pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
cenuşiu, etc. Interesant este faptul că, conturul fundului gropii
atinge o vatră, de unde am recoltat un creuzet, deformat în
urma temperaturii ridicate. Stratul exterior al obiectului este
exfoliat, iar pe pereţii interiori se observă urme de zgură
metalică. În afara celor descrise, putem semnala prezenţa în
stratul antic, pe lângă fragmentele ceramice abundente şi a
unui ac de pescuit, de dimensiuni mari şi foarte bine păstrat
(inclusiv spinul).
S. VII a fost situată perpendicular pe buza terasei, fiind
lângă S. II (2004) şi a avut orientarea diferită (NE 8 0 – SV 40 0 ),
datorită configuraţiei terenului. Sub nivelul actual am identificat
două straturi culturale. Cel mai important element al acestei
secţiuni şi credem al întregii campanii din 2006 este o monedă
romană, descoperită în strat, la 0,60 m ad. spre capătul estic al
şanţului. Păstrată în condiţii bune, moneda a fost perforată cu
scopul purtării ca pandantiv şi ajută la datarea stratului antic al
aşezării.
Dovezile arheologice ale acestui an, sprijinite de cele din anii
precedenţi ne îndreptăţesc să credem că avem de-a face cu
un sit important pentru istoria dacilor liberi din Moldova şi care
necesită continuarea săpăturilor în anii următori.
154. Rotbav, com. Feldioara, jud. Braşov
Punct: La Pârâuţ
Cod sit: 40982.02
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
22/2006
Colectiv: Alexandru Vulpe – responsabil, Cristian Ştefan,
Mala Stăvrescu Bedivan (IAB), Laura Dietrich, Oliver
Dietrich (FU-Berlin), Jeffrey Shragge, Kyle Spikes
(Stanford University SU), studenţii Andrei Carp Rusu,
Cristian Cocuz, Cezar Iacob, Dana Ştefania Lazăr,
Bogdan Nichifor, Răzvan Orza, Alexandru Ştefan, Emil
Tănasie, Iulian Voinescu, Anca Zamfir (Univ. Bucureşti,
Secţia Geofizică), Cristian Ţuţu (UV Târgovişte)
Situl a fost cercetat sistematic între anii 1970-1973 de
către Alexandru Vulpe (IAB) şi Mariana Marcu (MJ Braşov). Au
fost trasate şapte secţiuni, cu lungimi cuprinse între 24 şi 105
m, şi lăţimea de 1,5 m, însumând 1300 m². În suprafaţa
cercetată au fost dezvelite 149 de complexe arheologice, în
majoritate gropi, cu material aparţinând culturilor Coţofeni,
Wietenberg (fazele I-III), Noua şi Gáva. Gropile au diametrele
cuprinse între 0,80 cm şi 2 m şi o adâncime de până la 2 m.
În august 2005 au fost reluate săpăturile în staţiunea
arheologică, pentru a se verifica stratigrafia şi pentru a se
obţine date mai concludente privind structura aşezării. O parte
din rezultatele obţinute au fost semnalate în CCA 2005 (p. 302,
nr. 160) şi în formă electronică pe pagina de internet
www.geocities.com/laura_dietrich2004. [Alexandru Vulpe]
În septembrie 2006 au fost continuate cercetările
arheologice din centrul staţiunii, în sistemul casetelor de 5 x 5
m, cu un martor de 1 m între ele. Săpătura a fost finanţată de
Ministerul Culturii şi Cultelor, iar materialul rezultat a fost
preluat şi depozitat în MJI Braşov.
Scopul cercetării în suprafaţă, sub formă de reţea, a fost
dezvelirea unei suprafeţe cât mai mari din aşezarea preistorică
şi observarea structurii acesteia prin corelarea stratigrafiei
orizontale cu cea verticală. În campania 2006 au fost deschise
două secţiuni (IX.2 şi IX.3), lângă secţiunea IX.1 din 2005,
urmând ca săpătura să fie continuată în anii viitori în acelaşi
sistem, pe axa N-S. Secţiunea IX.2 a fost mărită ulterior cu o
casetă de 9 m² în direcţia nord-vestică, urmărindu-se
dezvelirea completă a locuinţei (C. 28) săpate parţial în 2005.
