pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Zaharia, Mădălina Perju, Ionuţ Acrudoae, Alina Costaş,
Irina Şerbănescu
Obiectivele campaniei 2006 au fost continuarea săpăturii
începute în 2005 în zona edificiului descoperit în acel an şi
extinderea acesteia către zidul de incintă. În acest scop au fost
trasate încă trei secţiuni, S3, S4 (paralele cu S1) şi S5 (în
prelungirea către V a S4) în vecinătatea edificiului, două
sondaje (a şi b) şi o secţiune (S6, în prelungirea către S, spre
zidul e incintă, a sondajului b). S-a reuşit dezvelirea laturii de S
şi a unei bune părţi din latura de V a edificiului, constatându-se
că latura de V a fost adosată mai târziu celei de S, totuşi în
intervale apropiate de timp. Edificiul este de mari dimensiuni,
având o singură încăpere de cel puţin 50 m 2 , latura de E
nefiind dezvelită din cauza traversării ei de o gospodărie
privată. Pe această suprafaţă mare nu au fost descoperite
urme de stâlpi de susţinere din lemn sau din alt material, nici
urme de ţigle sau olane, astfel încât presupunem, cel puţin în
stadiul actual al cercetării, că acoperişul clădirii era construit
dintr-un material uşor şi perisabil. La nivel stratigrafic a fost
identificat un nivel de călcare documentat printr-o podea de
pământ galben bătătorit, datat într-un interval cuprins, grosso
modo, între începutul sec. al IV-lea şi debutul sec. al V-lea, pe
baza monedelor descoperite şi al inventarului ceramic şi al
obiectelor de bronz. Cantitatea abundentă de zgură de sticlă
găsită atât în interiorul, cât şi în exteriorul edificiului, precum şi
numărul mare de monede descoperite (peste 180), ne
îndreptăţesc să credem în momentul de faţă că este vorba
despre un atelier de producere a sticlei şi în acelaşi timp un
punct de desfacere. Monedele datează în marea lor majoritate
din intervalul cronologic amintit mai sus, dar trebuie să
menţionăm faptul că la suprafaţă au fost descoperite şi unele
piese din sec. al VI-lea (Iustinian I, Iustin II şi Sofia). În S5 şi în
martorul dintre S4 şi S5, la o ad. de 1,60 m, au fost
descoperite membrele inferioare ale unui schelet. După
catarama unei centuri descoperită în regiunea bazinului
defunctului, mormântul datează de la începutul sec. al V-lea,
aşadar către finalul funcţionării edificiului.
În sondajele a şi b, deşi am atins o ad. de 3,50 m, nu s-au
descoperit resturile vreunui zid, iar inventarul material datează
din sec. IV–V p.Chr. Aceeaşi situaţie se constată deocamdată
şi în secţiunea S6, unde ne-am oprit pe un nivel de călcare
aflat la ad. de 1,70 m faţă de stratul vegetal. Faptul că atât
sondajele, cât şi secţiunea, se află în proximitatea incintei, iar
stratigrafia ne indică doar niveluri de umplutură cu material de
sec. IV–V, ne determină să avansăm ipoteza că în acea zonă,
în vecinătatea incintei, a fost săpat un şanţ de apărare, iar
pământul din sondaje şi din secţiune provine din această
amenajare; materialul de epocă târzie găsit la o adâncime atât
de mare confirmă deocamdată această ipoteză.
Sectorul Cuptoare
George Nuţu, Lucian Munteanu, Mădălina Perju,
Ramona Zaharia, Natalia Midvichi
Cercetările în punctul Cuptoare au fost începute în
campania 2006, în urma observării unor mari cantităţi tegulae
şi pereţi vitrificaţi la suprafaţa solului, materiale care anunţau
existenţa unor instalaţii artizanale în zonă. Cercetarea în acest
punct a fost impusă şi de lucrările agricole practicate în
această arie, lucrări care afectau grav vestigiile arheologice.
Punctul se află pe o pantă de deal la cca. 100 m V de incinta
cetăţii, într-un promontoriu de loess, folosit drept carieră de lut
şi astăzi de către locuitorii satului. În această zonă avem
339
documentată şi necropola romano-bizantină a (L)Ibidei, câteva
secţiuni fiind trasate în anii anteriori, la 200–300 m spre V de
sectorul nostru.
