pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Transmixt pe latura de NE. L de 20 m şi ad. între 3,4 m şi 2,7
m. Nu au fost identificate elemente medievale, modernizările
succesive au distrus nivelurile anterioare.
Zidul decopertat aparţine cu certitudine mănăstirii
dominicane. Nu s-au descoperit alte elemente care să ne arate
evoluţia arhitecturii sau necropolei acesteia.
Abstract:
The archaeological diggings from “Piaţa Gării” were
developed as preventive archaeological diggings. It was
identified the wall of the Dominican Monastery, which was
situated in the east side of the 9 Mai street, in front of the
Elisabeth Gate. The archaeological diggings were developed
manually by uncovering the surface through mechanical
means, followed by the digging with spades and cleaning the
surfaces with the spatula, the brush and the paintbrush. A
number of 6 sections and one surface were traced. Another
surface was traced near the S1, S2, S3, S4 sections, to mark
the outline of the wall.
There were no elements to indicate the evolution of the
architecture and/or necropolis.
Artefacte provenind dintr-un atelier de confecţionare a
pieptenilor
Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti), Alexandru Gh.
Sonoc, Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu)
Materialele care fac obiectul prezentului raport de analiză
au fost recuperate în iunie 2006 cu ocazia supravegherii de
către conf. univ. dr. Dumitru Popa şi asist. drd. Alexandru Gh.
Sonoc (ULB Sibiu) a lucrărilor edilitare efectuate în zona Pieţei
«1 Decembrie 1918» (Piaţa Gării) din Sibiu (SB-PG). Ele se
păstrează în colecţiile ULB Sibiu. Artefactele provin din
suprafaţa excavată plasată la capătul actual al str. 9 Mai (zona
fostei str. Pieptănari) dintr-un context databil grosso modo în
sec. al XVI-lea – al XVII-lea 1 ; nu dispunem, deocamdată, de
alte date utile relative la contextul descoperirii. Este vorba de
un perimetru bogat în vestigii arheologice, în care se plasează,
între altele, şi cele ale mănăstirii dominicane.
Piesele reprezintă două procese cornuale ale osului frontal
(coarne), fragmentare, recoltate de la bovine adulte (Bos
taurus) şi aflate în stadii incipiente de procesare în vederea
confecţionării probabile a pieptenilor (obiecte de port şi de
toaletă) 1 . Artefactele sunt identificabile prin indicativele SB-PG
1 şi SB-PG 2. Starea de conservare excepţională, urmele de
intervenţie tehnică foarte bine marcate, valoarea lor de
ilustrare a practicării unui meşteşug important în spaţiul
cibinens, ca şi atenţia (încă) redusă de care „beneficiază”
astfel de obiecte în mediul cercetării de la noi sunt argumente
pentru o tratare detaliată a acestei descoperiri. În cercetarea
arheologică din România, artefactele medievale din corn de
cerb sau de vită au constituit mai rar (până de curând)
subiectul unor analize extensive, care să ia în considerare
ansamblul parametrilor tehnico-funcţionali: achiziţia materiei
prime; «lanţul operator» al fabricării, ilustrat de piesele finite,
de cele aflate în diverse stadii de procesare, eboşe, rebuturi,
deşeuri; tipologia; studiul urmelor generate în timpul procesării
şi al utilizării 2 .
Artefactul SB-PG 1 este un proces cornual stâng,
reprezentând un deşeu de prelucrare. El are culoarea maro
uniformă şi un luciu artificial, rezultate probabil prin aplicarea
unui tratament înainte de transformarea volumelor anatomice;
este vorba de tratamentul termic şi chimic de înmuiere,
333
probabil prin imersie/fierbere în leşie. A urmat debitajul,
respectiv, detaşarea de pe craniu prin tăiere transversală cu
ferăstrăul, pe o direcţie oblică la nivelul colului, dinspre faţa
anterioară, pe o grosime reprezentând cca 1/3 din diametru;
suprafaţa de tăiere prezintă serii de striuri rectilinii specifice,
generate de cursele active ale lamei ferăstrăului, striuri
poziţionate transversal faţă de axul principal al cornului.
Detaşarea s-a finalizat prin fracturare, recurgându-se probabil
la percuţie directă lansată (lovirea violentă la nivelul colului cu
un instrument dur sau izbirea craniului de pământ); marginile
neregulate de fractură sunt revelatorii în acest sens. La nivel
mezial, cornul a fost secţionat transversal cu ferăstrăul, pe
întregul diametru, pe o direcţie perpendiculară faţă de axul său
lung; marginile păstrează serii de striuri rectilinii specifice.
Operaţiile au urmărit, probabil, recoltarea segmentului meziodistal
al cornului care, prin secţionare axială, tratament
termic/chimic şi presare, permitea obţinerea a două plăcuţe de
formă trapezoidală, utilizabile în confecţionarea pieptenilor.
Dimensiuni (mm): L 128; diam. la nivelul colului 46/43; diam.
coroanei 50/43; diam. părţii meziale 36/32.
Artefactul SB-PG 2 este un proces cornual probabil drept,
reprezentând o eboşă – segmentul mezial al cornului, din care
se extrăgeau două plăcuţe de formă trapezoidală. El are, ca şi
piesa SB-PG 1, culoarea maro uniformă şi un luciu artificial,
rezultate probabil prin aplicarea tratamentului termic şi chimic
de înmuiere, probabil prin imersie/fierbere în leşie. La
extremităţi se păstrează foarte bine urmele debitajului
(secţionării pe întreg diametrul) cu ajutorul ferăstrăului, pe
direcţii uşor oblice în raport cu axul principal al piesei;
suprafeţele de tăiere prezintă serii de striuri rectilinii specifice,
generate de cursele active ale lamei ferăstrăului, striuri
poziţionate transversal faţă de axul principal al cornului.
Operaţiile din etapa debitajului au urmărit recoltarea
segmentului mezial al cornului care, ca şi în cazul piesei SB-
PG 1, prin secţionare axială, tratament termic/chimic şi
presare, permitea obţinerea a două plăcuţe de formă
trapezoidală, utilizabile în confecţionarea pieptenilor.
Dimensiuni (mm): L 101; diam. extremităţii proximale 62/57;
diam. părţii meziale 53/50; diam. extremităţii distale 49/44.
Piesele analizate oferă indiciile existenţei în zonă a unui
atelier specializat în confecţionarea pieptenilor; faptul este deja
cunoscut, atestat, între altele, şi pe planul toponimiei locale
(Pieptănari). Urmele specifice ale debitajului prin tăiere cu
ferăstrăul, conservate în condiţii foarte bune, contribuie la
îmbogăţirea referenţialului legat de transformarea/procesarea
cornului de vită, în condiţiile stadiului de evoluţie tehnologică
din sec. al XVI-lea – al XVII-lea. Datele etalate cu acest prilej
se adaugă celor deja intrate în circuitul ştiinţific, contribuind la
abordarea problematicii legate de meşteşugurile practicate în
Sibiul sfârşitului de ev mediu.
Pl. 66
Note:
1. Rusu, Mărginean 2005 – cu bibliografia; Dobrescu 2006.
2. Beldiman, Sztancs 2006; Rusu, Mărginean 2005.
Bibliografie:
Beldiman, Sztancs 2006 – Beldiman C., Sztancs D.-M.,
Analiza artefactelor provenind dintr-un atelier de prelucrare a
cornului de cerb, CCA 2006, p. 324-325