pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
traversat, de aceea zona în care s-a desfăşurat cercetarea
noastră are un contur destul de agitat, adaptat la condiţiile de
teren.
Harta magnetometrică realizată pe baza datelor de
observaţie în puncte amplasate într-o reţea de foarte mare
detaliu are un caracter complex, în care apar unele tendinţe
evidente, estompate însă de efecte parazite generate de relief
şi/sau de caracterul dipolar al anomaliilor.
Filtrarea matematică a datelor de observaţie (cu ajutorul
unui program propriu de calculator) permite vizualizarea mai
clară a construcţiilor antice (clădiri şi străzi). Pe hartă se pot
constata aliniamente ce se intersectează de obicei în unghi
drept, reprezentând ziduri antice. Unele dintre aceste
aliniamente generează forme rectangulare reprezentând
clădiri, altele au o lungime mai mare, chiar dacă nu au
continuitate integrală, indicând traseul unor străzi.
Interpretarea fizico-arheologică a întregii hărţi
magnetometrice obţinute de noi în jumătatea sudică a cetăţii
Tropaeum Traiani ne-a condus la realizarea unei imagini de
ansamblu a acestei zone. Trama stradală rezultată din această
hartă arată următoarele:
- în partea de N a zonei cercetate de noi în sectorul C, la cca.
40 m S de via principalis, se evidenţiază o stradă orientată
aproximativ V-E, cu l = de cca. 5 m, aceasta putându-se urmări
spre E pe cca. 50 m, după care iese din cadru; o numim CD1 –
adică strada 1 din sectoarele C+D;
- o altă stradă cu lăţimea de cca. 5 m, CD2, orientată aproape
V-E (uşor deviată spre NE), situată la cca. 75 m S de via
principalis, traversează de la V spre E practic întreaga zonă,
de la N de turnul T17 până la limita sudică a “cartierului
Sâmpetru”, ea suprapunând probabil în acea zonă strada dv1;
- la S de CD2, cu orientare divergentă faţă de aceasta, se află
o altă stradă (CD3) care se pare că uneşte turnurile T17 şi T21
(deci se îndepărtează de CD2 cu cât merge spre E); această
stradă are o lăţime mai mică, probabil cca. 4 m;
- mai la S, la cca. 35 m S de CD3, pare să existe o altă stradă
aproape paralelă cu aceasta din urmă, cu lăţime probabilă de
cca. 4 m;
- între străzile CD2 şi CD3 apar foarte clar cel puţin 6 insulae,
limitate la V şi E de străzi orientate practic perfect N-S şi
distanţate la intervale egale (cca. 35 m) una de alta; cea mai
estică stradă N-S care apare în harta noastră pare să continue
spre S strada DV1 din “cartierul Sâmpetru”.
- în sectorul C apar şi cel puţin alte două străzi orientate
aproximativ N-S, între CD1 şi CD2, dar în sectorul D zona
cercetată de noi la S de bazilica cu transept şi de basilica
forensis nu ne permite să punem în evidenţă astfel de străzi;
aceeaşi situaţie (insuficienţa datelor de măsură) ne împiedică
să localizăm şi alte străzi N-S din jumătatea sudică a teritoriului
cetăţii Tropaeum Traiani.
O atenţie deosebită am acordat unei zone restrânse (20 x 12
m) situate în sectorul C în imediata apropiere a unor săpături
arheologice actuale realizate de MINAC (imediat la V de
movila masivă constituită din pământul excavat în ultimii ani).
Scopul cercetării geofizice a acestei mici enclave a fost acela
de a încerca să corelăm rezultatele obţinute în secţiunile
MINAC (un zid cu l de cca. 0,70 m, orientat N-S, în partea
centrală a secţiunii arheologice şi două ziduri paralele cu
primul rămase în pereţii de V şi E, la fiecare din cele două
capete ale secţiunii) cu zone anomale care apar în hărţile
noastre magnetometrice. Se pare că în partea nordică a zonei
cercetate de noi se află un pavaj lat de cca. 1 m orientat V-E,
29
la S de acesta existând probabil o construcţie cu laturile de
cca. 6 m, orientate aprox. NV-SE, respectiv NE-SV. Harta
filtrată cu filtrul “trece-sus” indică în zona presupusei construcţii
o aglomerare de material tegular, posibil de la acoperişul
prăbuşit al acesteia.
