pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
M. Blăjan, Alba Iulia, jud. Alba (Apulum). Punct: Oraşul roman
Apulum II. Bazinul Olimpic, CCA 2001, p. 26-27.
A. Dragotă, G. Rustoiu, Raport privind cercetările executate
pentru descărcarea de sarcină arheologică a terenului din str.
Calea Moţilor, F. N. (Obiectiv: Complex comercial – beneficiar
SC Profi Rom Food SRL Timişoara), Patrimonium Apulense 3,
2003, p. 132-133.
A. Dragotă, C. Plantos, D.S. Brânda, G.T. Rustoiu, Alba Iulia,
jud. Alba [Apulum]. Punct: Complex Comercial Sc Profi Rom
Food SRL Timişoara, CCA 2004, p. 30-31.
C. Inel, M. Drâmbărean, A. Gligor, A. Dragotă, R. Ciobanu,
G.T. Rustoiu, D.O. Dan, Raport preliminar privind cercetările
arheologice de la Alba Iulia – Apulum II – „Stadion”; campania
martie – aprilie 2002, Patrimonium Apulense 2, 2002, p. 142-
145.
Abstract:
The researches were done before the construction of a
private house and offices on the northern side of Alba Iulia
Municipality, and eastern side of the Olympic Pool. An area C1
of 8.80 x 11 m has been examined. We discovered the
following features: a pit, G2 (1.10 x 1.35 m), belonging to Early
Bronze Age, two crouched burials without inventory (M1, M2),
a Roman dwelling (L1), and two Roman pits (G1, G3).
7. Alba Iulia, jud. Alba [Apulum]
Punct: Str. Izvor
Cod sit: 1026.02
Autorizaţia de cercetare arheologică preventiv nr.
468/2006
Colectiv: Vasile Moga - responsabil, Radu Oţa , George
Bounegru (MNUAI)
Pentru descărcarea de sarcină arheologică în vederea
introducerii canalizării pe str. Izvor din Alba Iulia, în lunile
septembrie-decembrie 2006 au avut loc cercetări arheologice
de salvare. Prin această cercetare s-a constatat întinderea şi
în această zonă a necropolei principale a centrului urban
Apulum. Cunoscută din cercetările realizate de către Adalbert
Cserni, primul custode al muzeului din Alba Iulia şi prof.
Dumitru Protase, în mai multe campanii de săpături
sistematice, necropola de pe dealul Podei se întinde pe o
suprafaţă de mai multe zeci de hectare.
Săpăturile au scos la iveală un număr de 27 de morminte,
toate de inhumaţie. Dintre acestea au putut fi cercetate doar
25, restul fiind continuate în suprafaţă privată. Descoperirile se
grupează în trei tipuri de sicrie: 21 din cărămidă, două din lemn
iar alte două din piatră. Cu excepţia M15 (sarcofag de piatră),
toate celelalte aveau orientarea E-V (capul la V). De
asemenea cu excepţia mormântului mai sus menţionat, toate
celelalte au depus fie numai sub cap, fie sub toată partea
superioară a corpului un strat de var cu o grosime de până la
0,05-0,06 m. Defuncţii erau depuşi în decubit dorsal iar o parte
din morminte (M09, M17, M21, M14,) prezentau urme de
braconaj, cel mai probabil încă din antichitate. Din sepulturile
cercetate s-a constatat că un număr de 10 reprezentau
morminte de copii, lucru ce relevă o mortalitate infantilă
ridicată, fapt dovedit de altfel şi în alte cercetări arheologice. La
acestea, datorită reacţiei cu varul (probabil depus nestins), nu
34
s-au mai păstrat fragmente osteologice. Cele două morminte în
sicrie de lemn de care am amintit mai sus, din care s-au
păstrat doar cuiele, sunt tot de copii. Ca şi defuncţii din
mormintele în ciste de cărămidă, şi aceştia au fost depuşi pe
un pat de var.
Cât priveşte mormintele în sarcofage de piatră, primul
dintre acestea (M1), este realizat din calcar, cu arca monolitică
şi capac (operculus) în pantă dublă şi acrotere la colţuri. În
interior a fost aflat cadavrul unei femei care aparţinea clasei
avute (honestiores), datorită faptului că şi-a permis un astfel de
sarcofag. Mormântul nu a fost braconat, capacul fiind încă lipit
de arcă. Frapează însă lipsa oricărui inventar funerar.
Deschiderea mormântului a fost realizată de către colegul Dan
Anghel de la Secţia Restaurare a muzeului, care, cu această
ocazie, a reuşit să preleveze şi fragmente organice provenite
de la îmbrăcămintea defunctei. Cel de-al doilea sarcofag,
păstrat fragmentar datorită intervenţiei excavatorului, era de
copil şi suprapunea un grup de morminte în ciste de cărămidă.
Stratigrafic această înmormântare este ulterioară celorlalte iar
poziţionarea este diferită, N-S. Arca este monolitică, având
„pernă” la capul defunctului, iar capacul este plan, fără
acrotere.
Singura piesă de inventar ieşită în cursul săpăturii este un
denar de argint de la Iulia Domna, descoperit în M21. Moneda
este bătută în Laodiceea ad marem în perioada 196-202 p.Chr.
Situate în limita vestică a necropolei, mormintele prezintă
aproximativ acelaşi rit şi ritual funerar (excepţie M15). Datarea
conferită de monedă situează cronologic mormintele începând
din prima jumătate a secolului al III-lea p.Chr. Cât priveşte
sarcofagul de piatră cu capacul plan (M15), acesta este
încadrat între ultimul deceniu al dominaţiei romane în Dacia şi
începutul sec. IV p.Chr.
Bibliografie:
I. Berciu, Wanda Wolski, Un nou tip de mormânt descoperit la
Apulum şi problema sarcofagelor cu boltă din Imperiul roman,
Apulum 9, 1971, p. 375-433.
D. Protase, Şantierul arheologic Alba Iulia, MCA 6, 1960, p.
397-405.
D. Protase, Săpăturile de la Alba Iulia, MCA 7, 1961, p. 407-
410.
D. Protase, Necropola oraşului Apulum, Apulum 12, 1974, p.
134-159.
Abstract:
The archaeological researches unfolded in Izvor Street,
from September to December 2006, on the Podei Hill,
emphasized the extension to the west of the greatest Roman
urban centre of Apulum. The archaeologists have discovered
27 Roman inhumation graves. The sepulchres reveal three
types of coffins made of: brick (21), wood (2) and stone (2).
Except for the grave noted M15, all of them have the east-west
orientation (the head to the west) and a layer of quick-lime.
The single piece of inventory discovered during these
archaeological diggings is a Roman silver denarius from the
Empress Julia Domna, the wife of Septimius Severus. It was
discovered in the 21st tomb, and had been issued around 196
- 202 A.D.
Situated to the west edge of necropolis, the graves present
approximately the same funerary rite and ritual (excepting the
M15 sepulchre). The dating conferred by the coin
chronologically situates the graves at the beginning of the 3 rd