Pentru cercetarea acestor instalaţii am trasat o secţiune (S
I) orientată NNV-SSE (pe panta dealului), cu dimensiunile de 1
x 25 m. Secţiunea a fost caroiată din metru în metru începând
de la NNV (altitudinea cea mai mare).
Din punct de vedere stratigrafic, primul nivel este constituit
dintr-un strat subţire (0,10–0,20 m) de pământ negru (vegetal);
urmează un pământ galben-deschis, compact (sterilul) care în
zona cu pantă mai accentuată apare direct la suprafaţa solului.
Primul cuptor (Cuptorul I) a apărut în c. 11–15 la 1,30–1,50 m
adâncime (adâncimile au fost raportate, datorită diferenţei mari
de nivel între capetele secţiunii, la un punct 0 aflat în partea de
NNV a S1). Are o formă circulară, uşor ovală. D exterior este
de 2,85 m, d max. interior este de 2,16 m, cu o gr. medie a
pereţilor de 0,17–0,25 m. Din elevaţia bolţii s-au păstrat
fragmente arse la roşu pe segmentele de N şi V. Praefurniumul
este orientat spre SE şi are dimensiunile 50 x 60 m. De
ambele părţi ale acestuia, aprox. simetric, începe postamentul
pentru grătar cu o l de 0,20–0,40 m. În camera de ardere
pereţii sunt vitrificaţi de la combustie iar podeaua este
compactă şi dură. Grătarul era sprijinit pe un pilon central,
construit din pietre fasonate sumar şi legate cu pământ. A fost
surprinsă gaura acestuia, de formă ovală, deplasată uşor, spre
segmentul de V al cuptorului. În interiorul acesteia au fost
descoperite două pietre de dimensiuni mai mari şi câteva mai
mici. Pe segmentele de NE şi V au fost descoperite două
orificii de tiraj cu d de 0,10–0,15 m. În interiorul cuptorului la
secţionare nu au apărut materiale arheologice cu excepţia unor
fragmente ceramice atipice de perioadă romano-bizantină şi a
unui material vitric contemporan, probabil element intruziv.
Lipsa materialelor arheologice care ar fi putut stabili detalii
privind probleme de ordine cronologică şi a materialelor
fabricate ne-au determinat să trasăm o casetă (C1) şi o altă
secţiune S II la V şi respectiv E de cuptor, în căutarea unor
gropi cu rebuturi. În C1 (dimensiuni 3,30 x 3,50 m) nu au fost
descoperite materiale arheologice. Ulterior, suprafaţa a fost
extinsă cu încă o casetă de 2 x 2 m fiind descoperit un mort (M
105 1 ) de perioadă romano-bizantină.
M 105 a fost descoperit la ad. de 0,60 m. Orientare: V–E.
Scheletul este păstrat fragmentar: humerusul stâng, patru
fragmente de coaste, o parte din bazin. Femurul şi tibia stângă
s-au păstrat relativ bine; femurul drept este fracturat în partea
inferioară iar tibia dreaptă este dizlocată. De la acelaşi schelet
provine un metatarsian şi câteva falange descoperite la 0,20 m
distanţă. Defunctul a fost înmormântat în coşciug dovadă cele
trei piroane fragmentare descoperite în zona humerusului
stâng (1 ex.) şi a picioarelor (2 ex.). Nu au fost surprinse
urmele vreunei amenajări cu rol funerar. Scheletul se afla la
1,70 m de cuptorul 1.
În S II, practic o extindere spre E a S I, la ad. de 0,80 m s-a
conturat Cuptorul nr. 2, necercetat din păcate datorită
fondurilor limitate. La o cercetare primară, acest cuptor are
dimensiunile ceva mai mari decât Cuptorul 1 (cca. 3 m). La
suprafaţa acestuia se observă un strat de pietre calcaroase, de
dimensiuni mici şi medii. Pe acelaşi nivel, la 0,30 m V de al
doilea cuptor, a fost descoperit un fragment de amforă
romano-bizantină.
În lipsa materialelor arheologice (vase ceramice, rebuturi,
monede) este dificil să ne pronunţăm asupra încadrării
cronologice a acestor cuptoare, cu atât mai mult cu cât rarele