pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Peştera La Hoţu’ sau Hoţilor – cod. speo. 2233/6 (GORAN
1982, 156) este situată în sistemul carstic al văi Minişului, pe
versantul drept al acesteia, la o altitudine aprox. de 600 m.
Reper: sectorul sistemului carstic al văii Minişului supus
cercetărilor noastre se înscrie în următorul perimetru în sistem
de referinţă STEREO 70: Y: 249360 X: 396307, Y: 249360
X: 398307, Y: 251360 X: 398307, Y. 251360 X:
396307
Valea Minişului este săpată în calcare recifale masive,
barremiene, „de Plopa” şi Miniş. Dat fiind gradul accentuat de
fragmentare a acestui sistem carstic, susţinut prin existenţa
numeroaselor doline de prăbuşire, de mari dimensiuni, suntem
de părere că înţelegerea prezenţelor antropice în acest sistem
carstic în Pleistocenul superior şi Holocen nu poate fi realizată
fără o analiză pe două direcţii, una verticală (subteran –
Peştera cu Oase şi suprafaţă – doline de prăbuşire, etaje
fosile, galerii parţial prăbuşite) şi una orizontală prin
intercorelarea secvenţelor stratigrafice neremaniate ale unor
galerii-peşteri cu acces natural – Peştera cu Abri (cvasicolmatată),
Peştera din Dolină (3 galerii cu faună pleistocenă),
Peştera La Hoţu (secvenţă stratigrafică pluristratificată
Pleistocen – Holocen).
Campania 2006 s-a rezumat la continuarea cercetărilor în
Peştera La Hoţu, conform planului şi sistemului de caroiaj
realizat în 2004. În cadrul acestui sistem de caroiaj, cercetarea
arheologică (2004-2006) include careurile 2B, 3B, 4A-4B şi 5A-
5C. Menţionăm că a fost adoptat acest sistem de numerotare a
careurilor pentru a se putea realiza un grid unitar menit să
sprijine dezvoltarea pe orizontală a săpăturii, în cursul
campaniilor viitoare.
În această campanie am depăşit limita Pleistocen -
Holocen, marcată de un strat gros alcătuit din material clastic
şi blocuri de calcar de mari dimensiuni (Level 6.1 – 6.2) situaţie
ce ne-a permis cercetarea nivelurilor inferioare, fără a atinge
patul peşterii.
Sintetic, în urma a trei campanii de cercetări, am putut pune în
evidenţă o coloană stratigrafică pluristratificată, fără ca aceasta
sa fie finală, ce numără până în acest moment 17 niveluri
depoziţionale:
- nivel modern (niv. 1.1) (sediment negru);
- nivel medieval (niv. 1.2) (sediment negru-maroniu);
- nivel roman (niv. 2) (sediment brun cu multe pietre);
- nivel Coţofeni (Baden) (niv. 3.1 – 3.5) (sediment cenuşiu);
- nivel neolitic (niv. 4.1);
- nivel Starčevo-Criş (niv. 4.2) (sediment gălbui-maroniu);
- nivel mezolitic (niv. 5.1) (argilă roşiatică);
- nivel mezolitic (niv. 5.2) (argilă galben-roşiatică);
- nivel epipaleolitic (niv. 6.1) (argilă galbenă-roşiatică cu
material clastic);
- nivel steril arheologic (niv. 6.2) (matrice galbenă-roşiatică cu
material clastic grosier);
- sediment fin de provenienţă eoliană, cenuşiu-gălbui cu
material clastic (niv. 7.1);
- sediment cenuşiu-gălbui cu claste de dimensiuni medii,
cărbune şi material osteologic (niv. 7.2);
- sediment alb-gălbui foarte fin cu cărbune diseminat şi
material osteologic (niv. 7.3).
Au fost identificate mai multe structuri de combustie
aparţinând perioadei moderne, culturii Coţofeni, Starčevo-Criş,
mezoliticului, epipaleoliticului şi, credem noi, Paleoliticului
superior.