Verificarea arheologică a unor anomalii geofizice
Activitatea de verificare arheologică a rezultatelor geofizice
a început încă din anul 2002, când am solicitat conducerii
ştiinţifice a şantierului realizarea a două secţiuni de sondaj în
interiorul sectoarelor A - unde indicam prezenţa unei străzi
orientate V-E cu lăţimea de cca. 5 m care străbate toată zona
nordică a cetăţii şi respectiv B, unde indicam prezenţa unui
edificiu cu L = 30 m pe direcţia V-E (de-a lungul străzii
menţionate mai sus) şi l = 8 m.
Secţiunile de verificare executate în anii 2003-2006
(Severus Ionescu în sectorul A şi Emil Gămureac în sectorul B)
au confirmat perfect interpretarea noastră pentru sectorul A
(chiar şi necolinearitatea faţadelor celor două clădiri adiacente,
numite A6 şi A7, a fost confirmată de săpăturile arheologice),
iar în sectorul B singura neconcordanţă a constituit-o absenţa
unui presupus zid median al clădirii, orientat V-E, sursa
anomaliei magnetometrice respective dovedindu-se a fi un
rambleu de pământ dintr-o săpătură mai veche.
În opinia noastră, edificiul cu chiupuri evidenţiat în anul
2004 în săpătura din sectorul A ar putea reprezenta o taberna,
chiupurile servind la depozitarea vinului, iar gâturile identice de
amfore găsite în chiup putând constitui rezultatul unui ritual de
inaugurare a „localului”. Edificiul dezvelit în sectorul B, cu
dimensiunile de 30 m (V-E) x 8 m (S-N), având faţada la strada
principala, ar putea reprezenta un edificiu comercial, un fel de
bazar pentru produse manufacturiere sau o „hală” de produse
alimentare (sau ambele), având în vedere faptul că el are
dimensiuni foarte mari şi nu este compartimentat prin ziduri de
piatră (a putut avea eventual compartimentări din materiale
mai perisabile).
În zona vestică a sectorului B, cercetată de noi în anul
2005, în apropierea basilicii de marmură, apar o serie de
anomalii magnetometrice care ne permiteau să sperăm că în
zona respectivă există, sub nivelul solului actual, fundaţiile unei
bazilici cu dimensiunile de cca. 50 m (pe direcţia V-E) pe cca.
15 m (pe direcţia N-S), adiacentă spre N unei străzi largi de
cca. 6 m şi de cel puţin 150 m lungime pe direcţia V-E.
In această zonă au fost realizate patru secţiuni de
verificare (le-am numit SG1, SG2, SG3 şi SG4), dintre care
două au fost fixate în teren pe considerente geofizice (SG4,
orientată S-N, cu L = 30 m, transversală prin corpul presupusei
bazilici şi SG2, în L tot de 30 m, la cca. 50 m E de SG4,
orientată V-E şi urmând să secţioneze presupusa absidă), iar
celelalte două (SG1, orientată N-S, în L de 30 m şi SG3 -
orientată V-E în L de 30 m) pe considerente arheologice.
Supravegherea tehnică şi ştiinţifică a acestor lucrări
arheologice de verificare a fost asigurată de dr. Cristian Olariu
de la FIB, desemnat în acest scop de conducerea ştiinţifică a
şantierului (prof. dr. Alexandru Barnea), cheltuielile aferente
tuturor acestor lucrări fiind asigurate din fondurile proiectului
nostru.
Rezultatele acestor verificări sunt detaliate în rapoarte
arheologice redactate de dr. Cristian Olariu, din care
prezentăm mai jos principalele informaţii obţinute cu această
ocazie.
Secţiunea arheologică SG1, cea mai vestică, orientată N-
S, traversează o serie de ziduri antice orientate V-E, care