pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Cărămizile au fost legate cu lut castaniu. La interior, peretele
inferior a fost tencuit cu un strat de lut castaniu, ce conţinea
nisip şi fragmente de cărămidă pisată (de aprox. 3-7 mm).
Capacul era constituit din cărămizi romane.
În momentul descoperirii interiorul cutiei era gol, starea de
conservare a mormântului fiind foarte bună. În apropierea
capătului de E al cutiei au fost descoperite fragmente de dinţi
umani, un număr de 9 mărgele şi o monedă romană.
Mormântul nr. 1 a avut un inventar relativ sărac. Acesta
conţinea doar 9 mărgele din sticlă şi o monedă romană emisă
în vremea împăratului Marcus Aurelius. Deasupra capacului, în
partea de S a fost găsită o căniţă din ceramică.
Mormântul nr. 2/2006 a fost descoperit de la ad. de 1,05 m
de la nivelul actual de călcare. În interior cutia avea h de 0,47
m şi L de 1,07 m. Pereţii laterali erau din ţigle cu lăţimea de
aşezate pe muchia lungă. La interior pereţii au fost lutuiţi cu un
strat de lut castaniu gros de 8-10 mm, cu nisip şi fragmente de
cărămidă pisată (de aprox.. 3-5 mm). Peretele dinspre zidul lui
Filip Arabul a fost deplasat spre interior în timp.
Scheletul descoperit era într-o starea proastă de
conservare, datorită umidităţii provenite din scurgerea apei din
groapa zidului scos în cutia de cărămidă a mormântului. El se
afla în poziţie întinsă pe spate cu mâinile întinse pe lângă corp.
Craniul era întors pe partea stângă, cu mandibula inferioară
alunecată uşor faţă de poziţia normală. Partea de la genunchi
în jos a picioarelor se aflau într-o zonă în care se aşezase între
ele o cărămidă pentru a susţine partea superioară a cutiei.
Inventarul funerar cuprindea: 124 de mărgele (122 din
sticlă şi 2 din metal), 4 pandantive din chihlimbar, 3 brăţări şi 2
inele din bronz, un ac din bronz pentru păr, un pandantiv de tip
lunula, doi cercei din sârmă de aur şi o monedă romană din
bronz. Brăţările şi inelele se aflau pe mâna stângă, iar colierul
de mărgele în regiunea gâtului. În apropierea capului a fost
descoperită şi moneda emisă în vremea împăratului Marcus
Aurelius.
Expertiza antropologică indică un copil în vârstă de 1,5 ani în
cadrul mormântului nr. 1, respectiv o fetiţă în vârstă de 10-12
ani, în cazul mormântului nr. 2 6 .
În secţiunea S. 3 trasată la V de drumul către Acidava a
continuat investigarea clădirii surprinse în cursul cercetărilor
din anii 1997-1998 şi 2003 7 . De asemenea, a fost descoperită
o groapă cilindrică ce aparţinea unui nivel anterior, din sec. al
II-lea p.Chr.
În stadiul actual al cercetărilor, considerăm că în secţiunile
S 1 şi S 5, cel mai vechi nivel roman poate fi datat în a doua
jumătate a sec. al II-lea şi prima jumătate a sec. al III-lea. La
mijlocul sec. al III-lea are loc o primă amenajare a unei incinte
fortificate şanţ, val de pământ gălbui şi palisadă, după cum
indică stratigrafia şi urmele unui incendiu puternic al structurii
din lemn. Deasupra stratului gros de arsură a fost depus încă
un strat de lut gălbui, contemporan cu zidul din cărămidă
ridicat în vremea împăratului Filip Arabul.
Cel mai probabil, după încetarea utilizării zidului de incintă,
au fost practicate cele două morminte de inhumaţie.
Argumentele în acest sens ţin de contextul general al
sectorului, respectiv de inventarul funerar al mormintelor.
Cercetările arheologice întreprinse, în anii ‘80 ai sec. XX, la
cca. 50 m NNE de acest punct s-au încheiat cu descoperirea
unor cuptoare, dintre care într-unul a fost găsită o monedă de
la Filip Arabul 8 . Această ipoteză a fost confirmată în anii 1997-
1998, când au fost descoperite două morminte de inhumaţie în
cutii de cărămidă (având în inventar monede de la Gordian III
293
şi Filip Arabul), care suprapun atelierele ceramice de la V de
drumul roman către Acidava 9 .
