pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
argilă faptul că şanţul a fost deschis o perioadă de timp. A
doua zonă a şanţului, situată către baza terasei, prezintă
acelaşi tip de depunere, singura diferenţă notabilă fiind faptul
că la partea superioară s-a observat un nivel fin ce include
frecvente granule de cărbune.
Umplutura celui de al doilea şanţ, care a fost observat pe
profilul stratigrafic analizat pe o distanţă de cca. 8,50 m, are o
grosime variabilă, fiind acumulată pe o pantă ce tinde să fie
apropiată de cea iniţială (asemănătoare cu panta actuală),
depunerile succesive, cu stratificaţie difuză, însumând o
grosime stratigrafică maximă de cca. 1,40 m. Aceste depuneri
sunt reprezentate prin straturi groase, constituite din
amestecuri de silturi şi silturi argiloase, brun cenuşiu închis şi
gălbui, eterogene, cu structură granulară, lentile de silt gălbui,
omogen, cu rare granule de carbonaţi şi lentile de sediment
siltic nisipos cenuşiu şi galben roşcat. În cadrul acestor
acumulări au fost observate pelicule mm de lemn şi cărbune,
însoţite de depuneri feruginoase şi depuneri de granule de
carbonaţi. Stratificaţia acestor depuneri, ca şi prezenţa
lemnului şi a cărbunelui , ar putea indica etape succesive de
funcţionare a unor elemente (de delimitare) pentru care era
utilizat lemnul.
Nivelul de umplere al celui de al doilea şanţ este delimitat
de marginea unui al treilea şanţ, surprins şi acesta pe profilul
vestic, cercetat în 2005. Acesta a fost observat pe o lăţime de
4,30 m, fără a i se surprinde limita sudică, şi o adâncime
maximă de cca. 1,80 m. Umplutura este constituită din silt
argilos brun cenuşiu gălbui, relativ omogen, cu structură
granulară, cu rare fragmente ceramice, silex, oase, chirpici ars
şi cărbune fin. Caracterul masiv, nestratificat al umpluturii
acestui şanţ, ca şi trecerea gradată către nivelul de coluviu ce
îl suprapune, indică faptul că acest ultim şanţ ar fi funcţionat
până spre sfârşitul locuirii eneolitice.
Primul nivel ce suprapune toate cele trei structuri
prezentate este reprezentat prin silt argilos cu nisip, cenuşiu
gălbui, omogen, cu fisuraţie prismatică şi structură agregată,
ce conţine numai spre baza profilului constituenţi antropici fini
şi include granule şi pete carbonatice.
Ultimul nivel al profilului studiat este reprezentat prin silt
argilos cu nisip, brun cenuşiu mediu, omogen, cu structură
agregată şi rari constituenţi antropici fini şi constituie orizontul
superior al solul actual.
Stratigrafia profilului estic a confirmat şi a detaliat
observaţiile noastre din campania 2005, asupra profilului
vestic. Pe acest profil însă nu au mai fost surprinse nivelurile
de locuire superioare, observându-se faptul că zona locuită se
închide spre N, aşa cum indică şi configuraţia terasei pe care
este situat tell-ul.
