pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
nivelare cu pietriş, un nivel nisipos cu resturi organice (gunoi
de grajd) şi cel inferior de nisip verzui.
Caseta 1 profilul de NE.
Sub pietrele mari ale pavajului a fost amenajată o groapă
cu var. Este evident stratul cu resturi organic în care s-a
amenajat o groapă cu pietre mari de râu.
Substrucţii dezvelite arheologic.
În caseta 5, din stradă au fost dezvelite fundaţii din pietre
de râu cu talpa la –0,40 m
Caseta 6 – interiorul clădirii dinspre strada Turnului sunt două
structuri de zidărie: fundaţie din pietre de râu, lată de 0,70 m
cu două adâncituri rotunjite de 10 cm: Talpa este la –0,60 m
fundaţia casei învecinate cu talpa la –0,60 m este alcătuită din
pietre şi cărămizi.
Secţiunea I.
Fundaţia din pietre şi cărămizi, lată de 0,50 m are o elevaţie
din cărămizi, lată de 0,30 m; cu talpa la –0,70 m.
Casetele 2-3.
Amenajarea de formă circulară, din cărămizi are lăţimea
zidului de 0,50 m. Diametrul interior este de 3,50 m, iar talpa
este la –1,40 m. Zidurile amenajării se dezvoltă spre E,
legându-se de cele ale încăperii.
Amenajarea a fost suprapusă de un zid din cărămizi lat de
0,60 m. Camera are în colţul de NV un pinten interior cu talpa
la –0,60 m. Talpa fundaţiei casei învecinate este mai jos de
0,80 m.
La –1,80 -1,90 m se află urmele unei amenajări din lemn.
În cursul săpăturii pentru coborârea nivelului de călcare al
camerei cu amenajarea circulară a fost dezvelită o vatră
circulară din lut cu d de 1,20. Pe suprafaţa ei s-a păstrat un
pavaj din cărămizi prinse cu lut de 30 x 15 x 4 cm. Vatra a fost
mărginită de o zidărie din material mixt.
Casetele din curte (casetele 1,4).
Fundaţia casei are talpa la –1,20 m. În C1 este vizibilă
talpa fundaţiei formată dintr-un bolovan ieşit în afară.
In C 4 la –1,70 m se află o podină formată din pietriş prins
cu var. Amenajarea a fost surprinsă pe o suprafaţă de 0,70 x
0,40 m
Contrafortul exterior din cărămizi se adânceşte până la –
1,30 m.
O groapă cu pietre se adânceşte de la 1,40 la 2 m.
Materialul arheologic cuprinde piese din metal şi fragmente
ceramice. După descoperire piesele din metal au fost predate
laboratorului de restaurare, iar fragmentele ceramice sunt la
desenat.
Cea mai importantă piesă este un pinten din fier cu spin,
descoperit in caseta 2, la ad. de 1,80 m. Piesa a fost
restaurată.
Sub podeaua actuală, în stratul de moloz a corpului adosat
(casetele 2 şi 3) au apărut două monede din cupru. Ele se află
la laboratorul de restaurare.
Materialul ceramic cuprinde fragmente ceramice medievale
arse reducător şi oxidant descoperite sub cota de –1,70 m.
Din stratul de moloz superior au fost recuperate fragmente
de cahle plate, figurative, smălţuite şi nesmălţuite.
Cercetarea arheologică din Sibiu, strada Turnului numărul
7, materializată prin şase casete şi o secţiune, este importantă
nu numai pentru evoluţia clădirii ci şi pentru ansamblul istoric
citadin.
Din simpla prezenţa a pinionului din pod istoricii de artă au
stabilit etapele de construcţie ale clădirii sec. XIV; sec. XVI-
XVII; sec XVIII 1 . Părea că efortul arheologică este inutil.
Rezultatele conclusive ale cercetării arheologice, incomplete
pentru că lipsesc nuanţările, conduc spre etapizări
argumentate.
Terenul pe care s-a ridicat casa se afla la marginea lacului
Kempel, într-o zonă inundabilă a Cibinului şi pe un teren
impropriu locuirii de lungă durată. În nivelele cu depuneri
aluvionare am descoperit urme de locuire stabilă: podină
formată din pietriş amestecat cu var, amenajări din lemn şi un
pinten din fier cu spin, prima descoperire arheologică de acest
fel din Sibiu. Piesa este valoroasă prin vechime – sec. al XIIlea
sau prima jumătate a sec. al XIII-lea şi sugestivă pentru
ocupaţia purtătorului.
Cantitatea relativ mare de fragmente ceramice descoperite
în acelaşi context arheologic este relevantă pentru densitatea
locuirii în sec. XII–XIII a unui teren mlăştinos. Materialul
ceramic este asemănător cu cel descoperit la acelaşi nivel
stratigrafic în alte zone din Sibiu, pe terasa de jos. În zona
străzii Turnului ceramica arsă reducător este mai numeroasă.
Substrucţiile descoperite structuri de zidărie din piatră de
râu şi din cărămizi arată nu numai schimbarea volumetriei, ci şi
a planimetriei: de la o clădire cu două camere, cu spaţiu
comercial înspre stradă şi un bazin rotund, din cărămizi în
încăperea din spate, la un spaţiu dezvoltat, compartimentat şi
dotat pentru locuire, cu accese din străzi diferite.
Momentul transformării funcţionale şi planimetrice este
ilustrat de cahlele plate, nesmălţuite şi smălţuite descoperite în
corpul din spate al clădirii. Piesele nesmălţuite sunt bogat
decorate cu animale fantastice şi scuturi heraldice.
Însemnătatea sitului arheologic, posibilitatea cercetării
integrale a unei clădiri de meşteşugar, în condiţiile în care
acest aspect al vieţii urbane este prea puţin cunoscut impune
continuarea cercetării prin degajarea stratului de pământ ce
acoperă amenajarea circulară şi cercetarea corpului dinspre
strada Turnului.
În etapa actuală de cercetare, etapele de evoluţie ale clădirii
pot astfel identificate şi datate în limite largi:
- construcţie cu fundaţii din pietre de râu şi elevaţia din
cărămizi, cu spaţiu comercial spre accesul pietonal spre axa
principală (sec. XIV–XV); după demolarea clădirii a fost ridicată
cea învecinată, cu pinion în trepte;
- spaţiu compartimentat la stradă şi necompartimentat spre
curte cu un probabil bazin din cărămizi (sec. XVI-XVII).
Clădirea s-a adosat la cea învecinată. În această etapă faţada
a primit un decor cu liniaturi şi ornamente, a căror vagi urme
încă se mai păstrează;
- dezafectarea bazinului, prelungirea, compartimentarea şi
încercarea de etajare a corpului dinspre curte (probabil sec. al
XVIII-lea). În noua planimetrie, clădirea apare la sfârşitul sec.
al XIX-lea.
Istoria oraşului a câştigat prin această modestă săpătură
arheologică cunoştinţe ştiinţifice asupra unui teren locuit de la
primul val de colonişti până la familia mixtă româno-olandeză
care a cumpărat recent casa şi a finanţat cercetarea
arheologică. [Petre Beşliu Munteanu]
Note:
1. Al. Avram, I. Bucur, Topografia monumentelor din
Transilvania. Municipiul Sibiu, Köln, 1999, p. 430.
325