pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
suprapun foarte bine anomalii magnetometrice prezentate în
harta geofizică.
Secţiunea arheologică SG2 traversează de asemenea o
succesiune de ziduri orientate N-S (vezi descrierea din raportul
arheologic). La această secţiune facem observaţia că cele trei
ziduri orientate N-S traversate de secţiune sunt foarte îngrijit
lucrate şi au o grosime de cca. 0,70 m, ceea ce constituie un
argument în plus pentru o destinaţie specială a edificiului. Tot
în această secţiune a fost descoperit un pavaj format din dale
de piatră de dimensiuni variabile şi de formă neregulată. In
aceeaşi secţiune, în c.2 la –0,20 m, a fost identificat un zid
păstrat fragmentar, orientat E-V şi care suprapune pavajul mai
sus menţionat. Zidul este lung de 1,50 m, lat de 0,46 m şi înalt
de 0,54 m. După părerea noastră el ar putea reprezenta o
relicvă, deşi faptul că stă peste pavaj, deci este mai nou decât
acesta, complică lucrurile.
Secţiunea arheologică SG3 este cea mai estică şi a fost
amplasată transversal pe cardo, după informaţiile arheologice
existente până în prezent. Această secţiune a traversat şi ea 3
ziduri orientate N-S şi a condus la descoperirea unui dolium
păstrat fragmentar şi a unei inscripţii în poziţie secundară.
Secţiunea arheologică SG4, în L de 30 m, urma să
traverseze de la S la N partea principală a construcţiei
presupuse la E de basilica de marmură. In zona ei nordică
această secţiune urma să evidenţieze o construcţie de formă
tabulară şi compoziţie predominant carbonatică, continuată
spre S de o probabilă zonă de arsură, iar ultima parte a
secţiunii (ultimii 20 m) urmând să traverseze construcţia
propriu zisă şi strada adiacentă ei spre S. Se pare că
secţiunea a fost amplasată cu 1-2 m mai spre E decât zona
vizată de noi, astfel încât ea nu a traversat edificiul ci a urmărit
doar zidul lui estic. Prezenţa zonei de arsură anticipată de noi
a fost confirmată de săpătura arheologică, iar strada propriu
zisă (care în mod cert există) nu a apărut foarte evident în
săpătură, descoperindu-se însă în zona respectivă un dalaj cu
lăţimea de 2 m format din blocuri de formă neregulată, care
suprapune un nivel de mortar şi care, la rândul său, suprapune
un nivel format din lut galben bine tasat.
Cercetarea realizată de noi la Adamclisi-Tropaeum Traiani
dovedeşte, o dată în plus, utilitatea şi necesitatea unei
cercetări geofizice, foarte bine proiectate şi realizate, în
sprijinul cercetării arheologice, atât în zone adiacente celor în
curs de săpare cât şi, mai ales, în extinderea acestora la mai
mare distanţă sau în zone deloc cercetate arheologic.
Rezultatele obţinute la Adamclisi-Tropaeum Traiani ni se
par spectaculoase, apropiate de cele obţinute cu mai mulţi ani
în urmă la Porolissum 6 : imaginile geofizice rezultate din
prelucrarea matematică a datelor de teren sunt comparabile cu
o fotografie destul de clară a fundaţiilor fostelor construcţii,
astăzi în întregime acoperite de sol, unele detalii ce reies din
interpretarea complexă a datelor geofizice aducând şi
informaţii suplimentare asupra vechilor construcţii.
Suprapunerea între poziţia zidurilor evidenţiate prin săpături şi
cea prognozată în harta noastră este foarte bună (cu
observaţiile făcute mai sus), decalajele fiind în general mai mici
de 1 m.
Considerăm necesară realizarea cu prioritate, în anul
2007, a unor noi secţiuni de sondaj în sectorul B în apropierea
basilicii de marmură:
- secţiunea SG5 de 30 m L, orientată N-S, pentru stabilirea
caracterului clădirii al cărei zid estic a fost prins în secţiunea
SG4 din anul 2006 şi
- secţiunea SG6 de 15 m L, orientată de asemenea N-S, care
ar permite dezvelirea străzii celei mai largi (probabil 6 m l şi
mai mult de 150 m L) ce trece imediat la N de bazilică, pe
direcţia V-E, pentru a o putea recunoaşte in viitoarele săpături
sistematice din zonă.
Alte câteva secţiuni de sondaj vor fi necesare în sectoarele
C şi D pe anomalii geofizice reprezentative.
În sectorul A ar fi probabil utilă săparea unei casete care să
dezvelească în întregime edificiile A6 şi A7, pentru a încerca
să se stabilească destinaţiile lor.
Cercetarea a fost finanţată de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, în cadrul Programului CERES.
Note:
1. Constatăm faptul că propunerea de descriere a căilor de
comunicaţie, din intramurosul cetăţii, se confirmă, cel puţin în
acest caz. Astfel, strada ABV4, care traversează toată partea
de N a cetăţii şi se termină aproape de poarta de V (propusă
de I. Barnea în monografia Tropaeum Traiani. Cetatea,
Bucureşti 1979) a fost descoperită parţial, în urma cercetărilor
din teren, atât în sectorul A, cât şi în sectorul B al cetăţii.
2. Nu au fost executate cercetări în profunzime în acest
perimetru, adâncimea maximă la care s-a ajuns fiind de maxim
1 m şi nu există un profil stratigrafic, care să poată presupune
alte faze constructive.
3. Monede analizate de numismaţii Andrei Gândilă – MNIR
(2005) şi Aurel Vâlcu – IAB (2006).
4. Alte două asemenea aplice din os, întregi au fost
descoperite şi în campania 2005.
5. Principalele neajunsuri au fost legate de timpul de cercetare
şi numărul de lucrători insuficient şi lipsa realizării unei ridicări
topografice în sistemul stereo 1970 a sectorului.
6. Scurtu, 1997, 2002.
Bibliografie:
Mihai Sâmpetru, 1994 - Oraşe şi cetăţi romane târzii la
Dunărea de Jos, Institutul Român de Tracologie – Biblioteca
Thracologica, V.
Florin Scurtu, 1997 - “Radiografia” geofizică a unei părţi a
oraşului roman Porolissum, SCIVA 48 nr.4, p. 361-372.
Florin Scurtu, 2002 – The geophysical image of a part of the
ancient Roman town Porolissum in Dacia, British
Archaeological Reports International Series 1043(1), pp.165-
169.
Abstract (Sector B):
In the summer 2006, during the second campaign of the
archaeological excavations in the sector B of Tropaeum
Trajani, we discovered other parts of the late Roman edifice
B1, located in the south of ABV 4 street.
15 sections were traced. We identified, in the extension of
the southern, eastern and western sides, the foundation of the
late Roman building B1, having 19 x 29, 50 m.
To the east, new sections (C15, C16 and C17) were
opened, along the eastern front of the edifice, and we
uncovered an important entrance to cardo.
The southern limit of the building has not been precisely
identified yet, but we discovered that the wall of the eastern
front continues to the south.
The maximum depth reached during this campaign was 1
m.
30