pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
C5 este amplasată între m. 30,5-28,5 ai secţiunii S1 şi are o ad.
de 1,5 m. Nu conţine urme arheologice.
C6 este amplasată între m. 1,80 şi 2,80 ai secţiunii S1. Au fost
reliefate urmele unei podine lutuite de culoare deschisă tăiată
însă de mai multe conducte. Lungimea surprinsă a
segmentului de podină este de aprox. 2 m.
La 6 m de secţiunea S1 a fost trasată o altă casetă de
control, C7 care a adus la lumină zidul de incintă al cetăţii Sibiu
(N 45 o 48'00.8''; E 024 o 09'29.9''), în zona Porţii Elisabeta. Zidul
a fost tăiat, înspre E, de către un Cămin Termic din Beton, iar
înspre S se pare că a fost secţionat de către conductele de
apă care intrau în Căminul Termic. În partea interioară zidul
este din piatră de râu legată cu mortar, iar spre exterior este
faţetat cu un brâu de cărămizi.
Cu privire la resturile pavimentului de mortar sclivisit
identificat în caseta C6 el este de pus în relaţie cu camera de
pază a turnului interior al porţii Elisabeta, reprezentată de
Böbel în albumul său. Pavimentul a fost secţionat pe direcţia
E-V de şanţul de amplasare a vechii conducte de alimentare
cu apă, iar în partea sa estică, adică spre zidul de incintă a fost
complet distrus ca de altfel şi substrucţiile acestei camere de
amplasarea unui canal termic dublu
Ca urmare acestei descoperiri a fost dezvelită o suprafaţă
de 20-10 m. Zidul de incintă a mai fost descoperit şi în alte 2
puncte. Segmentul construit din piatră are 0,60-0,70 m gr., iar
cel de cărămidă are aprox. 0,30 m.
Lucrările au fost îngreunate de introducerea unei conducte
de apă (fontă) pentru aprovizionarea oraşului. Conducta
urmăreşte traiectul unei mai vechi conducte de apă care a fost
dezafectată parţial. Ad. la care a ajuns este de 1,80-2 m.
Pentru a devia o parte a conductei spre strada Blănarilor,
trebuia construit un cămin lat de minim 1 m şi ad. de 2,6 m.
Această lucrare a adus la suprafaţă o altă structură de zid cu
fundaţie adâncită. Lăţimea zidului este de 0,60 m, şi este tăiat
în partea superioară de o altă conductă de apă iar în partea
superioară este suprapus de un zid ce aparţine de un front de
case construit în sec. al XIX-lea.
O altă structură de zid de piatră, lat de 0,50-0,60 m a fost
descoperită în partea de SV, perpendiculară pe zidul de
incintă, din păcate nu am reuşit să identificăm modul în care
era legat de acesta datorită faptului că în zona de contact se
află 2 conducte de gaz care au distrus zidul. Zidul a fost
surprins pe o lungime de aprox. 5 m. Dacă luăm în considerare
partea secţionată ar fi avut o L de 6 m. Este posibil ca acest
zid să fi fost parte a primului turn de apărare.
În continuarea acestuia, legat de el, se află o altă structură
masivă din piatră care pare a fi parte a celui de-al doilea turn
de apărare construit în faţa primului turn. Structura sa este
complexă şi pare a fi fost construit pe segmente.
În partea de S se află construcţii de cărămidă care pot să
aparţină de case adăugate mai târziu.
Structura masivă a celui de-al doilea turn (N 45 o 48'00.6''; E
024 o 09'30.5'') a fost tăiată de conducte si de un front de case
care au fost surprinse în profilul dinspre NE prin partea
superioară a unor bolţi de cărămidă acoperite cu mortar. Ele
au fost rase de sistematizarea (demolările) din anii '80 ai sec.
XX.
Pentru decopertare s-au folosit şi mijloace mecanice
pentru îndepărtarea asfaltului şi betonului care acoperea
obiectivul.
