pdf (15 MB) - cIMeC

23.12.2014 Views
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 exterioare sunt parţial distruse. Există însă, în cadrul necropolei, zone în care au avut loc şi importante intervenţii ulterioare. În cazul a mai mult de două treimi din totalul mormintelor (228 de cazuri) au fost observate intervenţii ulterioare asupra gropii mormântului. Repartiţia mormintelor în planul necropolei S-a remarcat o concentrare a mormintelor în partea de NV a necropolei, la intervale cuprinse între 0,30 m şi 3,00 m. În restul necropolei distanţa dintre morminte este oarecum constantă, de obicei la intervale cuprinse între 1,50 m şi 2,00 m. Orientarea gropilor mormintelor nu prezintă diferenţe majore, constatându-se, la prima vedere, o predilecţie pentru axa NV–SE (148 de morminte). Se înregistrează, în unele cazuri, uşoare deviaţii spre N sau spre V de la această axă, însă acestea nu sunt majore. Au fost observate şi cazuri când mormintele sunt orientate E–V (48 de cazuri) sau NE–SV (24 de cazuri), fără însă a constitui grupuri aparte în cadrul necropolei. Groapa sepulcrală Groapa este practicată de la adâncimi variabile în raport cu nivelul actual de călcare, de la –0,10 până la –0,80 m (pământ afânat, de culoare brun-negricioasă şi stratul de pământ lutos, galben). În cazul mormintelor tumulare gropile sunt acoperite, în interiorul ringului, cu o manta de lut galben tasat. Sunt înregistrate şi cazuri în care gropile sunt acoperite cu o manta compactă din pietre de mici dimensiuni. Profilul şi tratamentul gropilor sepulcrale, ca şi modul de depunere a reziduurilor cremaţiei oferă posibilitatea încadrării în patru tipuri. I. Gropi arse cu treaptă - 99 de morminte. În majoritatea cazurilor pereţii gropii sunt verticali sau uşor evazaţi (de formă trapezoidală), platforma plată şi etajul inferior al gropii de formă rectangulară. În funcţie de structura geomorfologică a solului şi de configuraţia pantei se constată o adaptare a modului de amenajare a gropii funerare în funcţie de aceste caracteristici. Astfel se constată situaţii în care pereţii gropii sunt verticali sau uşor înclinaţi, însă platforma nu este perfect plată. Aceste cazuri sunt determinate de compoziţia geomorfologică a stratului în care este săpată groapa mormântului, respectiv stratul fiind impregnat cu blocuri de gresie. În alte cazuri groapa este săpată pe panta naturală, existând un decalaj de nivel între laturi. Dimensiunile acestor gropi sunt variabile, cu lungimi de 1,42–3,60 m, lăţimi de 0,92–1,95 m, iar stratul de reziduuri ale cremaţiei este dispus unitar, de obicei în interiorul etajului inferior. De asemenea, sunt vizibile şi pe platformă urme de cărbune de lemn în amestec cu cenuşă şi oase calcinate. În unele cazuri etajul inferior este marcat, la rândul său, de pietre dispuse pe contur. II. Gropi arse fără treaptă — 214 de morminte. Gropile de acest tip au în general dimensiuni mai mici şi se încadrează în două subtipuri, în funcţie de profilul acestora: a) cu pereţii uşor evazaţi şi fundul plat (de formă trapezoidală în secţiune). b) gropi de formă albiată. Predominant este primul tip, aici integrându-se majoritatea mormintelor descoperite în cadrul necropolei. Pereţii şi fundul gropii prezintă în majoritatea cazurilor o crustă de arsură de culoare roşie portocalie, cu grosimi variabile (0,01–0,04 m). În unele cazuri, arsura pereţilor nu este consistentă sau continuă. Stratul de reziduuri ale cremaţiei de pe fundul gropii este de asemenea variabil (de la 0,01–0,02 m până la 0,30–0,40 m). III. Gropi nearse de formă rectangulară — 5 morminte. Resturile cremaţiei, cu un posibil tratament intermediar de separare parţială de reziduurile de lemn arse, sunt depuse direct în groapă, după care complexul funerar este sigilat. IV. Morminte cu resturile cremaţiei depuse în anumite tipuri de recipient - 3 morminte. Este vorba de morminte în care resturile cremaţiei, separate de reziduurile cremaţiei sunt depuse în recipiente ceramice (urne) sau de piatră (cistae). Amenajări exterioare gropii sepulcrale Prezenţa structurilor şi amenajărilor exterioare gropilor mormintelor este una dintre caracteristicile acestei necropole. Astfel, sunt întâlnite atât forma simplă a ringului de piatră, cât şi cea complexă a incintei funerare. Au fost identificate şi cercetate parţial trei incinte funerare, dintre care una se individualizează printr-un sistem elaborat de edificare (Incinta funerară nr. 3). În ceea ce priveşte ringurile (128 de morminte), acestea sunt alcătuite din pietre de diverse dimensiuni (cuprinse între 0,15–0,60 m) dispuse în majoritatea cazurilor pe o singură asiză. Diametrele ringurilor variază între 1,90– 4,50 m. Sunt înregistrate câteva cazuri particulare în care pietrele sunt dispuse pe două sau trei asize, întotdeauna fără liant. În anumite situaţii, amenajarea de piatră urmărea conturul rectangular al gropii sepulcrale (10 morminte). În ce priveşte starea de conservare a amenajărilor exterioare se constată, în cazul mai multor morminte, demontarea ulterioară, parţială sau integrală a acesteia (în 62 de cazuri amenajările funerare exterioare au suferit perturbări semnificative). Forma tumulară a amenajării exterioare a fost constată în 46 de cazuri. Incinta funerară numărul 3 Incinta funerară este amplasată în partea de NE a perimetrului cercetat 4 . Ansamblul funerar are două faze de construcţie şi trei momente de înmormântare. Prima fază este de formă rectangulară cu laturile egale (3,90 x 3,90 m), fiind realizată din blocuri de piatră de dimensiuni mari, păstrate pe înălţimea a două sau trei asize. În cea de-a doua fază planimetria monumentului cunoaşte o modificare sensibilă, dimensiunile sale fiind de 6,00 x 4,60 m, păstrate pe înălţimea a cinci asize. În faza a doua construcţia este orientată pe axa NNE–SSV. Între cele două faze de construcţie există atât diferenţe privind modul de fasonare a materialului litic utilizat în construcţia elevaţiei, cât şi la nivelul materiei prime folosite 5 . Astfel, în prima etapă de construcţie au fost utilizate blocuri de piatră de dimensiuni mari (2,20 x 1,00 x 0,50–1,00 x 0,80 x 0,40 m), foarte puţin prelucrate sau deloc, în timp ce în faza a doua, blocurile de piatră sunt prelucrate fără excepţie, şi au dimensiuni cuprinse între 0,80 x 0,60 x 0,40–0,60 x 0,40 x 0,20 m. De asemenea, pentru prima fază liantul utilizat este lutul galben, în timp ce pentru a doua fază nu a fost sesizat nici un liant. În interiorul incintei au fost descoperite trei morminte de incineraţie cu ardere pe loc: M268 (prima înmormântare, situat în partea centrală a fazei I a incintei), M270 (ultima înmormântare, situat în partea N a primei faze de construcţie a 296

