pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
to May 2006. 34 sections were traced in the point “Cazarma
90” and one surface in the area where the tower of the
Cisnădie Gate was situated.
The results obtained by excavating those sections can give
some ideas in organizing this space, both aesthetically and
functionally.
171. Sibiu, jud. Sibiu
Punct: Piaţa Gării (1 Decembrie), C.F. 51.216, nr. topo
3236/1/1/1/1/1/1/1/1/3
Cod sit: 143469.14
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr.
508/2006
Colectiv: Sabin Adrian Luca – responsabil, Aurel
Dragotă, Dumitru Popa, Silviu Istrate Purece, Alexandru
Sonoc, Ioan Suciu, Ioan Marian Ţiplic (ULB Sibiu –
IPCTE)
Cercetarea arheologică a zonei numită „Piaţa Gării” se
realizează în urma contractului de prestare servicii nr. 1701 din
23 octombrie 2006, încheiat între S.C. Sephora Impex S.R.L. şi
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
În funcţie de Caietul de sarcini şi Contractul încheiat s-a iniţiat
sistemul de săpătură pe două sectoare, unul în vecinătatea
capelei Sf. Cruce şi celălalt pe zona de lângă intrarea în
autogara Transmixt.
Mănăstirea ordinului dominican se presupune că era
situată în capătul estic al actualei străzi 9 Mai, în faţa porţii
Elisabeta (Guşteriţei) pe locul unde se află actuala capelă a Sf.
Cruce, fapt confirmat de solicitarea călugărilor (1474) de a
primi un teren în incinta fortificată pentru a-şi edifica un nou
lăcaş în locul celui anterior, puternic afectat de invaziile
otomane.
Vechea mănăstire a fost transformată în leprozerie (1475),
iar dominicanii îşi construiesc cu începere din 1475 mănăstirea
şi biserica pe actuala stradă Gh. Magheru. La 1543 datorită
Reformei, oraşul vinde iazul care a aparţinut dominicanilor.
Odată cu cucerirea Transilvaniei de către austrieci pe locul
fostei mănăstiri dominicane se construieşte biserica Sf. Cruce
la 1755. La 1282 avem prima atestare a mănăstirii dominicane
Sf. Cruce dar se pare că aceasta a existat încă de dinainte de
1242. În actuala capelă Sf. Cruce se află un uriaş crucifix care
a fost sculptat în 1417 de Peter Lantregen cu două personaje,
Maica îndurerată şi apostolul Ioan. După incendierea şi
demolarea vechii biserici dominicane, marele crucifix a rămas
căzut în pământ şi a fost acoperit de moloz până în anul 1683
când sfatul oraşului a reînălţat crucea. În 1755 consilierul
Martin Wankel von Seeberg a dispus construirea, în jurul crucii
monolitice, a unei capele în forma care se păstrează şi astăzi.
Capela a fost declarată monument istoric în 1954.
Cercetarea arheologică s-a efectuat manual prin
decopertarea suprafeţei cu mijloace mecanice (aprox. 0,60 m
sunt depuneri din ultimii 30 de ani – două straturi de călcare
care au asfalt), săparea cu ajutorul hârleţului şi a lopeţilor,
curăţarea obiectivelor cu şpaclul, măturica şi pensula,
fotografierea şi desenarea detaliată a secţiunii şi resturilor
arheologice.
Au fost executate un număr de 6 secţiuni şi o suprafaţă
care au acoperit întregul teren aflat în discuţie. O suprafaţă a
332
fost trasată în imediata vecinătate a secţiunilor S1, S2, S3, şi
S4 pentru a evidenţia mai bine traiectul zidului. Încă de la
începutul lucrărilor se bănuia că în primul sector s-ar putea
găsi resturile mănăstirii Ordinului Dominicanilor. Acest lucru
era posibil şi datorită caracteristicilor acestui sector care nu a
fost pe traiectul vreunui drum principal şi nu a fost afectat în
adâncime de marile intervenţii de la sf. sec. al XIX-lea când a
fost inaugurată calea ferată Sibiu-Vinţu de Jos, iar lucrările
succesive din a doua jumătate a sec. al XX-lea, în special
sistematizarea din anii 80, au ridicat substanţial nivelul pieţei.
