pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
descoperirea unor gropi menajere/de provizii şi complexe de
locuire. [Dragoş Măndescu]
149. Râşnov, jud. Braşov [Cumidava]
Punct: Grădişte, Erdenburg
Cod sit: 40376.02
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
141/2006
Colectiv: Liviu Petculescu – responsabil (MNIR), Stelian
Coşuleţ, Radu Ştefănescu, Ionel Bauman (MJI Braşov),
Cristina Mitar (MCDR Deva)
Situl arheologic de la Râşnov se află situat pe o terasă
mijlocie a râului Bârsa, la cca. 4 km NV de oraşul Râşnov, la
hotarul cu comuna Vulcan. Întreaga suprafaţă a castrului,
inclusiv zona şanţurilor se află în proprietatea Primăriei
Râşnov, în total însumând 2,10 ha. Primăria locală
intenţionează să valorifice cultural-ştiinţific monumentele
romane şi a oferit sprijinul său constând într-o primă fază în
mijloace de transport puse la dispoziţia colectivului care a
reluat săpăturile în 2006. Limitrof terenurile au fost retrocedate
proprietarilor particulari însă potenţialul lor economic este
sărac, deci întreaga zonă se pretează cercetării arheologice.
Semnalarea şi descrierea relativ precisă a unei fortificaţii
romane la Râşnov a fost făcută încă în 1856 de M. J. Ackner.
Primele cercetări sistematice au fost efectuate de către M.
Macrea în anul 1939, însă rezultatele lor au rămas inedite cu
excepţia unei inscripţii din timpul lui Severus Alexander, în
care. a fost identificată unitatea militară dislocată aici şi numele
castrului: Cumidava 1 . Săpături arheologice pe o scară mai
largă vor fi efectuate între anii 1969-1974 de către N. Gudea şi
I. Pop 2 . Principalele rezultate obţinute în aceste cercetări, au
constat în precizarea dimensiunilor castrului, a structurii
sistemului său de fortificaţie, şi a unor elemente ale organizării
sale interioare: principia, construcţiile cu zid de piatră din latera
pretorii şi retentura. De asemenea a fost publicat şi un număr
important de piese arheologice din metal şi ceramică.
Săpăturile la Râşnov au fost reluate în 2006, la iniţiativa
MJI Braşov. Obiectivele finale ale noilor cercetări sunt:
dezvelirea completă a castrului; restaurarea construcţiilor de
piatră descoperite, fapt posibil datorită stării de conservare
mulţumitoare a acestora; introducerea în circuitul turistic a
monumentului. În cazul identificării vicus-ului militar acesta va
fi şi el dezvelit parţial. În prima etapă a cercetărilor, proiectată
să dureze 5 ani, săpăturile vor fi concentrate în praetentura
castrului urmărindu-se identificarea barăcilor trupei şi
precizarea stratigrafiei acestei zone. De asemenea va fi
investigat sistemul de fortificaţie pe latura porţii praetoria
pentru a se elucida dacă există mai multe faze da construcţie
ale acestuia. Din punct de vedere istoric se va analiza relaţia
dintre castrul Râşnov şi limes-ul transalutan, datarea
sistemului de apărare roman în Ţara Bârsei şi raportul dintre
trupe şi populaţia civilă a zonei.
Campania din 2006 a fost de mică amploare datorită
fondurilor reduse şi lipsei forţei de muncă. S-au deschis patru
suprafeţe care însă nu au putut fi lucrate până la pământul viu.
Suprafaţa 1, de 10 x 4 m, a fost plasată perpendicular pe zidul
de incintă la stânga de porta praetoria, în imediata apropiere a
marginii dinspre turnul de colţ a S1 Gudea, pentru a verifica
291
stratigrafia sistemului de apărare în singurul loc în care se
afirmă că temelia incintei de piatră a fost implantată în şanţul
aparţinând castrului de pământ. Suprafaţa intră în interiorul
castrului cu 2,15 m intersectând agger-ul. Temelia zidului de
incintă este lată de 1,36-1,38 m şi a fost degajată pe o
adâncime de 0,80 m până acolo unde s-a putut săpa în
această campanie. Temelia are doi paramenţi din piatră de
carieră fasonată destul de grosier şi un miez din piatră de râu
şi piatră mică de carieră. Pietrele sunt legate cu mortar, parte
din el având în compoziţie cărămidă pisată. La partea
superioară temelia are un pat de aşteptare din mortar, pe care
trebuie să se fi construit elevaţia. În porţiunea săpată temelia
zidului de incinta este remarcabil de îngrijit lucrată şi foarte
bine conservată.
La distanţă de 5 m de Suprafaţa 1, înspre poartă, deci
depăşind S1 Gudea, au fost executate un număr de trei
suprafeţe de 6 x 4 m, cu martori de 1 m între ele, marcate S 2-
4. S2 începe de la suprafaţa interioară a temeliei zidului de
incintă pe care se sprijină cu partea îngustă, S3 şi S4
continuând spre interiorul castrului. Aceste suprafeţe au fost
săpate până la ad. de 0,60-0,80 m. În S2-S3 s-a lucrat în
agger şi via sagularis. În S4, sub pământul vegetal a fost
surprins un strat de dărâmături de la o construcţie cu zid de
piatră identificată de N. Gudea şi I. Pop. Deja de la -0,40 m
începe stratul roman, constituit din pământ cenuşiu cu mult
pigment negru provenind din cenuşă de lemn ars. La ad. de
0,80 m au apărut două şiruri de câte trei cărămizi pătrate cu
latura de 0,26 m, reprezentând resturile unui pavaj, probabil
exterior barăcii.
Materialul descoperit este destul de sărac şi constă în
afară de obişnuitele fragmente de ceramică uzuală romană,
din ţigle şi cărămizi, dintr-un mortar fragmentar, o bucată de
creuzet cu urme de bronz, un şir de solzi de lorica de mici
dimensiuni, şi un denar calcinat din timpul dinastiei Severilor 3 .
Datorită finanţării reduse care nu a permis terminarea
lucrului la suprafeţele deschise, principalele rezultate obţinute
în această primă campanie sunt mai mult de ordin tehnic.
Astfel s-au făcut observaţii privind sistemul de construcţie al
zidului de incintă şi a modului de amenajare a drumurilor
secundare dintre barăcile din praetentura. Prezenţa masivă a
cenuşii în stratul de depunere de pe nivelul roman sugerează
că barăcile au avut ziduri de lemn iar dezafectarea lor a avut
loc în urma unui incendiu puternic.
În 2007 se va continua săparea suprafeţelor 1-4 până la
pământul viu şi în măsura fondurilor alocate se va extinde
cercetarea, tot prin intermediul unor suprafeţe, până la via
principalis. De asemenea se intenţionează ridicarea
topografică ST 70 a castrului şi efectuarea unor cercetări de
suprafaţă pentru a se încerca identificarea aşezării civile.
Note:
1. M. Macrea, AISC 4, 1941-1943, 234-261.
2. N.Gudea, I. Pop, Das Romerlager von Rîşnov-Rosenau.
Cumidava, Braşov, 1971; N. Gudea, JRGZ-Mainz 44,1977, 65-
66.
3. Determinare E. Oberlander –Târnoveanu.
Bibliografie:
N. Gudea, Der Dakische Limes. Materialien zu seiner
Geschichte, JRGZ-Mainz 44, 1997, 1-112.
N. Gudea, I. I. Pop, Das Romerlager von Rîşnov (Rosenau).
Cumidava, Braşov, 1971.