pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
(cultura Wietenberg, cultura Noua), hallstatt-ului timpuriu şi
apoi epocii romane, celei postromane şi medievale timpurii.
Cercetările din 2006 au fost direcţionate în sectorul sudestic,
notat ca sectorul B al sitului de la „Fânaţele Archiudului”,
sector format din parcele ocupate de culturi cerealiere, spre
deosebire de sectorul A utilizat dintotdeauna ca păşune
comunală. Din această cauză săpăturile au fost distribuite atât
în funcţie de sistemul de caroiaj anterior, cât şi de culturile
înfiinţate de către proprietari.
O primă secţiune S61 (90 x 2,5 m) a fost deschisă în partea
nord-estică a terasei, pe proprietatea lui Pop Leon, paralelă cu
secţiunea magistrală S31 din 2001. Aceasta avea drept scop
degajarea complexelor interceptate anterior şi întregirea
planului aşezărilor. Stratigrafia, aşa cum s-a constatat şi prin
secţiunea anterioară, faţă de care s-a păstrat un martor de 0,5
m, cuprinde, în zona mediană a terasei, sub stratul de humus
actual, un strat de 0,30 – 0,45 m de lut negru măzăros ce
formează nivelul roman de locuire, strat străpuns din loc în loc
de complexele de sec. V-VI şi cele din sec. VIII-IX cărora nu le
corespund niveluri continue de locuire, de la 0,60 – 0,75 m
până la 0,90 – 1,0 m urmează un strat de lut maroniu cu urme
de locuire din epoca bronzului, după care întâlnim un strat de
pământ vineţiu steril arheologic, loessul galben fiind
consemnat sub ad. de 1,25 – 1,40 m. Spre capătul nordic al
secţiunii, acolo unde terasa coboară treptat înspre zona
mlăştinoasă, stratul de depunere arheologică se limitează la un
nivel de lut maroniu, situat sub humusul actual, gros de 0,25 –
0,40 m, cu slabe urme de epoca bronzului şi eneolitic.
Secţiunea a dus la identificarea unui număr de 13
complexe arheologice şi definitivarea dezvelirii altor 7
complexe, dintre care 11 locuinţe şi 9 gropi. Dintre locuinţe,
patru erau de epocă romană, patru din sec. V-VI, celelalte cinci
aparţinând orizontului medieval timpuriu. Din cele 9 gropi, una
aparţinea perioadei de tranziţie (cultura Coţofeni), şapte gropi
aparţin aşezării romane şi una de sec. IX.
Alte trei secţiuni au fost deschise în capătul sudic al
platoului cu dimensiunile de 40 x 5 m, 44 x 5 m şi 34 x 5 m,
orientate pe direcţia SV-NE şi care coboară până în buza
pârâului median. În acest sector stratigrafic, sub humusul
actual ce urmează un strat de lut castaniu, în general lipsit de
urme arheologice, gros de 0,20 – 0,30 m, după care urmează
un loessul galben străpuns de complexele săpate. În suprafaţa
degajată au fost identificate şi cercetate un număr de 14
locuinţe: o locuinţă hallstattiană, trei locuinţe romane, o
locuinţă romană târzie, alte trei locuinţe din sec. V-VI şi şase
locuinţe medievale timpurii, la care se adaugă un mormânt de
inhumaţie şi 20 de gropi din care două sunt aferente aşezării
hallstattiene, celelalte ţin de locuirea romană.
Mormântul descoperit în campania din anul 2006 este cea
de-a şaptea depunere funerară înregistrată în suprafaţa
cercetată, fiind vorba de înmormântări izolate aparţinând unor
epoci diferite. Mormântul M7 a fost descoperit în S62, caroul 16,
la 0,45 m adâncime, groapa mormântului neputând fi
delimitată. În stratul de lut maroniu era aşezat un schelet de
copil orientat SV-NE, prost conservat. În stânga craniului era
depus un văscior globular care asigură datarea complexului
funerar în eneolitic (cultura Petreşti, cel mai probabil).
Materialele contemporane cu mormântul au mai fost
descoperite şi în S61 în carourile 8 – 14,5 m, la 180 m NE
distanţă.
