pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
caracteristicile unei amenajări antropogene, am trasat o nouă
secţiune, S3 = 6 x 2 m, tot pe direcţia N-S, pentru a identifica
eventuale vestigii arheologice. Întrucât cercetarea este în curs,
putem face doar câteva observaţii. S-au identificat materiale
ale culturii Coţofeni şi din epoca dacică. Fragmentele de vase
dacice, modelate îndeosebi cu mâna, dar unele şi cu roata,
provin de la tipuri specifice sec. I a.Chr.-I p.Chr; între piesele
individuale menţionăm două rondele şi două fusaiole.
Cercetările din această campanie, cu obiective limitate, s-
au desfăşurat atât în sectoare unde s-au mai efectuat săpături,
confirmându-se o parte din informaţiile anterioare, dar s-au
deschis suprafeţe şi în alte zone.
Cultura Coţofeni. In această campanie nu s-au descoperit
complexe, dar prezenţa unor fragmente de vase ale acestei
culturi în toate zonele săpate dovedesc o locuire sporadică pe
Platou şi mai intensă pe cele două terase.
Epoca dacică. Vestigiile din această epocă au fost mai
numeroase, identificându-se atât complexe, cât şi materiale. S-
a identificat o gamă variată de vase ceramice, majoritatea
modelate cu mâna, caracteristice olăriei dacice din sec. I
(eventual II) a.Chr.-I p.Chr: borcane, ceşti-opaiţe, vase de
provizii, străchini, castroane, căni, fructiere etc. Deşi nu prea
numeroase, s-au descoperit, totuşi, unelte, ustensile, accesorii
vestimentare ori arme: fragmente de râşniţă, cute, lustruitor,
rondele, fusaiole, cataramă, vârf de săgeată.
Cercetarea cu prioritate a acestui sit se impune, din cel
puţin două motive. Primul este determinat de distrugerile
masive pe care le-a suferit platoul, prin instalarea antenelor de
telefonie, cât şi latura de N, ca urmare a amenajării unui drum
de acces. Ca urmare a acestor excavaţii procesul de eroziune
a sitului s-a accentuat. Al doilea motiv este determinat de
importanţa vestigiilor de epocă dacică, variate şi databile pe o
perioadă de aproape jumătate de mileniu, situaţie rară în
Transilvania şi vestul ţării. În plus, prezenţa unui sit dacic pe
valea Mureşului, importantă arteră de comunicaţie în
antichitate, poate aduce informaţii importante privitoare şi la
raporturile dintre daci şi celţi în sec. IV-II a.Chr.
Pe lângă epuizarea cercetărilor deja începute, în campania
următoare se vor întreprinde săpături pe latura de S a sitului,
unde au fost identificate şi vestigii din sec. IV-III a.Chr,
perioadă puţin cunoscută în această zonă.
Pl. 64
Bibliografie:
M. Barbu, Ziridava 12, 1980, p. 101-116; idem, CCA 2002, p.
281-282;
M. Barbu, P. Hurezan, Ziridava 14, p. 49-66;
Repertoriul arheologic al Mureşului Inferior. Judeţul Arad,
Timişoara, 1999, p. 106-109, fig. 46-46a (sub voce, M. Barbu,
Peter Hügel).
Abstract:
The site includes several archaeological interest zones, on
the promontory with anthropogenic terraces and on the
surrounding area. The archaeological researches undertaken,
with interruption, in 1979 – 2001, have brought to light vestiges
of the Coţofeni culture and mostly from the Dacian period.
The 2006 campaign fixed some goals: a) to delimit the
zones of archaeological interest from the Plateau, unaffected
during the installation of two mobile phone aerials before 2000,
b) excavations on Terrace I to obtain stratigraphic information
correlated to the topographical measurements of older
311
researches and c) excavations on a northern terrace to verify
an eventual habitation.
Besides exhausting the researches, in the next campaign
will be investigated the southern side of the site, where have
been already identified vestiges dating from the 4 th – 3 rd
centuries B.C. as well, period slightly known in this area.
161. Sânnicolau Mare, jud. Timiş
Punct: Selişte
Cod sit: 155537.03
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
87/2006
Colectiv: Adrian Bejan, Liviu Măruia (UV Timişoara)
Până în anul 2005 lotul se afla în proprietatea cetăţeanului
Negoţ Traian, iar în urma unui schimb de teren efectuat prin
mijlocirea Primăriei Oraşului Sânnicolau Mare, terenul a fost
scos din circuitul agricol până în anul 2010 pentru efectuarea
investigaţiilor arheologice. Terenul este situat pe şoseaua
Sânnicolau Mare-Arad, la 500 de m de ieşirea din Sânnicolau,
pe latura nordică a şoselei, la 0,5 km de aceasta. Situl este
amplasat pe o terasă aluvionară înaltă, înconjurat din trei părţi
de zone inundabile în antichitate, formate de meandrele unor
braţe moarte ale pârâului Aranca.
Cercetările arheologice sistematice au demarat începând
din anul 1995. S-a stabilit stratigrafia sitului, succesiunea
nivelelor de locuire şi zonele cu pondere maximă pentru
fiecare nivel. Din anul 2000 s-a iniţiat o a doua etapă de
cercetare pentru a se determina raportul dintre complexele de
locuire.
Campania anului 2006, desfăşurată pe parcursul a trei
săptămâni, în cursul lunii iulie, a avut ca obiective principale
atât corelarea cu elementele de interes arheologic apărute pe
parcursul anului precedent, cât şi lămurirea întinderii spre V
(limita superioară a platoului) a aşezării feudale şi a necropolei
postromane. În acest sens s-au trasat următoarele secţiuni:
S1/2006 (S30) a avut dimensiunile de 20 x 2 m, orientată E-V
şi amplasată în continuarea secţiunii S3/2005 (S29), la 1 m S de
aceasta şi a avut drept obiectiv corelarea cu elementele de
interes arheologic care ţin de necropola medievală şi,
îndeosebi, postromană.
S2/2006 (S31) a avut dimensiunile de 20 x 2 m, orientată de
asemenea E-V, înspre latura vestică a platoului „Selişte”,
deschisă cu scopul de a elucida extinderea aşezării şi
necropolei înspre extremitatea vestică a platoului. Este
amplasată la 15,5 m V de extremitatea vestică a S1/2006 şi 8,5
m N de talvegul exterior nordic al drumului de ţară care
străbate aşezarea. Între S1 şi S2/2006 se află plasate secţiunile
S1 şi S2/2004, cât şi S1/2005, toate trei dispuse perpendicular, pe
direcţia N-S.
S3/2006 (S32) a avut dimensiunile de 8 x 2 m, fiind plasată la
0,5 m de extremitatea estică a S2/2006 şi având orientarea E-V.
Raţionamentul deschiderii acestei secţiuni a fost acela de a
asigura succesiunea neîntreruptă cu secţiunile anilor
precedenţi (S1 şi S2/2004 cât şi S1/2005) şi de a vedea dispunerea
elementelor arheologice fără hiatusuri, această secţiune
distrugând parţial martorii secţiunilor sus-menţionate şi
intersectându-le perpendicular.