pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Ciubuc de pipă, nesmălţuit, ornamentat cu incizii, camera 1, -
0,40 - -0,60 m;
Fragment din gâtul unui urcior, oxidantă, roşu-cărămiziu,
camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Fragment din partea de jos a unei oale; oxidantă, roşucărămiziu,
camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Fragmente de oale-cahle, oxidantă, roşu-cărămiziu, camera 1,
-0,40 - -0,60 m;
Fragment de capac; oxidantă, roşu-cărămiziu, d 17, camera 1,
-0,40 - -0,60 m;
Cercetarea cvasi exhaustivă a subsolului casei a permis
degajarea unor concluzii care pot fi comparate cu ipotezele
istoricilor de artă.
O primă etapă de locuire s-a terminat la mijlocul sec. al
XV-lea. Moneda datată 1430-1437 a fost descoperită în stratul
cu material de construcţie ce a pus capăt primei etape de
locuire. Nivelul de depunere se regăseşte în mai multe locuri
din zona casei. Numai aici el se poate pune în legătură cu
pereţii din pietre de râu al celor două camere şi amenajarea
din material uşor dinspre actuala stradă a Pielarilor. Urmele din
lemn descoperite în mai multe locuri în camera 2 arată că ea
era podită cu lemn. Urmele de amenajări din spaţiul de la N, de
la primul nivel de locuire sunt mai consistente: amprentele în
mortar al unor vase mari, circulare, din lemn, o bază din pietre
legate cu mortar, de aceiaşi formă rotundă, structurile din
lemn.
Se poate reconstitui un spaţiu deschis spre N, limitat la
început de un gard şi apoi de un parapet de zidărie (cărămizi
de 4 cm grosime, lipite cu lut) ridicat aliniamentul unei alte
structuri cu pari verticali cu trei vase din lemn spre peretele
casei. Un canal colecta soluţia folosită de meşteri şi o
transmitea în exterior. Terenul din jurul vaselor spre canalul
colector era lutuit.
În faza a doua, ceea ce corespunde cu ridicarea pinionului în
trepte se amenajează o podină din lemn. Pereţii laterali au fost
lungiţi până la parapet, iar capetele bârnelor au fost prinse în
structura lui.
A treia etapă de extindere şi închiderea spaţiului
meşteşugăresc lasă urme evidente: zidul lateral acoperă
bârnele existente. Vasele d circulare primesc o nouă
dimensiune, 1,60 m (cele mai vechi aveau 1,10 m).
Groapa în care erau aruncate coarnele animalelor
sacrificate datează din această etapă de locuire datată cu
moneda de la Sigismund de Luxemburg.
În noua etapă de construcţie se produc transformări ample:
casa se extinde ocupând terenul gol din împrejurime. În spaţiul
dinspre strada Pielarilor se extinde spaţiul meşteşugăresc, fiind
montate alte două vase din lemn. Spre stradă a existat la
început o zidărie superficială, semn că exista doar un parapet.
Camerele de locuit şi coridorul nou creat sunt boltite.
Accesul dintr-o cameră de locuit în alta (camerele 1 şi 2) este
îngustat. Un pavaj din cărămizi a fost amenajat în aceleaşi
spaţiu domestic care a cuprins şi camerele adosate până la
coridor. În capătul dinspre strada Pielarilor a fost amenajată o
sobă, iar vasele din lemn au din spaţiul tradiţional
meşteşugăresc au fost prinse în mortar. În această a doua
etapă masivă de construcţie a fost amenajat etajul. Este dificil
de apreciat când a fost construit accesul la etaj din strada
Ocnei. Separarea nivelelor şi accesul direct din stradă la etaj,
aşa cum apare în planul din 1864 poate fi cauzat, de
împărţirea temporară a proprietăţii. Mulţimea şi specificul
materialului arheologic, folosirea loazbelor pentru căptuşirea
323
pereţilor ne arată importanţa camerei 1, dinspre curte, în
perioada ce a urmat mijlocului sec. al XV-lea. Tot aici au fost
amplasate sub podeaua actuală, într-o perioadă de refacere
modernă a podelei (sec. al XIX-lea) vase în picioare.
Incendiile înregistrate stratigrafic sunt locale. Cele mai multe
urme de incendiu se află pe pavajul din cărămizi.
Cercetarea arheologică a confirmat etapizarea deja enunţată.
Precizările cronologice sunt utile analizei e ansamblu a
evoluţiei arhitecturii din Sibiu. Materialul arheologic evidenţiază
gospodăria unui meşteşugar amplasată într-o zonă puţin
prielnică (solul este format din pietriş, nisip şi pământ negru,
lutos), chiar periculoasă, în afara fortificaţiei şi apoi lângă
poarta Burger. Avantajele locului veneau din apropierea apei şi
a unei căi de acces principale.
În groapa de gunoi identificată arheologic în din camera 8
au apărut coarne de la 20 berbecuţi şi de la un ţap bătrân.
Din nivelul construcţiei mai veci au fost recuperate oase de
la doi viţei şi un berbec.[Petre Besliu Munteanu]
Note:
1. Avram, Bucur 1999, p. 385 - 386.
2. Fabini H., A. 2003 p. 77.
Bibliografie:
Alexandru Avram, Ioan Bucur, Denkmaltopographie
Siebebürgen Stadt Hermannstadt 5.1.1 Stadt Hermannstadt.
Die Altstadt Topografia Monumentelor din Transilvania
Municipiul Sibiu 5.1.1 Municipiul Sibiu. Centrul Istoric, Köln,
1999.
Hermann und Alina Fabini, Hermannstadt. Porträt einer Stadt
in Siebenbürgen, Heidelberg, 2003.
Daniela Marcu Istrate, Cahle din Transilvania şi Banat de la
începuturi până la 1700, Cluj-Napoca, 2004
Horst Klusch, Zauber alter Kacheln aus Rumänien, Sibiu, 1999
167. Sibiu, jud. Sibiu
Punct: strada Turnului, nr. 7
Cod sit: 143469.02
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr.
430/2006
Colectiv: Petre Beşliu Munteanu (MN Brukenthal
Cercetarea arheologică a fost efectuată la solicitarea
proprietarilor în baza unui contract cu obiect de activitate
asistenţa arheologică. Raportul cuprinde rezultatele cercetării
de teren, materialul arheologic fiind în curs de prelucrare. Se
impune, de asemenea, finalizarea cercetării arheologice.
Clădirea de pe strada Turnului numărul 7 se află pe una
din axele stradale care lega cartierul meşteşugăresc din oraşul
de jos de burgul iniţial al oraşului de sus.
Strada Turnului cobora din zona bisericii de comunitate,
avea acces la spitalul medieval, se întâlnea cu artera
principală derivată din actuala stradă 9 Mai şi cobora spre râul
Cibin, acolo unde exista un sistem de apărare.
La intersecţia cu strada Târgul Vinului, strada se lărgeşte
nefiresc de mult. Clădirea cu numărul 7 are intrări spre ambele
străzi. Clădirea principală spre strada Turnului nu păstrează
urmele unei construcţii vechi. Singurul reper cronologic este
adosarea podului la clădirea învecinată cu pinion în trepte.