Şi în acest an rezultatele cercetării au fost fructuoase,
confirmându-se astfel densitatea mare a locuirii preistorice din
centrul staţiunii, observată şi în campania precedentă. Au fost
dezvelite în total 14 complexe cu material din epoca bronzului
(culturile Wietenberg, fazele I-III şi Noua).
În secţiunea IX.2 s-a observat următoarea situaţie
stratigrafică: sub stratul vegetal, cu ad. de până la-0,40 m, a
fost identificat un rest de strat de cultură cu material ceramic
încadrabil în bronzul târziu, cultura Noua (stratul a fost afectat
masiv de lucrările agricole intensive); sub acesta (între -0,50 -
0,90 m), două straturi de cultură cu material ceramic încadrabil
în cultura Wietenberg, faza a III-a şi respectiv a II-a. Noutatea
din campania 2006 a fost descoperirea, sub stratul de cultură
Wietenberg II, a câtorva complexe cu material încadrabil în
prima fază a acestei culturi. Unul dintre acestea (C. 8) este o
vatră cu diametrul de 0,95 m, în profilul căreia s-au putut
distinge cel puţin 4 faze de folosire. Pe fundul vetrei,
corespunzând celei mai vechi faze, se afla un vas răsturnat,
plin cu seminţe arse. Conţinutul vasului a fost prezervat în
întregime şi va fi analizat la IAB. În ultima ei fază de folosire
vatra a fost probabil dezafectată şi transformată în groapă de
resturi menajere.
C. 7, aflat la 2 m distanţă, pare, având în vedere materialul
ceramic asemănător, a fi contemporan cu C. 8. Este vorba o
groapă de provizii, din care s-a păstrat numai partea inferioară.
Pe fundul gropii se aflau multe fragmente ceramice grosiere de
la vase reîntregibile.
Este interesantă descoperirea, în stratul de cultură
aparţinând culturii Wietenberg, a unei figurine antropomorfe de
lut de 2,4 cm. Figurinele de acest fel sunt destul de rare în
cultura mai sus menţionată, cea de la Rotbav fiind a
unsprezecea 1 .
În secţiunea IX.3, stratigrafia este asemănătoare celei din
secţiunea IX.2. Unul dintre rezultatele importante ale
campaniei 2006 a fost descoperirea a două complexe cu
material încadrabil în cultura Noua, respectiv Wietenberg (faza
III), care marcau bazele celor două straturi de cultură.
Baza stratului aparţinând culturii Noua este marcată de un
rest de vatră, distrusă în partea superioară. Lângă vatră a fost
descoperită o toartă cu buton, încadrabilă în spectrul formelor
ceramice specifice acestei culturi.
La ad. de -0,75 m a apărut o vatră cu crustă, de formă
ovală, înconjurată de pietre, marcând baza stratului de cultură
cu material Wietenberg. Vatra are diametrul de aprox. 1 m şi a
fost folosită în cel puţin două faze. Pe vatră era aşezată o rotiţă
de car în miniatură, iar fragmente de la alte patru au fost
descoperite în stratul de cenuşă din jurul vetrei. Situaţia în care
o rotiţă de car miniaturală poate fi pusă în legătură cu un „loc
de ardere” este asemănătoare celei de la Dumbrăviţa 2 .
Toate piesele de silex prezentate mai jos provin din S. VIII,
din stratul de cultură aparţinând culturii Wietenberg. Piesa 1
este un fragment mezial de lamă din silex, cu profil drept,
trapezoidală în secţiunea transversală (dimensiuni: 20 mm
lungime, 18 mm lăţime, 3 mm grosime). Fracturile observabile
sunt perpendiculare pe planul suportului, cea proximală fiind
dreaptă, iar cea distală, oblică. Fractura distală întrerupe linia
301