pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Dobrescu 2006 – Dobrescu Al., Problematica şi metodologia
de restaurare a unui pieptene (sec. XIX) confecţionat din
material cornos, Brukenthal. Acta Musei 1/1, p. 285-288
Rusu, Mărginean 2005 – Rusu A. A., Mărginean Fl.,
Prelucrarea osului şi cornului în Transilvania medievală
(început de abordare tematică), Arheologia medievală 5, p.
113-158
Résumé:
Analyse des restes de fabrication des peignes en corne de
bovinés provenant d’un atelier de la ville médiévale Sibiu, dép.
de Sibiu, Roumanie. L’ouvrage propose une évaluation
morpho-technologique menée sur un petit lot inédit de deux
objets en corne de bovinés; il s’agit de restes de fabrication en
provenance probable d’un atelier spécialisé en confection des
peignes. Ils datent probablement du XVI ème -XVII ème
siècles A.D., étant découvertes par le Dr. Dumitru Popa et
Alexandru Gh. Sonoc par surveillance des travaux édilitaires
effectuées en juin 2006 dans la Place «1 Décembre 1918»
(ancienne Place de la Gare) de Sibiu (SB-PG). Les pièces sont
conservées dans les collections de l’Université «Lucian
Blaga», Sibiu. L’effectif compte les deux pièces déjà
mentionnées: un déchet et une ébauche, pièces abandonnées
après le débitage. L’analyse envisage toutes les dates
concernant les artefacts: état de conservation, morphométrie,
description intégrale – morphologie, l’étude technique (les
étapes du débitage – décelées à l’œil nu et à binoculaire).
Après le traitement probable par immersion/bouillage en
solution sodique, qui a probablement rendu un poli brillant sur
les objets et leur couleur brune, l’étape technique du débitage
atteste l’application des procédées techniques simples comme
le sciage oblique ou perpendiculaire, la percussion
directe/l’entaillage; la fracturation par flexion en percussion
directe lancée. Le processus technique a fait appel aux outils
en fer comme la hache ou le couteau massif et la scie, ce qui a
déterminé l’apparition des traces de débitage spécifiques.
Dans l’étape suivante du «schéma opératoire» (absente sur
les objets analyses), l’ébauche c’est fendue et les deux pièces
obtenues sont pressées pour l’obtention des plaques
trapézoïdales qui vont servir ensuite à la façonnage des
peignes. La présente approche sur les découvertes de la Place
«1 Décembre 1918» a permis de confirmer une fois de plus
par la voie de l’archéologie l’existence des ateliers pour la
confection des peignes dans la zone même de la ville Sibiu où
ont été conservés encore il y a quelques décennies des
toponymes significatifs en ce sens comme la «Rue des
artisans qui confectionnent des peignes» (str. Pieptănari).
Toute à la fois la démarche a mis en lumière des choix
techniques dans la transformation artisanale des cornes de
bovinés à la fin du Moyen Âge et a offert quelques dates aptes
d’enrichir le référentiel regardant ce domaine.
172. Silvaşu de Jos, oraş Haţeg, jud. Hunedoara
Punct: Dealul Ţapului
Cod sit: 89601.01
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr. 9/2006
Colectiv: Sabin Adrian Luca – responsabil (ULB Sibiu,
MN Brukenthal), Cristian Constantin Roman, Dragoş
334
Diaconescu, Delia Maria Roman, Sorin Tincu (MCC
Hunedoara)
Situl arheologic se află situat în partea nordică a localităţii
Silvaşu de Jos, într-o zonă deluroasă, cu vegetaţie ierboasă, în
apropierea unui releu, de o parte şi de alta a drumului de
exploatare ce leagă localităţile Silvaşu de Jos şi Ocolişu Mare.