345
Astfel, în careul 5B-C, Level 4.2, a fost cercetată în
perioada 2004-2005 o structură de combustie aparţinând
culturii Starčevo-Criş. Datarea efectuată pe o probă de
cărbune, specia Fagus Sylvatica L. a furnizat o vârstă de
6710±80 BP (Sac 2001).
În nivelul 5.1, sub nivelul vetrei Starčevo-Criş a fost
surprinsă o structură de combustie ce se întindea în careurile
4A-4B şi 3A-3B la ad. de -2,80-2,82 m. Au fost recoltate două
probe de cărbune aparţinând în general speciilor Fagus
Sylvatica L., Prunus sp. & Quercus (Quercus Oersted) ce au
furnizat două vârste absolute, aproape identice: 7590±100 BP
(Sac-2104) respectiv 7610 ±60 BP (OxA-15967).
La acestea mai adăugăm prezenţa în careul 4A, în colţul
nord-estic al acestuia, la ad. de -2,99/3,00 m (partea inferioară
aniv. 6.1), a unei unităţi stratigrafice caracterizată printr-un
sediment de culoare cenuşie cu multă cenuşă şi cărbune
diseminat aleator, alături de fragmente de oase lustruite,
probabil din cauza proceselor post-depoziţionale. Din acest
sector au fost prelevate eşantioane de cărbune în vederea
obţinerii unei vârste 14 C AMS. Identificarea antracologică
efectuată a pus în evidenţă o compoziţie bazată pe specia
Pinus (P. cemba/P. peuce/P. strobus), analiza 14 C AMS
efectuată furnizând o vârstă de 13.710±60 BP (OxA-15992).
În cursul ultimei campanii de cercetări (2006), în careul 3B,
la –4,20-4,28 m faţă de punctul „0”, a fost surprins un nivel
arheologic în care au fost descoperite 3 piese de silex atipice,
fragmente de oase, unele calcinate şi cărbune, din care au fost
prelevate două probe în vederea efectuării unor analize 14 C
AMS. Este vorba de existenţa în proximitatea careului 3B a
unei structuri de combustie aparţinând, credem noi,
Paleoliticului superior, plasată anterior LMG. În acest sens
luăm în calcul şi vârsta obţinută pe o crustă calcitică prelevată
în 2005, ce indică pentru partea bazală (7 mm) vârsta de 23.97
(+2.52; -2.48) ka (datare U-series, proba #3059).
Coloana stratigrafică furnizată de cercetările din Peştera
„La Hoţu” este foarte importantă pentru înţelegerea prezenţelor
antropice preistorice în carstul văii Minişului şi constituie
totodată raţiunea ştiinţifică în baza căreia vom continua
cercetările arheologice multidisciplinare în acest sector.
Potenţialul arheologic al acestei peşteri ca şi rolul major pe
care-l are în contextul înţelegerii perioadei preistorice din acest
sistem carstic, atrage un interes major asupra continuării
cercetării în acest punct, în cadrul etapei a doua (2007-2008)
de dezvoltare a programului internaţional de cercetare demarat
în 2004.
Abstract:
The cave called “La Hoţu” (“Peştera Hoţilor”) is a cave
located in the same karstic system as the cave “Peştera cu
Oase”, which yielded Europe’s earliest modern humans,
directly dated to 34,950/+990/-890 (OxA-11711/GrA-6165). “La
Hoţu” was selected for testing (2004 and 2005 - 2006), under
the expectation that it might provide the cultural context for the
modern human remains recovered in the latter, which came
from a purely paleontological context. The assumption was that
the cultural affinities of that people could be revealed by the
identification of contemporary habitation levels from sites
nearby, even if no artifacts were to be found in direct
association with the human remains themselves.
In the first season, testing revealed a Holocene sequence
with a final Aeneolithic layers/transition to the Bronze Age