Acest lucru se observă uşor şi din diferenţa de nivel între
nivelul de călcare al Capelei Sf. Cruce şi nivelul actual al pieţei.
Acest sector a rămas o zonă verde fără prea mari intervenţii.
Astfel în primul sector, mai sensibil, au fost trasate S1, S2,
S3, S4 şi suprafaţa SI iar în cel de-al doilea secţiunile S5 şi S6.
Al doilea sector a fost traversat de un drum de acces unde
infrastructura modernă a coborât mult în adâncime.
Sectorul I
Secţiunea S1. Aceasta este situată în extremitatea de E a
sectorului I, înspre biserica Sf. Cruce. L este de 9,50 m, iar ad.
de 2,80 m. Se observă depunerile de contemporane, în special
cele din anii ‘80 dar şi de mai multe gropi ale sistemului de
gaz, telefonie fixă şi reţele electrice. În partea sudică a ieşit la
iveală un zid realizat din pietre masive de râu, legate cu un
mortar foarte rezistent. Zidul are o l de 1 m şi este susţinut de
un contrafort. Zidul pare că se continuă către capela Sf. Cruce.
Secţiunea S2. A fost trasată paralel cu S1 şi perpendicular pe
traiectul gardului Autogării Transmixt. L de 8,50 m şi ad. de
2,70 m. A fost afectată de intervenţii moderne dar se observă
continuarea traiectului zidului surprins anterior în S1.
Secţiunea S3. A fost trasată paralel cu S1 şi S2, perpendicular
pe traiectul gardului Autogării Transmixt. A fost afectată
puternic de lucrările din anii 80. L de 8 m şi ad. de 2,7 m. Se
observă o reţea adâncă de cabluri şi conducte ca şi o mare
groapă de pietriş contemporan.
Secţiunea S4. A fost trasată în continuarea suprafeţei I, pentru
a urmări zidul de piatră. Este paralelă cu gardul Autogării
Transmixt şi cu traiectul străzii 9 Mai. Zidul iţi continuă ductul
dar se pierde în profilul sudic. L de 10 m şi ad. de 2,6 m.
Suprafaţa I (SI). A fost săpată în continuarea S1, S2, S3, la S
de acestea pentru a urmări traseul zidului care a apărut în S1.
Se continuă cu S4 înspre E. Zidul este surprins 16,5 m. Gr. lui
este de aprox. 0,8 m ceea ce exclude că ar fi parte a bisericii
mănăstirii. Zidul prezintă contraforţi înspre partea nordică, în
continuarea lui S2, în suprafaţa I, zidul este întrerupt fără a fi
tăiat element care ar indica o posibilă intrare cu un turn. Din
nefericire nu au fost surprinse mai multe elemente. Înspre
Piaţă zidul nu mai continuă fiind tăiat de lucrările la
infrastructura drumului din perioadele anterioare. Este cert că
acest zid face parte din complexul mănăstirii dominicane dar
nu avem mai multe elemente datorită faptului că parcela
cercetată este puţin depărtată de actuala capelă Sf. Cruce
pentru a observa relaţia stratigrafică.
Sectorul II
Sectorul II a beneficiat de două suprafeţe S5 şi S6.
Secţiunea S5 a fost trasată şi excavată în sectorul II,
perpendicular pe gardul care delimitează proprietatea de cea a
autogării Transmixt pe latura de NE. L de 24 m şi ad. între 2 şi
2,80 m. Nu au fost identificate elemente medievale,
modernizările succesive au distrus nivelurile anterioare.
Secţiunea S6 a fost trasată în sectorul II, perpendicular pe
gardul care delimitează proprietatea de cea a autogării