Amplasarea „tumulilor” se află pe o cumpănă de ape. O
parte a izvoarelor se îndreaptă spre Silvaşu de Jos (spre S –
bazinul hidrografic Strei), iar altele se îndreaptă spre N (bazinul
hidrografic Cerna). Toată coama este plină de resturi de la
prelucrarea „silexului”, în râpele de pe marginea acesteia
descoperindu-se galeţi din acelaşi material.
Necesitatea cercetărilor decurge din distrugerile aduse
sitului prin realizarea unui drum de acces spre păşune,
amenajare ce se doreşte a se continua ca activitate
constructivă şi în următorii ani.
Situl a fost descoperit în anul toamna anului 2005,
repetatele cercetări de teren evidenţiind în jurul sitului puncte
cu materii prime utile (roci silicioase), precum şi alte puncte cu
materiale inedite din punct de vedere arheologic.
Datele GPS ale movilelor sunt: M1 – N 45 0 39'55.7''; E
022 0 55'09.9'', ± 4 m; altitudine 530 m; M2 – N 45 0 39'56.7''; E
022 0 55'09.5'', ± 4 m; altitudine 530 m; M3 – N 45 0 39'58.03''; E
022 0 55'09.5'', ± 4 m; altitudine 531 m; M4 – N 45 0 39'58.00''; E
022 0 55'10.07'', ± 3 m; altitudine 530 m; M5 – N 45 0 39'56.02''; E
022 0 55'08.08'', ± 2 m; altitudine 528 m; M6 – N 45 0 39'54.07''; E
022 0 55'09.9'', ± 4 m; altitudine 529 m; M7 – N 45 0 40'00.00''; E
022 0 55'15.7'', ± 4 m; altitudine 521 m. Menţionăm că toate
datele au fost colectate în aceeaşi zi şi se referă la mijlocul,
partea cea mai înaltă a movilelor.
Aminteam şi de existenţa unor şanţuri şi valuri. Am luat
date GPS şi pentru ductul celui care înconjoară în planul cel
mai apropiat complexul de ridicături, spre S. Datele care vor fi
citate în continuare au fost prelevate de sus în jos, pe panta
care coboară abrupt spre şoseaua Hunedoara – Haţeg.
Acestea sunt următoarele: 526 m (h max. a dealului): N
45 0 39'58.6''; E 022 0 55'08.50'', ± 5 m; la cca. 30 m spre V de
punctul anterior: N 45 0 39'59.3''; E 022 0 55'08.6'', ± 6 m; la cca.
30 m spre V de punctul anterior: N 45 0 40'00.1''; E
022 0 55'08.5'', ± 4 m; la cca. 50 m spre V de punctul anterior: N
45 0 40'01.7''; E 022 0 55'08.0'', ± 4 m; 513 m (h) şi la cca. 30 m
spre V de punctul anterior: N 45 0 40'02.7''; E 022 0 55'07.0'', ± 5
m; 505 m (h).
Anul 2006 a marcat debutul cercetării movilei nr. 1 (M1), în
parte distrusă în zona nordică, din cauza drumului de
exploatare menţionat. Au fost cercetate sferturile A (parţial) şi
C (integral) al movilei, sistemul de caroiaj, fiind stabilit la 2 x 2
m, axele (profilele stratigrafice), urmărind direcţia N-S şi E-V.
Dimensiunile movilei sunt de 19,30 m (axa E-V) şi 17,15 m
(axa N-S).
S-a constatat că movilele sunt realizate dintr-un loess
glaciar foarte dens prin structura sa primară. Este de presupus
că acestea aparţin – mai degrabă – reliefului post-glaciar,
rezultând în urma retragerii calotei glaciare, mai degrabă,
decât activităţii umane. Complexele arheologice folosesc
aceste movile, le străpung, văzându-se în profiluri şi urmele
unor depuneri rezultate în urma activităţilor antropice. Tocmai
de aceea credem că purtătorii culturii Coţofeni folosesc şi
modelează aceste movile prin activităţi specifice: creşterea
animalelor (stâne) şi – poate – exploatarea resurselor de piatră
bună de cioplit.