Epoca bronzului este semnalată sub forma unui strat de
cultură în partea nord-estică a staţiunii, în S61 nefiind
350
precizabile complexe aparţinând acestui orizont. Materialul
ceramic recoltat din stratul de cultură cuprinde vase din pastă
grosieră şi semifină aparţinând unor oale de tip sac sau
bitronconice decorate cu brâuri alveolate sau striaţiuni,
castroane, străchini, ceşti cu forme specifice bronzului târziu în
care elemente Wietenberg şi Noua se întrepătrund.
Nivelul de locuire aparţinând Hallstattului timpuriu a fost
semnalat printr-o locuinţă rectangular-rotunjită având
dimensiunile de 3,70 x 3,40 m, cu podina la 0,70 m, în
umplutura căreia s-au găsit fragmente ceramice canelate şi din
pastă grosieră, specifice culturii Gava şi prin două gropi de
formă circulară cu diametrele gurii de 1,70 m, respectiv 1,30 m
săpate în formă de căldare, în a căror umplutură s-au aflat
mărunte fragmente ceramice.
Din aşezarea romană în campania din anul 2006 au fost
dezvelite un număr de şapte locuinţe de suprafaţă sau semiadâncite,
de formă rectangulară, cele mai multe lipsite de
instalaţii de încălzire. Doar în două dintre complexe, L147 şi L152
aveau pe latura opusă intrării vetre din gresii şi bolovani de
râu. În cea din urmă dintre locuinţe sub pietrele cuptorului erau
aşezate două străchini din pastă cărămizie fină, întregi.
Numărul mare de gropi de provizii evidenţiază caracterul
agrar al aşezării. Acestea au forme variate: cilindrice, în formă
de butoi, de butelie sau în formă de căldare, cu diametre
cuprinse între 0,90 şi 1,80 m şi adâncimi de la 0,65 m la 1,40 -
1,70 m. Umplutura gropilor, constând în general din lut negrucenuşos,
pigmentat cu cărbune şi arsură, conţine un inventar
redus la mărunte fragmente ceramice şi resturi arheologice.
Într-un singur caz, G90, fundul gropii era acoperit de o crustă
consistentă de arsură.
Locuirea romană târzie este reprezentată printr-o locuinţă
dezvelită în secţiunea S62. Aceasta (L141) avea o formă
rectangulară cu laturile de 3 x 2,90 m, podina fiind adâncită la
0,75 m. Groapa locuinţei a deranjat parţial două din gropile de
provizii aparţinând locuirii romane provinciale. Pe latura
nordică a locuinţei era depus un schelet de câine, culcat pe
partea stângă. Inventarul ceramic al locuinţei cuprinde
fragmente ceramice cenuşii lucrate din pastă zgrunţuroasă şi
fină aparţinând unor oale, străchini, castroane, căni şi vase de
provizii (Kraussengefesse). Dacă în cazul vaselor de provizii
decorul constă din benzi de linii în val incizate, câteva dintre
fragmentele ceramice din pastă fină prezintă un decor format
din benzi verticale sau linii în zigzag realizate prin lustruire,
cunoscute în orizontul roman târziu.
Aşezarea din sec. V-VI se întinde pe terasa şi la piciorul
pantei ce străjuieşte cursul Văii Brătenilor, locuirea nefiind
sesizată în sectorul A al staţiunii.
În campania acestui an au fost cercetate un număr de
şapte locuinţe din acest nivel pentru care nu există un strat
continuu de depunere arheologică, stratul fiind antrenat de
lucrările agricole, de unde şi numeroasele fragmente ce pot fi
culese pe întinderea aşezării. Complexele acestui nivel de
locuire se conturează cu uşurinţă prin stratul de lut negrucenuşos
ale căror gropi de formă rectangulară au suprafeţe
cuprinse între 10 şi 15 m 2 . Cele mai multe dintre locuinţe sunt
lipsite de instalaţii de încălzire, aspect comun tuturor aşezărilor
din această perioadă, cunoscute în spaţiul intracarpatic. O altă
constatare confirmată şi în cazul complexelor dezvelite în
acest an, este lipsa gropilor de pari pe laturile locuinţelor. În
general inventarul complexelor se reduce la fragmente
ceramice şi resturi osteologice. Inventarul ceramic cuprinde
vase de dimensiuni mici şi mijlocii lucrate la roată, din pastă