pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
demontării structurii de piatră s-a constatat prezenţa
osemintelor umane (un individ aflându-se în poziţie
anatomică), de animale, o cantitate semnificativă de cochilii de
melci, precum şi a materialelor arheologice (ceramică)
aparţinând primei epoci a fierului. Ad.max este de 2,45 m.
Platoul superior al dealului Măgura Uroiului
Perpendicular pe fortificaţie a fost trasată secţiunea S.VIII
(21 x 2,50 m), pentru a se verifica structura acesteia. S-a
observat că o primă fortificare a dealului s-a realizat în
preistorie, probabil în prima epocă a fierului, aceasta fiind
refăcută în epoca dacică. În mantaua valului mare, până la
urma de palisadă ce a fost surprinsă, au fost descoperite mai
ales fragmente de vase aparţinând epocii dacice, pentru ca
inventarul ceramic din nivelul următor să fie compus din
fragmente de vase aparţinând culturilor Coţofeni şi
Wietenberg.
Metode non-distructive şi sondaje
Au fost investigate Terasa I şi Terasa a II-a prin metode
non-distructive (rezistivitatea electrică a solului) în unele zone,
obţinându-se plan şi profil. De asemenea, s-a trasat sondajul 1
(22 x 1 m) în marginea Terasei a II-a, unde a fost observată
doar urma unei tranşee şi au fost recoltate puţine fragmente de
vase preistorice. Sondajul 2 (2 x 1 m) a fost plasat mai sus de
Terasa I, la baza dealului. Din stratul de cultură au fost
recoltate materiale aparţinând culturilor Coţofeni, Wietenberg,
primei şi celei de a doua epoci a fierului (între care şi un cuţitaş
de fier dacic).
Din toate unităţile de săpătură au fost recoltate probe de
cărbune şi de lut ars pentru a fi analizate.
Înregistrarea datelor cercetării cuprinde jurnalul de
săpătura, numerotarea şi poziţionarea în planul general a
unităţilor de săpătura, baza de date (arhiva foto digitală, arhiva
grafică, fişe de obiecte, de complexe şi de unităţi stratigrafice).
Au fost realizate fotografii de ansamblu şi de detaliu, desene
de planuri şi profile scara 1:20. Locaţia bazei de date şi a
artefactelor este la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din
Deva.
S-a realizat ridicarea topografică în coordonate STEREO
70 a platoului de pe dealul Măgura Uroiului şi a Terasei a III-a,
cu poziţionarea unităţilor de săpătură.
Se va continua activitatea de cercetare pluridisciplinară în situl
arheologic de la Măgura Uroiului, adăugându-se faze noi prin
care să fie posibilă cunoaşterea cât mai în detaliu a fiecărei
secvenţe de locuire:
- cercetarea exhaustivă a terasei pe care a fost identificat
complexul de natură funerară;
- continuarea înregistrării topografice şi a prospecţiunilor nondistructive;
- sondaje pe terasa a II-a, în zona unde s-a observat o posibilă
construcţie de piatră şi secţionarea unei movile artificiale;
- preluări de imagini fotogrammetrice în scopul imortalizării
imaginii reale a dispunerii descoperirilor;
- reconstituirea ulterioară a poziţiei metrice relative între
piesele descoperite;
- întocmirea de fotoplanuri de detaliu în coordonate spaţiale;
- editarea unor modele 2D solid şi 3D ale zonei cercetate
topografic, pentru determinarea actuală a configuraţiei
terenului şi reconstituirea unor elemente geomorfologice.
Pl. 57
Bibliografie:
287
A. Ardeu, A. Bălos, Cercetări arheologice la Măgura Uroiului
(jud. Hunedoara), Cumidava 25, 2002, p. 67-81
A. Ardeu, A. Bălos, Figurine zoomorfe descoperite la Măgura
Uroiului Marmatia, 7/1, 2003, p. 183-186
W. S. Hanson, I. A. Oltean, A Multi-Period Site on Uroi Hill,
Hunedoara: an Aerial Perspective, Acta MN 37, 1, 2000, p. 43-
49
CCA 2002, p. 249-250, pl. 87; CCA 2004, p. 250-251, pl. 55-B;
CCA 2005, p. 287-288, pl. 33; CCA 2006
Abstract:
The systematic research aimed at two sectors.
First Sector: On the third terrace we traced two sections, S.
VI and S. VII, as a research continuation of the Dacian level
and of the First Iron Age funerary complex.
Second Sector: On the upper plateau of the Magura
Uroiului was traced the S. VIII section perpendicular on the
fortification. It could be noticed that the fortification had two
stages of building, first made during the First Iron Age and the
second one in the Dacian Period.
The not destructive research went on (the electric
resistivity) and the site sounding.
147. Răcarii de Jos, com. Brădeşti, jud. Dolj
Punct: Castru
Cod sit: 71108.02
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
109/2006
Colectiv: Eugen S. Teodor – responsabil, Ovidiu Ţentea
(MNIR), Dorel Bondoc (M Olteniei)
Castrul roman de la Răcari se află la doar câţiva zeci de
metri de gara Răcari, pe tronsonul de cale ferată Craiova-
Filiaşi, şi la doar alte câteva zeci de metri de şoseaua
europeană E70. Castrul păzea, în vechime, un vad al Jiului,
aflat astăzi la cca. 2 km V, dar în antichitate, cu siguranţă, mult
mai aproape. Obiectivul a făcut obiectul curiozităţii arheologilor
în mai multe rânduri, rezultând campanii de săpătură scurte
dar intense: Pamfil Polonic (prin procură de la G. Tocilescu), în
1897-98, Grigore Florescu, în 1928 şi 1930, şi Cristian
Vlădescu, în 1991-92 1 . Vechile cercetări au permis
cunoaşterea dimensiunilor castrului (170 x 141 m), a curtinei
de piatră (cu toate porţile, turnurile etc.), a comandamentului şi
a unui grânar.
Cercetările de teren au fost reluate în 2003, de echipa
semnatară a acestui raport 2 . Cele trei campanii anterioare s-au
concentrat pe clarificarea sistemului defensiv al curtinei
răsăritene şi a etapelor sale de realizare şi distrugere. S-a
conturat o stratigrafie cu patru nivele de bază:
N.1 – castrul mic de pământ; surprins prima oară de Vlădescu,
pe latura de V;
N.2 – castrul mare de pământ; pus în evidenţă de cercetările
noastre;
N.3 – castrul mare de piatră; este obiectivul cunoscut prin
rapoartele arheologice mai vechi;
N.4 – castrul mic () de piatră; nu are nimic a face cu
presupusa locuire de sec. IV, care, cel puţin pe suprafaţa
castrului, nu poate fi identificată; orizontul de ocupare roman
încetează în jur de 251 (sau imediat după).