181. Supuru de Sus, com. Supur, jud. Satu Mare
Punct: Dealul Soldubiţa
Cod sit: 138958.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.1/2006
Colectiv: Alexandru V. Matei (MJIA Zalău), Robert
Gindele (MJ Satu Mare)
Cercetările sunt desfăşurate la acest obiectiv începând din
1997. A fost secţionat şanţul şi valul de apărare (cu şanţul
înspre V spre Barbaricum) care intersectează valea Crasnei la
354
SE de localitatea Supuru de Sus. Traseul şanţului a fost
urmărit pe o distanţă de cca. 3 km din locul „Bondaua” prin
locul „La Şanţ” până pe „dealul Şoricelului”. În acest punct
şanţul de apărare îşi schimbă direcţia spre E într-un unghi de
cca. 120 de grade, punct în care se face conexiunea cu un
sistem de şanţuri de apărare cu profil în formă de „V”, care au
constituit o fortificaţie unghiulară. Fortificaţia de pământ are
dimensiunile maxime de cca. 220 x 120 m şi este amenajată
pe platoul „dealul Şoricelului” şi pe panta de E a dealului care
coboară spre pârâul Şoricelului. Latura lungă de SSV a
fortificaţiei (şanţul şi valul), continuă până la albia pârâului
Şoricelului şi urcă apoi panta vestică a pârâului de pe malul
opus şi ajunge pe platoul dealului Soldubiţa. Cercetările anului
2005 au identificat şi pe platoul acestui deal Soldubiţa, vecin
fortificaţiei unghiulare de pe dealul Şoricelului, un sistem
defensiv asemănător compus din urmele mai multor şanţuri de
apărare asemănătoare cu cele ce au fost surprinse în anii
precedenţi pe dealul Şoricelului.
Obiectivele cercetării din anul 2006:
Zona de lucru nr.1. Verificarea legăturii sistemului de şanţuri, a
prelungirii laturii sud vestice ale fortificaţiei de pe dealul
Şoarecului cu sistemul defensiv identificat pe platoul şi pe
pantele nordice ale dealului Soldubiţa.
Lucrările s-au desfăşurat atât pe panta nordică a dealului
Soldubiţa cât şi pe panta sudică a dealului Şoricelului. A fost
taluzat malul pârâului Soldubiţa şi s-a constatat, că prin
meandrele sale realizate de-a lungul timpului şi revărsările
dese, acestea au distrus zonă. În continuare au fost trasate
mai multe secţiuni pe ambele maluri ale pârâului. Pe malul
nordic în secţiunile S 91- 94, 132-137 au fost surprinse mai
multe şanţuri în formă de „V”. Prin dispunerea pe teren a
acestor şanţuri ele ar putea să se constituie şi să formeze un
sistem de intrare „a la chicane”. Amplasarea unei intrări în
această zonă este favorizată de configuraţia terenului, care
formează o zonă relativ plată, neinundabilă. Încă nu s-a reuşit
să se identifice cu claritate unde este locul de intrare de pe
această latură de NNE a fortificaţiei. Pe malul sudic, în
secţiunile S 89-90 a fost surprinsă continuarea şanţului spre
sistemul defensiv identificat pe platoul dealului vecin Soldubiţa.
Zona de lucru nr.2. Verificarea legăturii sistemului de şanţuri
de pe dealul Şoarecului cu sistemul defensiv identificat în anii
precedenţi pe platoul dealului vecin Soldubiţa.
Lucrările s-au desfăşurat pe panta nordică a dealului
Soldubiţa.
Au fost trasate secţiunile S 99-102, 140-145 pentru
verificarea traseului şanţului care urcă rectiliniu panta dealului
Soldubiţa venind dinspre dealul Şoarecului. Deşi compoziţia
pământului nu permite observaţii foarte clare, în mai multe
secţiuni a fost surprins traseul unui şanţ cu profil în formă de
„V” care ar putea să facă legătura între latura sud vestică a
sistemului de şanţuri de pe dealul Şoricelului cu cel identificat
acum pe dealul Soldubiţa.
Zona de lucru nr. 3. Verificarea unei zone din mijlocul platoului
dealului Soldubiţa unde a fost probabil amenajată o intrare în
fortificaţia presupusă a fi identificată aci.
Au fost executate mai multe secţiuni şi deschise suprafeţe
de cercetare. În prima etapă au fost verificate laturile
complexului C3/S29 (şanţ secţionat în 2005) deschizând în
continuare mai multe casete şi secţiuni (S 96-98, 103, 138,139,
146-148). Au fost surprinse mai multe gropi de stâlpi şi gropi
rectangulare alungite, care ar putea să formeze un sistem de
intrare. Sunt de fapt urmele unor gropi rectangulare de mari