pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Pe malul dinspre str. Moş Ion Roată, a fost dezvelit un zid
din material de construcţie mixt, în plan paralel cu strada, cu
talpa la –1,70 m.
Stratul de construcţie este la –1,10 m
Groapă de var
Pe acelaşi mal săpat de excavator pe care a rămas
imprimată amenajarea din lemn a existat o groapă de var u
lungimea de 7 m.
Amenajări din lemn subterane
O amenajare din lemn subterană a apărut în S V. Podeaua
era amenajată din lut. Se întindea sub clădirea modernă
Materialul arheologic
Materialul arheologic este fragmentar. Fac excepţie obiectele
din fier
Materialul ceramic medieval
Fragmentele ceramice medievale aparţin unor capace şi
recipiente. Ele au fost descoperite în SI, în amestec cu cele
post medievale, în cantitate mai mare în S III şi sporadic în S
V.
Materialul ceramic modern.
Cele mai multe vase fragmentare sau fragmente de vase
smălţuite au ieşit la iveală din umplutura gropii de var afectată
de săpătura mecanică.
Piese din fier
O spatulă () din bronz a fost descoperită în stratul de nivelare
modern.
Lamă de cuţit din fier
Potcoava pentru cizmă aparţine nivelului post medieval.
Săpătura arheologică a surprins următoarele etape de
locuire prezentate cronologic: nivelul medieval: amenajări din
lemn arse cu material ceramic medieval; nivelul de umplere al
lacului Kempel; construcţiile post medievale; construcţii
moderne.
Pentru activitatea constructorilor sunt utile următoarele
observaţii: terenul cercetat este format în bună măsură din
straturi de mâl depus pe fundul lacului şi un nivel consistent de
umplutură; constructorii moderni au folosit un sistem de susţine
pe piloţi din lemn a fundaţiei.
Nu există posibilitatea practică a marcării în teren a
ansamblului caselor. Recomandăm expunerea în holul teatrului
al unui plan al clădirilor vechi din zonă şi a unui grupaj de
fotografii cu săpăturile arheologice.[Petre Beşliu Munteanu]
169. Sibiu, jud. Sibiu
Punct: Piaţa Mare, nr. 2 (Gimnaziul iezuit)
Cod sit:143469.08
Autorizaţia de supraveghere arheologică nr. 262/2006
Colectiv: Daniela Marcu-Istrate – responsabil, Toma-
Cosmin Roman (SC Damasus SRL)
Casa Parohială Romano-catolică se află în centrul istoric al
Sibiului, mai precis pe latura de N a Pieţei Mari lipită de
Biserica Catolică şi în imediata vecinătate a Turnului Sfatului.
Aici au mai fost efectuate cercetări arheologice în 1998 de
către Petre M. Beşliu în curtea interioară, care sunt încă
nepublicate, din păcate şi cele efectuate de către Anca Niţoi şi
Răzvan Pop în anii 2002-2003 1 .
Conform documentelor medievale cunoscute şi confirmate
de săpăturile arheologice, au apărut vestigiile primei case de
327
breaslă cât şi ale celei de-a doua case, ambele realizate în cea
de-a doua jumătate a veacului al XV-lea. Prima casă a fost
dărâmată din ordinul Magistratului Sibian la scurt timp după
ridicare, probabil înainte de a fi terminată. Pe locul ei a fost
edificată o altă clădire, numită a doua casă de breaslă care a
aparţinut croitorilor. Aceasta a fost dărâmată în deceniul al
treilea al sec. al XVIII-lea când cea mai mare parte a clădirilor
de pe latura de N a Pieţei Mari au lăsat locul construirii unei
mănăstiri iezuite. Biserica, construită între anii 1726-1733, este
sfinţită în 13 septembrie 1733 de către episcopul de Alba Iulia,
Georg von Zorger 2 . Lipit de biserică se ridică un alt corp de
clădire construit între anii 1726-1739 3 unde va funcţiona
Colegiul Iezuit până la desfiinţarea ordinului. Ulterior acestui
eveniment, corpul de clădire trece în administrarea Bisericii
Romano-catolice devenind Casa Parohială a acesteia, funcţie
care o păstrează şi în prezent.
În decursul supravegherii au apărut mai multe vestigii
medievale şi moderne. A fost surprins un zid care a aparţinut
primei case de breaslă a croitorilor, în S. 1, S. 3 şi în secţiunea
de pe latura de N a Casei Parohiale. Notat convenţional zidul 1
este construit din piatră cu mortar, iar în partea lui superioară
prezintă 2-4 rânduri de cărămidă cu mortar. Are lăţimea de
0,55 m cu o fundaţie foarte adâncă de aprox. 5,02 m de la cota
0 4 . De asemenea a fost identificat un zid ca aparţinând celei de
a doua case de breaslă a croitorilor. Numit convenţional zidul 2
acesta este construit din piatră cu mortar, iar în partea lui
superioară prezintă 2 rânduri de cărămidă cu mortar. Are
lăţimea de 0,45 - 0,55 m iar talpa de fundare se află la ad. de
1,78 m de la cota 0.
De asemenea au apărut în toate secţiunile efectuate
fundaţiile actualei case a cărei talpă de fundare variază între
3,50 şi 3,90 m de la cota 0. Atât fundaţia Casei Parohiale cât şi
elevaţia acesteia este realizată din cărămidă cu mortar. Tot
legat de acesta sunt şi cele două canale (unul păstrat doar
fragmentar) care străpung fundaţia casei actuale. Primul canal
descoperit a fost cel din S. 1 unde s-a mai surprins o parte a
acestuia. El este construit din piatră cu mortar (pereţii laterali)
dar acoperit cu o boltă din cărămidă cu mortar. Cel de-al doilea
apărut în S. 3 a fost distrus cu ceva timp înainte păstrându-se
doar deschiderea prin fundaţia casei actuale spre Piaţa Mare.
Acestea au fost utilizate probabil pentru apă.
În S. 1 şi în S. 3 au apărut fragmente din pavajul de sec.
XVIII care acoperea Piaţa Mare. În secţiunea de pe latura de N
a Casei Parohiale a mai apărut un zid din cărămidă cu mortar
a cărui talpă de fundare se află la ad. de 1,98 m de la cota 0.
După cărămida utilizată aduce ca fiind cea mai veche
construcţie din cele prezentate aici. Dimensiunile cărămizii
utilizate în construcţia zidului sunt 28 x 14 x 4 - 4,5 cm. Acest
tip de cărămidă este încadrată de către Herman Fabini în
perioada 1350-1450 5 .
Note:
1. Niţoi, A., Pop, R., Observaţii privind cercetările arheologice
din centrul Sibiului, Casa Parohială Romano-catolică, Piaţa
Mare nr. 2, Corviniana 9, 2005, pp. 195-209; Munteanu C.,
Despre sediul breslei croitorilor din Sibiu, Corviniana 10, 2006,
pp. 213-226.
2. Avram, A., Bucur, I., Topografia Monumentelor din
Transilvania. Municipiul Sibiu, Köln, 1999, p. 80.
3. Ibidem, p. 81 sq.