile Sana
(DCCPCN Sălaj)
Masivul Măgura Şimleului domină zona nord-vestică a
Depresiunii Şimleului, iar oraşul Şimleu Silvaniei se întinde la
poalele Măgurii, spre S, pe malul râului Crasna. Toponimul
Observator desemnează zona maximei altitudini a Măgurii
(597 m) şi platourile înalte aflate la N.
Date despre primele „investigaţii” arheologice ale sitului
sunt menţionate încă din a doua jumătate a sec. al XIX-lea în
publicaţia maghiară Archaeologiai Értesitő, iar o parte a
materialelor descoperite cu acel prilej a ajuns în colecţia unor
muzee din Transilvania, respectiv Ungaria şi Austria. Sondaje
de amploare redusă au fost efectuate de către M. Moga după
al doilea război mondial (1949) şi de către Al. V Matei în anul
1978. Cercetarea arheologică sistematică a sitului de la
Observator a început în anul 1994, de către un colectiv
coordonat de regretatul dr. Mircea Rusu, de la IAIA Cluj
Napoca. Până în prezent au fost efectuate 9 campanii de
săpături, iar suprafaţa cercetată este de 1427 m 2 . În această
suprafaţă au fost cercetate prin intermediul a 16 secţiuni şi 9
casete: 261 de gropi din epoca bronzului, prima epocă a
fierului şi dacice, 38 de locuinţe şi 30 de cuptoare şi vetre din
perioadele menţionate şi două morminte (unul din bronzul