În privinţa cronologiei celor două morminte descoperite în
anul 2006, un rol important îl au mărgelele din inventarul
funerar. Subliniem faptul că tipurile de mărgele descoperite au
fost încadrate cronologic, majoritatea în sec. II-III. Unele au
fost datate chiar mai larg şi mai târziu. Astfel, mărgelele de
prismatice din sticlă albastră cu colţurile şlefuite au fost
descoperite în contexte din sec. II-IV în mormintele sarmatice
din Pannonia 10 , respectiv din sec. IV în cadrul culturii Sântana
de Mureş-Cerneahov din Muntenia 11 şi Barbaricum 12 .
Mărgelele de tip sandwich, din sticlă transparentă şi foiţă de
aur, au apărut la Tibiscum în sec. al III-lea 13 . Aria lor de
răspândire a cuprins şi Barbaricum, mai ales zona sarmaţilor
iazigi şi regiunea Vistulei Inferioare (c. Willebark) unde au fost
datate în sec. II-III p.Chr. 14
Pornind de la contextul zonei care indică o activitate de
producţie ceramică până la mijlocul sec. al III-lea, continuând
cu poziţia lor paralela faţă de zidul lui Filip Arabul, şi având în
vedere unele tipuri de mărgele care continuă până în sec. al
IV-lea, considerăm, că, în ciuda monedelor de bronz foarte
tocite de la Marcus Aurelius 15 , cele două morminte prezentate
pot fi datate după mijlocul sec. al III-lea. Deşi nu excludem o
posibilă datare mai târzie, în stadiul actual al cercetărilor ele
pot fi datate cu mai mare probabilitate în a doua jumătate a
sec. al III-lea, probabil după abandonarea zidului lui Filip
Arabul.
Considerăm că nu este încă momentul de a discuta relaţia
acestor morminte cu necropola romană de N, totuşi puţin
cercetată, dar subliniem faptul că tehnica cutiei de cărămidă
lutuită la interior şi arsă, moneda depusă în gura decedatului
relevă ritualuri comune cu necropola amintită, care s-a extins
treptat, după mijlocul sec. al III-lea, către S.
Perspectivele proiectului Romula
Un proiect pentru situl arheologic Romula era o necesitate
mai veche. Lipsa unei baze materiale a sitului, lipsa posibilităţii
de restaurare şi conservare au fost şi ele motive pentru care
mulţi dintre arheologii, care au efectuat săpături, au renunţat
să mai vină la Romula. La toate acestea se adaugă finanţarea
tot mai precară şi faptul că situl este suprapus de satul Reşca.
În acest context, cercetarea arheologică sistematică este
limitată la zona centrală ori periferiile oraşului roman, unde nu
sunt încă gospodării. Pe de altă parte, lucrările gospodăreşti şi
amenajările de locuinţe fără solicitarea avizului Ministerului
Culturii şi Cultelor au produs distrugeri de-a lungul timpului.
Pentru protejarea sitului arheologic s-a solicitat Comisiei
Naţionale de Arheologie eliberarea unei autorizaţii privind
evaluarea de teren şi cartarea cu exactitate a limitelor oraşului
roman, precum şi a punctelor cu descoperiri arheologice
întâmplătoare.
De asemenea, a fost adusă în atenţia poliţiei de patrimoniu
Olt şi celei din IGP Bucureşti, necesitatea protejării sistematice
a sitului de intervenţii neautorizate sau acordarea unor
autorizaţii de construcţie cu încălcarea legislaţiei.
În vederea dezvoltării proiectului de cercetare au fost
cooptaţi în colectiv specialişti de la Universitatea din Craiova,
Institutul de Arheologie din Bucureşti, geologi, topografi şi
arhitecţi de la Facultăţile de Geografie şi Arhitectură ale
Universităţii Spiru Haret, precum şi un numismat de la
Cabinetul Numismatic al Academiei Române. În acelaşi timp,
şantierul arheologic devine un centru de efectuare a practicii
de specialitate pentru studenţii facultăţilor implicate în proiect.