pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
de perete, lung de cca. 30 cm şi gros de cca. 4 cm. Dată fiind
poziţia acestuia, în interiorul construcţiei - locuinţă,
presupunem ca este vorba de un element de compartimentare.
Toate cele trei complexe investigate în anul 2006 au livrat
o cantitate importantă de material arheologic constând în mod
preponderent din ceramică, dar şi oase de animale şi câteva
fragmente metalice.
În campania 2006, pentru o înţelegere cât mai exactă a
sistemului de fortificaţii getice de la Radovanu, s-a procedat şi
la curăţarea profilurilor vechilor secţiuni efectuate în anii ‘80 din
sec. trecut de către Eugen Comşa pe Gorgana I/Gherghelău,
aflată la cca. 250 m SSE de Gorgana a doua, pe acelaşi mal
drept al fostului curs al râului Argeş. Această operaţiune s-a
făcut în perspectiva reluării săpăturilor arheologice în anii
următori.
Bibliografie:
S. Morintz, D. Şerbănescu, Rezultatele cercetărilor de la
Radovanu, Punctul „Gorgana doua” (jud. Călăraşi). I. Aşezarea
din epoca bronzului. II. Aşezarea geto-dacică. Studii
preliminare, Thraco-Dacica 6/1-2, p. 5-30.
D. Şerbănescu, Monede descoperite în dava geto-dacică de la
Radovanu, Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos 3-4, 1987,
p. 155-160.
E. Comşa, Aşezarea fortificată getică din punctul „Gherghelău”
de la Radovanu, Symposia Thracologica 7, Tulcea, 1989, p.
290-292.
S. Morintz, C. Schuster, Aplicaţii ale topografiei şi cartografiei
în cercetarea arheologică, Târgovişte 2004.
C. Schuster, A. Morintz, A. Chelmec, Die Gestaltung eines
dreidimensionalen Modells eines archäologischen
Grabungsortes. Ein Beispiel: Radovanu-Gorgana a Doua,
Studia Antiqua et Archaeologica, 10-11, Iaşi, 2005, p. 30-40.
D. Şerbănescu et alii., Radovanu, com. Radovanu, jud.
Călăraşi, CCA 2005, p. 287 şi pl. 33.
D. Şerbănescu et alii., Radovanu, com. Radovanu, jud.
Călăraşi, CCA 2006, p. 279-281.
Zusammenfassung:
Die 2006 durchgeführten Grabungen setzten sich die
Erforschung der Spuren des I. getischen Niveau’s zum Ziel. Es
wurden 12 Quadratte mit einer Gesammtoberfläche von 188
m 2 eröffnet. Dadurch konnten die Überreste dreier Häuser
analysiert werden. Leider gab es keine sicheren Anhaltspunkte
für die Bestimmung ihrer Dimensionen. Zwei der Bauten waren
mit schnurverzierten Ofen ausgestattet. Der gebrannte
Lehmbewurf trug Pfosten- und Flechtspuren. Die Kulturschicht
und insbesondere die drei Bauten beherbergten eine wichtige
Anzahl von archäologischen Materialien (Keramik,
Metallgegenstände, Münzen).
146. Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, jud.
Hunedoara
Punct: Măgura Uroiului
Cod sit: 87736.01
Autorizaţie de cercetare arheologică sistematică nr.
106/2006
Colectiv: Adriana Pescaru – responsabil, Angelica Bălos,
Adriana Ardeu, Roxana Stăncescu, Romică Pavel, Viorel
286
Papp (MCDR Deva), Otis Crandell (Univ. Alba Iulia),
studenţi UV Târgovişte
Cercetarea sistematică desfăşurată în august-septembrie
2006 la Măgura Uroiului, deal situat între satul Uroi (aparţinând
oraşului Simeria) şi satul Rapoltu Mare, a vizat două sectoare.
Terasele se situează la baza Măgurii Uroiului, în dreapta
Mureşului şi în imediata apropiere a confluenţei acestui râu cu
Streiul. Potenţialul arheologic al zonei a fost cunoscut prin
sondaje şi periegheze care au semnalat numeroase
descoperiri aparţinând epocilor preistorice precum şi celei
romane şi medievale. Începând cu anul 2000, interesul pentru
această zonă s-a concretizat în realizarea unui studiu făcut pe
fotografie aeriană, precum şi a unei săpături de salvare (2001),
ambele punând în evidenţă posibila existenţă a unei aşezări
fortificate. Cercetarea sistematică a debutat în vara anului
2003 cu trasarea a două magistrale Mg. 1 şi Mg. 2, orientate
N-S şi E-V, având dimensiunile de 111 x 3 m, respectiv 100 x 3
m, scopul fiind secţionarea valului şi verificarea platoului din
spatele acestuia. Campaniile anterioare (2003, 2004, 2005) au
pus în evidenţă existenţa unor complexe aparţinând unor
culturi preistorice (Coţofeni, Wietenberg, Hallstatt) şi epocii La
Tène. În campania arheologică 2005 a fost din nou sondată
Terasa I pentru a verifica rezultatele prospecţiilor
magnetometrice, fiind identificate structuri de locuire
preistorică. Pe Terasa a III-a s-a continuat cercetarea
complexului dacic identificat anterior, secţiunea respectivă
(S.IV) punând în valoare şi alte complexe de epocă dacică. De
asemenea, a fost cercetat un complex de natură funerară cu
amenajare de piatră. Cu ajutorul colegilor de la Centrul de
Antropologie din Bucureşti s-a realizat analiza antropologică a
resturilor umane descoperite.
Campania arheologică de la Măgura Uroiului, în anul 2006
a fost finanţată de Ministerul Culturii şi Cultelor şi de Muzeul
Civilizaţiei Dacice şi Romane.
Obiectivele propuse au fost:
- cercetarea exhaustivă a terasei a III-a pe care a fost
identificat complexul funerar;
- continuarea înregistrării topografice şi a prospecţiilor nondistructive;
- secţionarea fortificaţiei de pe platoul Măgurii Uroiului în
scopul verificării acesteia;
- sondaje pe terasa a II-a în scopul verificării acesteia.
Terasa a III-a
Pentru început, s-a trasat secţiunea S.VI/2006 cu
dimensiunile de 6 x 4 m, paralelă cu S.III/2004, cu martor de
0,50 m. În nivelul aparţinând epocii dacice a fost cercetată o
vatră surprinsă şi în S.III/2004 şi o groapă. Sub nivelarea
dacică a fost descoperit un schelet uman la marginea structurii
de piatră ce continuă şi în această secţiune, în apropierea lui
aflându-se o săgeată de bronz. Între pietre şi sub acestea au
fost descoperite oase umane de la doi indivizi şi de animale,
împreună cu fragmente ceramice aparţinând primei epoci a
fierului. Ad.max. a secţiunii este de 2,80 m.
Pe aceeaşi terasă a fost trasată suprafaţa S.VII/2007 cu
dimensiunile de 5 x 5 m. În nivelul aparţinând epocii dacice a
fost descoperită o grupare compactă de pietre ce continuă în
profilul sudic al suprafeţei, acestea fiind aşezate pe un pat de
pământ cu urme de chirpic şi cărbune. Sub nivelarea dacică au
apărut pietre din structura funerară. Până în acest moment al
cercetării structura are o formă regulată, cu o l de aprox. 2 m şi
o gr. de 0,80 m, L cunoscută fiind de 14,50 m. În urma