Cercetarea s-a efectuat manual prin decopertarea
suprafeţei cu hârleţul şi lopata, curăţarea obiectivelor cu
315
şpaclul, măturica şi pensula, fotografierea şi desenarea
detaliată a secţiunii şi resturilor arheologice.
Zidul lung, din piatră cu mortar, gros de numai 0.5 m şi
orientat perpendicular pe direcţia zidului de incintă, aparţine,
foarte probabil „Casei Cojocarilor” care era adosată zidului de
incintă al oraşului, iar frontul său nordic era lipit de turnul
interior al Porţii. Din observarea structurilor de zidărie surprinse
şi din corelarea acestora cu desenele lui Böbel reiese că turnul
interior era amplasat asimetric, în diagonală, faţă de zidul de
incintă; de altfel toate turnurile de pe acest sector al zidului
sunt plasate la interior
Din acest prim turn nu s-au păstrat decât câteva fragmente
de zidărie care se evidenţiază prin gr. lor de cca. 0,9 m şi prin
folosirea unui parament de 1 ½ cărămidă la zidul de incintă
spre exterior.
Cu privire la amplasamentul celui de al doilea turn al Porţii
Elisabeta, cel exterior, el se află pe axa de circulaţie la E de
primul, între cele două existând o distanţă evident mai mică
decât cea redată de Böbel pe planul său. Pe latura sa nordică
adosată lui se afla o casă de locuit, figurată pe o gravură din
anul 1860 şi redată de Böbel; această construcţie depăşea în
lungime turnul şi închidea spre N spaţiul dintre cele două
turnuri.
Din acest turn exterior nu s-a conservat decât fundaţia
zidului de S cu contrafortul din colţul său de SV. S-a surprins
de asemenea la extremitatea vestică a acestei fundaţii
jumătatea inferioară a unui canal dispus în diagonală faţă de
axa E-V a turnului II. Canalul era zidit din cărămizi şi avea
partea superioară boltită; s-au păstrat numai cărămizile de la
începutul boltirii partea superioară fiind complet rasă de
intervenţiile moderne în substrucţia străzii. Este foarte probabil
o lucrare veche poate unul din primele canale de evacuare a
apelor pluviale din cetate.
Structurile de zidărie din piatră şi cărămidă surprinse la S
şi la E de turnul nr. II ca şi pavimentul din cărămidă indică o
construcţie acoperită, poate scara de urcare la etajul superior
al turnului.
Amplasarea întregului ansamblu: zidul de incintă şi Poarta
cu cele două turnuri şi construcţiile adosate, în raport cu
actuala tramă stradală şi construcţiile contemporane reiese din
ridicarea topo ce însoţeşte actualul Raport.
Al doilea obiectiv al lucrărilor din Piaţa Gării care a
necesitat cercetare şi supraveghere arheologică a constat în
introducerea unei conducte de alimentare cu apă potabilă şi
extinderea reţelei de canalizare. Pe baza planului general de
amplasare a acestor lucrări am efectuat o documentare
teoretică în lucrările de specialitate şi îndeosebi în planurile
topografice şi hărţile cadastrale ale cetăţii medievale a Sibiului
pentru a putea estima incidenţa acestor lucrări cu posibile
urme ale unor construcţii medievale dispărute între timp. Pe
traseul intramuran al conductei de apă, respectiv pe strada 9
Mai între intersecţiile sale cu Constituţiei şi Blănarilor am
executat verificarea arheologică a traseului conductei prin
secţiunea S1, ale cărei rezultate au fost prezentate mai sus. În
zona zidului de incintă şi a celor două turnuri, conducta de apă
a fost amplasată, ca de altfel pe tot traseul său, în imediata
vecinătate a unei conducte mai vechi astfel că ea nu a
intersectat structuri de zidărie altele decât cele prezentate la
descrierea situaţiei arheologice de ansamblu din zona porţii
Elisabeta. Dincolo de fosta poartă spre E, conducta se află pe
traseul fostei străzi a Guşteriţei, astfel că nici pe această
porţiune nu au fost surprinse contexte de interes arheologic.