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 incintei), M271 (a doua înmormântare, situat în partea de N, în interiorul celei de-a doua faze de construcţie a incintei). Intervenţii ulterioare asupra gropii sepulcrale În majoritatea cazurilor complexele funerare sunt perturbate de intervenţii ulterioare poziţionate fie în centrul gropii sepulcrale, fie lateral, afectând parţial una din laturile mormântului. În general gropile de intervenţie au un diametru cuprins între 0,80–1,20 m, şi o adâncime variind între 0,20– 1,40 m. În unele cazuri, de la suprafaţa sau din umplutura gropii de intervenţie au fost recoltate fragmente ceramice, fragmente de cărbune de lemn sau, în unele cazuri, oase calcinate. Intervenţia anulează calitatea de complex închis a mormântului (relaţie stratigrafică de interferenţă cu zona de depunere a inventarului). Complexe cu funcţionalitate incertă Au fost identificate pe întreaga suprafaţă a necropolei un număr de 6 aliniamente de piatră, realizate într-o manieră constructivă rudimentară. În stadiul actual al cercetării se poate formula o ipoteză privind posibila funcţionalitate a acestora în legătură cu distribuţia parcelară a loturilor consacrate funerar. O atenţie aparte trebuie acordată zonelor sau structurilor (un caz clar–M276) care conţin doar resturile rugului separate total sau parţial de osemintele calcinate. Gropile sunt nearse. Resturile cremaţiei, concretizate într-un nivel de cărbune de lemn, sunt distribuite uniform pe fundul gropii. La limita de SV a necropolei de incineraţie, în campaniile 2005 şi 2006, a fost identificată şi cercetată o clădire datată în epoca romană, cu un plan care indică o posibilă funcţionalitate sacră. Edificiul se află într-o stare precară de conservare, suprafaţa sa fiind afectată în proporţie de 60% de către intervenţiile antropice efectuate de-a lungul timpului (derocări, drum vicinal, şanţuri) sau de către alunecările de teren. Au fost distruse în întregime partea de V şi SV a edificiului, precum şi partea sa de E şi SE. Marginea platoului, ales în antichitate pentru amplasamentul edificiul, conferă o vizibilitate deosebită asupra versantului de S (zona Carpeni, Valea Nanului, masivul Cârnic), precum şi asupra Văii Roşiei. Configuraţia terenului a determinat efectuarea unor lucrări de nivelare în stânca nativă sau în lutul galben care o suprapune. În urma cercetării întreprinse în campaniile din anul 2005 - 2006 au fost obţinute următoarele rezultate: a fost urmărit traseul zidului de N şi al platformei constituite în exteriorul zidului de N, a fost delimitată fundaţia platformei de susţinere din camera B a edificiului, a fost extinsă cercetarea spre V a pavajului din curtea interioară a edificiului (spaţiul C), a fost identificat parţial zidul de S (Z6) al edificiului (o parte din paramentul de S al acestuia, precum şi capătul de E, a fost afectat de alunecările de teren), iar în final a fost cercetat traseul zidului de compartimentare Z5, situat paralel cu zidul de S. Edificiul are formă dreptunghiulară şi este orientat NNE - SSV (15° faţă de N), iar axul longitudinal pe această direcţie are o lungime de 14,66 m. Pe acest ax zidul perimetral N se află la o cotă de +792,641, în timp ce zidul perimetral de S se află la +789,969. Accesul se făcea dinspre S, prin curtea interioară, acoperită cu un pavaj din dale de piatră, iar legătura dintre aceasta şi compartimentările de pe latura nordică era realizată prin intermediul treptelor săpate în stâncă (). Latura lungă a clădirii se află pe direcţia NNV–SSE şi a fost identificată pe o lungime prezervată de 17,80 m. Capătul de E al zidului este distrus, însă prezenţa unui grup de pietre mari (0,25–0,40 m), fasonate, în structura sa, în această porţiune, sugerează existenţa ipotetică a colţului clădirii în apropiere. Distrugerea completă