pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
bones) are laid on the bottom of the sepulchral pit. More than
half of the investigated graves have outer layouts composed of
a ring of stones, placed in a single row. In most of the cases,
the graves with stone rings are barrow-shaped, following the
adding of earth and its settling inside the ring, in order to
delimitate the funeral space. Rarely enough, are they covered
with a pelt of small rocks. In more than two thirds of the cases,
later interventions (pits) were discovered over the graves.
The funerary inventory consists of pieces characteristic to
necropolises of Roman Dacia: ceramics, metal and glass
objects. The ceramic categories discovered in the funerary
inventory are: amphora (13 pieces), jugs (257 pieces), pots
(164 pieces), turibula (75 pieces), bowls (21 pieces), cups (132
pieces), platters (4 pieces), plates (16 pieces), lids (10 pieces),
oil lamps (308 pieces). The coins (84 pieces) are generally in a
poor state of preservation, and the ones who could be
identified are set in the chronological frame of the 2 nd century
A.D. This is also confirmed by the preliminary analysis of the
ceramics. Also, the marks of the lamp producers (CAI, CASSI,
FESTI, FORTIS, OCTAVI, SEXTUS, LUCIA, VETTIUS) fit
perfectly from a chronological point of view in the 2 nd century
A.D. Other types of inventory objects are represented by the
bronze artefacts such as brooches (11 pieces), buckles (2
pieces) and mirrors (2 pieces), as well as by the iron objects -
a huge amount of iron spike nails, most probably used for the
funerary pile or from certain funerary inventory items and four
brooches. There also have been found a great number of glass
objects (58 unguentaria), as well as some rare finds – 3
objects made of amber, 4 bone beads and two sets of games
made of bone. On the current stage of knowledge it seems that
this ancient necropolis has good analogies with the one from
Jig Piciorag (on the northern limit of the historic centre of
nowadays Roşia Montană) and in the same time certain
influences from the Balkan area have been observed in the
manner of the graves’ construction (ring of stones and funerary
enclosures and certain building particularities) and for the
structure of the funerary inventory.
On the south-western limit of the necropolis, a building
dating back to the Roman times has been identified and
investigated; it was in a poor state of preservation (only 60%
preserved), with elements that indicate a possible sacred
function.
153. Roşiori, com. Dulceşti, jud. Neamţ
Punct: Ţarina Veche (La Humărie)
Cod sit: 122.472.02
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
71/2006
Colectiv: Vasile Ursachi – responsabil, George
Hânceanu (CMJ Neamţ)
Campania arheologică 2006 din satul Roşiori, comuna
Dulceşti, punctul „Ţarina Veche”, a urmărit trasarea mai multor
secţiuni, în vederea cercetării unei suprafeţe mai mari
comparative cu cea din anii precedenţi (2004, 2005). În acest
scop, s-au deschis trei secţiuni (S. V, S. VI şi S. VII), precum şi
o casetă (Cas. A), de dimensiuni diferite: secţiunile de 10 x 1,5
m sau 8 x 1,5 m, iar caseta de 10 x 4 m.
Săpătura arheologică a confirmat menţinerea celor două
straturi de cultură, din sec. II–III şi VI–VII p.Chr, fapt dovedit
stratigrafic de materialul arheologic.
S. V a fost orientată ENE 10 0 – VSV 40 0 şi se află în
imediata apropiere a S. III (fiind despărţite doar de martor – 1
m). Sub nivelul de călcare se afla un strat subţire din sec. VI-
VII, marcat de prezenţa câtorva fragmente de vase-borcan
(buze, funduri groase), lucrate la mână, din pastă grosieră, cu
pietricele, de culoare gălbui-cărămizie. Acest nivel este urmat
de cel antic (0,40-1 m), consistent în material arheologic:
fragmente ceramice de la căni, căniţe, căţui, străchini (lucrate
la mână şi la roată), obiecte din fier (cuţite), etc. S. V a
dezvăluit prezenţa unui cuptor (din lut şi pietre de râu -0,60 m
ad.) şi a două gropi de provizii, special amenajate, prin
bătătorirea fundului şi arderea pereţilor (resturi mici de cărbuni
şi urme de ardere pe fundul gropilor). Fragmentele cenuşii,
lucrate la roată şi lama de cuţit, descoperite pe cuptorul din
partea vestică a secţiunii, datează instalaţia de foc în sec. II-III
p.Chr. De asemenea, ceramica diversă, carpică şi de import,
indică aceeaşi încadrare cronologică şi pentru cele două gropi
(Gr.1 şi Gr. 2), găsite înspre marginea estică a şanţului. Din
inventarul celor două gropi de provizii cel mai important
recipient este o amforă, de factură romană, găsită pe fundul
primei gropi. Posibil, ca mai târziu, cele două gropi să fi fost
transformate în gropi menajere: prezenţa oaselor şi a altor
resturi ceramice, par să confirme această ipoteză.
S. VI avea orientarea precedentei secţiuni; L sa este de
doar 8 m, iar l se menţine la 1,5 m. Din punct de vedere
stratigrafic, situaţia este următoarea: există un strat subţire din
sec. VI-VII, marcat de fragmente provenite de regulă de la
vase-borcan, lucrate la mână, din pastă cu pietricele, de
aspect grosier, de culoare cărămizie şi maronie-neagră. Stratul
antic se remarcă prin prezenţa unui cuptor (0,60 m ad.), din lut,
situat spre estul secţiunii şi care conţinea câteva fragmente
ceramice, lucrate la roată, cenuşii, specifice carpilor (sec. II-III).
Pe lângă această sursă de foc s-au identificat şi două gropi
(Gr.1 şi Gr.2), prima în colţul estic iar a doua în cel vestic.
Ambele conţin, pe lângă oase, fragmente ceramice de la căni,
străchini, vase-borcan, la mână şi la roată, caracteristice sec.
II–III p.Chr.
Cas. A se află în vecinătatea S. VI, de care o desparte
doar un martor de 0,50 m gr. Dimensiunile ei sunt de 10 m L şi
4 m l, identice cu cele ale Cas. I, săpată în 2005. Situaţia
straturilor de cultură este similară cu cele din restul suprafeţei
cercetate. Stratul antic este mult mai consistent, ca grosime şi
în material arheologic, fiind remarcate câteva vestigii: în primul
rând o vatră deschisă (0,50 m ad.), foarte bine păstrată, de
formă rotundă, pe suprafaţa căreia s-au găsit fragmente de
vase-borcan, lucrate la mână, din pastă cu microprundişuri,
sfărâmicioasă de culoare gălbui-cărămizie. Diametrul vetrei
este de 0,90 m şi are o gr. de 0,20 m, fapt ce indică o
îndelungată utilizare. Alături de vatră, identificată spre partea
sudică a casetei, s-au descoperit şi patru gropi (Gr.1-4), două
în zona nordică (Gr. 1 şi Gr. 4), una în latura estică (Gr. 2) şi
alta în cea vestică (Gr. 3). Dacă cele două gropi din zona
nordică au un inventar modest, celelalte două se remarcă
printr-un material arheologic bogat şi divers. Pe fundul Gr.3 am
găsit o vatră simplă, peste care s-au aruncat diferite resturi
ceramice, oase, etc. Se pare că iniţial a fost vorba de o groapă
de cult, transformată ulterior în groapă menajeră. Gr. 2 conţine
oase, un cuţit, două fusaiole, fragmente de la buze şi funduri
de urne cenuşii, de castroane, căni, căniţe, un buton de capac
300