pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
dimensiuni în care au fost implantaţi probabil stâlpi de lemn
care susţineau structura unei intrări (poarta spre barbaricum a
acestei posibile fortificaţii). Cercetările din acest punct trebuie
să continue până la lămurirea completă a modului de realizare
a acestei intrări.
Zona de lucru nr. 4. Verificarea legăturii sistemului de
fortificaţie cu şanţurile care au orientarea dispusă transversal
spre valea Crasnei.
Pe panta de N a platoului dealului Soldubiţa au fost
executate secţiuni orientate E-V pentru studierea profilelor
şanţurilor care coboară înspre valea Crasnei pe direcţia
nordică. În anul 2005 pe această pantă au fost identificate
urmele a două şanţuri paralele care coboară panta dealului
Soldubiţa spre valea Crasnei. Cele două şanţuri au adâncimile
şi lăţimile diferite dar au traseele paralele. A fost verificată
zona aproape de baza pantei, pentru a se stabili dacă aceste
şanţuri continuă spre valea Crasnei, sau îşi modifică traseul
închizând în fapt o altă fortificaţie rectangulară pe platoul
dealului Soldubiţa, cele două şanţuri putând sa reprezinte de
fapt latura de E a acestei posibile fortificaţii. Secţiunile realizate
aici în acest scop nu au ajuns deocamdată să surprindă locul
unde aceste şanţuri cotesc înspre altă direcţie. Se pare ca acel
loc se află cu câţiva metri mai spre panta terenului decât locul
unde am trasat şi realizat noi ultima secţiune a anului 2006 de
pe acest platou al dealului Soldubiţa. Cercetările arheologice
trebuie să continue în acest punct pentru a surprinde latura de
N a acestei presupuse fortificaţii rectangulare de aici.
Dimensiunile şi forma şanţurilor, precum şi sistemul
defensiv format din şanţuri si valuri de pământ, are analogii în
sistemele de fortificaţii de pământ romane. O asemenea
încadrare cronologică indică şi cele câteva fragmente ceramice
“barbare” din epoca romană descoperite în umplutura
şanţurilor cu profile în formă de “V”.
Cercetările arheologice viitoare vor elucida, dacă sistemul
de şanţuri surprinse formează o fortificaţie care barează numai
calea de circulaţie de pe valea Crasnei spre provincia Dacia,
sau face parte dintr-un sistem mai complex de limes roman
avansat în Barbaricum.
Pl. 70
Zusammenfassung:
Die Forschungen wurden bei diesem Denkmal von 1997
durchgeführt. Bis zu diesem Jahr wurde das
Befestigungsystem, das das Krasna Tal süd- östlich dem Ort
Supuru de Sus durchlauft, geschnittet und auf den Hügeln
„dealul Şoricelului” und „dealul Soldubiţa” wurden zwei
Erdwallsysteme identifiziert. Im Jahr 2006 haben die
Ausgrabungen in der Verbindungszone zwischen beiden
Erdwallsystemen, in der Eingangszone von Barbaricum und in
der Richtung der Grabenlinie nach Krasna Tal stattgefunden.
182. Sutoru, com. Zimbor, jud. Sălaj
Punct: La Cetate
Cod sit: 143183.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
134/2006
Colectiv: Constantin Ilieş – responsabil (UBB Cluj), Sorin
Cociş, Silvia Mustaţă (IAIA Cluj), Dan Tamba, Alexandru
355
V. Matei (MJIA Zalău), Felix Marcu (MNIT), Dan Ştefan,
Magdalena Duţescu (FIB).
Prima campanie (2001) a dus la identificarea vicusului
militar şi a termelor (S1-S3). Campania din 2002 s-a
concentrat asupra a două obiective: cercetările din zona
vicusului (S4-S7) precum şi localizarea castrului. În secţiunile
S4, S5, a fost identificat sistemul de fortificaţie al castrului pe
latura de E.
În anul 2006 au fost reluate investigaţiile arheologice în
situl de la Sutoru. Intenţia noastră a fost aceea de a colecta
informaţii noi, prin cercetări de suprafaţă, folosirea imaginilor
satelitare, măsurători topografice şi săpături arheologice,
urmărind, în final, delimitarea completă pe teren a castrului
roman, respectiv, în principal, surprinderea sistemului de
fortificaţie pe toate laturile.
A fost cercetată prin săpătură o suprafaţă de 144,43 m 2 ,
respectiv secţiunile S8 (11 x 1,10 m), S9 (19 x 1,10 m), S10
(16,5 x 1,10 m), S11 (25 x 1,10 m), S12 (27 x 1,10 m), S13 (17
x 1,10 m), S14 (15,80 x 1,10 m).
Zona a fost afectată de lucrări agricole şi de numeroase
inundaţii ceea ce a determinat ca stratul de aluviune depus să
fie în unele zone de 2 m. În aceste condiţii decaparea stratului
vegetal şi a celui aluvionar s-a făcut cu ajutorul unui excavator.
Adâncimea maximă la care s-a ajuns cu cercetarea
arheologică în aceste secţiuni este de 3,20 m din cauza pânzei
freatice
Cercetarea arheologică a început din apropierea secţiunii
S4, S5, unde a fost identificat în campania 2002 sistemul de
fortificaţie al castrului pe latura de E. Pe latura de E au fost
trasate trei secţiuni, (S8, S9, S12) pe latura nordică două
secţiuni (S10-S11), pe latura sudică o secţiune (S14), iar în
interiorul castrului o secţiune (S13).
În ceea ce priveşte stratigrafia generală a sitului şi
structura sistemului de fortificaţie ne stau la dispoziţie două din
cele mai sugestive secţiuni stratigrafice: latura de N a secţiunii
S 9 şi latura de E a secţiunii S 11. Astfel, în ce priveşte primul
caz, constatăm dinspre interiorul înspre exteriorul castrului
existenţa mai multor niveluri de inundaţii constând din mai
multe straturi de nisip aluvionar. Aprox. în mijlocul secţiunii a
fost identificată groapa de scoatere a zidului de incintă de E al
castrului. Aceasta este vizibilă de la o ad. de cca. 1,00 m, şi
are o l de cca. 1,30 m, deasupra fiind observate din nou
straturi aluvionare. Înspre interior, între m. 5,00 şi 9,50, de la
acelaşi nivel superior de la care se putea observa şi urma
gropii de scoatere a zidului scos până la ad.max de cca. 2,00 m,
a fost constatată existenţa unui agger. Valul castrului este
realizat dintr-o umplutură compactă cu pământ de culoare
închisă conţinând câteva lentile de lut, pentru a întări rezistenţa
valului. Deasupra valului, începând de la mică distanţă de zid,
se observă o lentilă de pietriş şi piatră de carieră spartă. Nu
putem preciza acum funcţionalitatea acestui context, dar nu
credem că făcea parte din consistenţa valului. La V de agger,
înspre interiorul fortificaţiei, a fost identificată probabil via
sagularis, constituită dintr-un strat de pietriş gros de 0,10-0,15
m. Via are o l de cca. 1,50 m. Această via aparţinea ultimei
faze de construcţie a incintei, de vreme ce acoperă parţial un
strat de dărâmătură, constituit din piatră de carieră şi
fragmente de cărămizi şi tencuială. Via sagularis continuă
înspre interior cu un nivel de cultură, identificat pe o L de
aproape 4,00 m (între m. 0-4), în care au fost identificate
câteva fragmente ceramice romane. Stratul are o gr. de cca.