a unei părţi importante din clădire nu permite reconstituirea integrală a planului acesteia. Amplasarea curţii interioare foarte aproape de limita de V a edificiului este în disonanţă cu lungimea zidurilor perimetrale de N şi de S. O situaţie similară în ce priveşte asimetria planului edificiului pe latura de V a fost întâlnită în cazul edificiului de cult din punctul Szekely, cercetat în campania anului 2001. Partea de S a pavajului se află la cota +790,384, partea mediană la +791,304, limita de N (coincide cu baza treptelor săpate în stâncă) la +791,875, partea superioară a treptelor +792,288. Inventarul este constituit din ceramică şi obiecte de metal, datate în epocă romană, recoltate de pe întreaga suprafaţă cercetată a edificiului. O concentraţie mai mare a materialului a fost semnalată în camerele A şi B distribuite pe latura nordică. Materialul ceramic este reprezentat într-o măsură mai mare de oale şi platouri fragmentare. Se remarcă prezenţa câtorva fragmente de cărămidă. Obiectele de metal sunt constituite dintr-un număr apreciabil de piroane şi de scoabe, toate cu un grad foarte mare de coroziune. Consideraţii preliminare asupra inventarului funerar Inventarul din necropola de la Tăul Secuilor, caracteristic în linii mari necropolelor din Dacia romană, este constituit din ceramică, piese din metal, obiecte din sticlă şi varia. Inventarul ceramic: cercetările arheologice din anii 2004–2006 au scos la iveală un bogat material ceramic. Acesta este reprezentat prin amfore, urcioare, oale, turibula, castroane, cratere, cupe, platouri, farfurii, boluri, capace şi opaiţe. Amfore: o situaţie rar întâlnită în necropolele de la Roşia Montană este reprezentată de prezenţa amforelor în morminte. În necropola de la Tăul Secuilor au fost recoltate 13 vase din această categorie. Urcioare: din complexele arheologice cercetate în campania arheologică din anii 2004–2006 au fost recoltate 257 de piese din această categorie. Dintre acestea 65% sunt piese întregi, iar restul de 35% fragmentare, multe dintre ele fiind întregibile. Ponderea urcioarelor în morminte este considerabilă. Astfel din M 105 au fost recoltate cinci urcioare; din M177, M185 şi M230 au fost recoltate câte patru urcioare. În multe dintre complexele cercetate au fost descoperite câte trei urcioare: M94, M132, M159, M161, M200, M202, M217, M247, M267 M268, M280 şi M298 şi M303. Dintre acestea se remarcă o piesă, descoperită în campania arheologică din anul 2004 în M112, care reprezintă un urcior T. S., probabil de provenienţă italică. Oale: această categorie de obiecte este reprezentată de un număr de 164 de piese, majoritatea fragmentare, 55% fiind întregibile. Turibula: categorie de vase reprezentată de un număr de 75 de piese, în proporţie de 40% întregi. Restul de 60% sunt fragmentare, dar în majoritate întregibile şi reîntregibile. Castroane: categorie de obiecte reprezentată prin cinci piese fragmentare. 297

Page 1 and 2: MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR CO

Page 3: Cuprins Lista abrevierilor / 5 List

Page 6 and 7: Cronica cercetărilor arheologice d

Page 9: RAPOARTELE DE CERCETARE ARHEOLOGIC


































































































































































































Page 401: Cronica cercetărilor arheologice d

Page 405 and 406: Cronica cercetãrilor arheologice d






















































Page 513: INDICI




Page 523: Cronica cercetărilor arheologice d







fost

arheologice

fragmente

campania

partea

nivelul

fiind

zona

ceramice

descoperite

cimec

cimec.ro

pdf (15 MB) - cIMeC

pdf (15 MB) - cIMeC ... View more pdf (15 MB) - cIMeC

Delete template?

Save as template ?

pdf (15 MB) - cIMeC pdf (15 MB) - cIMeC