pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
exterior şi cel interior au fost demantelate sistematic, până la
fundaţie, în epoca medievală timpurie. Într-o faza ulterioară
construirii anexei, turnul a fost transformat în turn bastion.
La acest turn au fost făcute reparaţii, inclusiv în sec. VI
p.Chr, câtă vreme a fost refolosit şi un capitel ionic impostă cu
o cruce bizantină, databil în sec. V-VI.
În S1 şi S3 s-au descoperit amenajări (locuinţe) databile
în epoca medievală timpurie prin ceramica fragmentară -
fragmente de oale borcan, ceea ce demonstrează afirmaţia de
mai sus.
Considerăm că, în urma unor campanii viitoare, şi
fortificaţia anexă ar putea intra într-un program de consolidare,
restaurare, ea reprezentând un monument de maximă
importanţă arheologică, completându-se astfel imaginea cetăţii
în sec. IV-VI p.Chr.
Sector C I
Gheorghe Papuc, Gabriel Talmaţchi
În cadrul campaniei arheologice din anul 2006 din sectorul
C I al cetăţii Tropaeum Traiani au fost continuate cercetările de
specialitate, în perioada 28 august - 09 septembrie. Pe
această cale s-au obţinut noi informaţii privind imaginea de
ansamblu a complexelor de locuire târzie din această parte a
cetăţii. Au fost trasate două secţiuni (CS 13 şi CS 14) cu
dimensiunile de 15 x 3 m, la 1 m de secţiunile cercetate
anterior.
În cele două secţiuni realizate, în afara unui material litic şi
ceramic provenit din dărâmăturile ce caracterizează ultimul
(penultimul) strat arheologic al cetăţii, au apărut resturile unui
edificiu important, de epocă târzie, delimitat de două ziduri
legate cu pământ şi cu o grosime de 1,30-1,40 m. Acestea,
compuse, în general, din blocuri mari de piatră, apar în ambele
secţiuni. Dacă latura de E este mult mai bine păstrată, având şi
fragmente de ţigle în componenţă, cea de V este puternic
demantelată. În zona c.9-10 au fost găsite două trepte ale unei
intrări de pe latura vestică a edificiului. De asemenea, în
interiorul edificiului au apărut două fusuri de coloane, ambele
sparte (unul dintre ele aproape întreg - cu L = 1,77 - m la care
se adăugă o parte spartă de 0,45 m). De asemenea, au mai
apărut o bază de coloană (cu d = 0,45 m, ce pare a sta pe
locul iniţial) şi un capitel cu latura de 0,65 m. Alte două
fragmente mai mici de fusuri au mai fost identificate tot aici. S-
ar putea să avem aici, eventual, un atrium. Pentru moment nu
putem oferi alte informaţii, rămânându-ne să aşteptăm
desfăşurarea săpăturilor arheologice din campania viitoare
pentru limpezirea datelor. În interiorul şi exteriorul acestui
edificiu s-a degajat un strat amplu de dărâmătură format din
bucăţi de piatră, fragmente de ţiglă, cărămizi, resturi de olane
şi numeroase bucăţi de chirpic. Facem observaţia, valabilă şi
pentru celelalte secţiuni lucrate în CI, că dărâmătura prezentă
(ca şi fusurile apărute în acest an) este „căzută” pe direcţia N-
E, ceea ce ne-ar putea oferi posibilitatea enunţării unui
probabil eveniment teluric. Din păcate, datorită condiţiilor
meteo nefavorabile, nu am reuşit să ajungem pe podeaua
edificiului, admax atinsă în C13 fiind de –1 m, iar în C14 de –
0,45 m. Tot în cadrul aceleiaşi secţiuni, spre capătul său de E,
am mai identificat o încăpere, de la care am surprins două
ziduri, a căror îmbinare a fost distrusă încă din antichitate.
Credem că această probabilă cameră a putut fi realizată într-o
fază ulterioară construirii edificiului în ansamblu întrucât poate
fi observată folosirea la constituirea sa a unor baze de coloane
(două), încastrate în cele două ziduri, fiind reutilizate. Zidurile
28
sunt realizate din bucăţi de piatră medii şi mici legate cu
pământ, orientate N-S şi E-V. Lăţimea lor este cuprinsă între
0,75-0,80 m, iar lungimea lor este cuprinsă între 2,15 şi 2,30
m. Latura de S a încăperii este adosată zidului de E al
edificiului identificat.
În cea de a doua secţiune nu am putut decât să regăsim,
pe de o parte, latura de V a edificiului ce pare să continue pe
mai departe şi dincolo de ultima secţiune, prezentându-se cu
aceeaşi demantelare amplă până aproape de baza acestuia şi
pe de altă parte, latura sa de E, la fel de bine păstrată, aşa
cum am putut observa şi în C13. În cele două secţiuni au fost
descoperite fragmente ceramice din sec. V-VI p.Chr.,
fragmente de sticlă, bucăţi de chirpic ars etc.
Nu încheiem scurta noastră prezentare înainte de a
menţiona faptul că acestui edificiu important i-a fost
descoperită latura de N încă din campania anului 2005 în
cadrul secţiunii C12.
Sector CII
Colectiv: Gheorghe Papuc, Liviu Lungu
În cadrul campaniei arheologice din anul 2006, întreprinsă
în sectorul CII al cetăţii Tropaeum Traiani, în perioada 11-29
septembrie, au fost extinse săpăturile în amintitul sector,
prelungindu-se spre V cele două secţiuni existente, săpate în
campaniile anterioare, şi deschizându-se o nouă secţiune, cu l
= 2 m, pe toată lungimea sectorului (aproximativ 15 m).
În secţiunea nouă, ca şi în prelungirile secţiunilor mai
vechi, a apărut obişnuitul material ceramic din ultima epocă de
fiinţare a cetăţii, ca şi câteva resturi (foarte mărunte) din piese
de sticlă şi de metal.
Dar la suprafaţă, completând firesc zidurile descoperite în
campaniile anterioare, au apărut ziduri solide, din piatră de
calcar legată cu mortar, de grosime medie: 0,75-0,80 m.
Astfel, rezultatul campaniilor se constituie într-o construcţie
de epocă târzie (temeliile ei), de dimensiuni apreciabile (aprox.
10,20 x 12,30 m 2 ), cu latura lungă orientată E-V şi cale de
acces lată de 1,80 m, pe latura lungă de N. Pe interiorul laturii
de S şi lipite perpendicular de ea, la cca. 2 m distanţă una de
cealaltă, există două „elemente constructive” din piatră de
calcar şi şist, late de 0,60 m şi de lungime 0,80 m. În exteriorul
construcţiei, tot pe latura lungă de N, în colţul de V, a apărut şi
un rest de pavaj din piatră de calcar, ca şi o bază de coloană
(d: aprox. 0,60 m), căzută lângă pavaj.
Totodată, lipit de latura (lungă) din S, pe lungimea de
aprox. 8,50 m, am descoperit un alt zid, aparţinând unei
construcţii vecine, care obligă săpăturile viitoare să se
orienteze spre S, în suprafaţa ipoteticului edificiu.
Cercetări geofizice
Florin Scurtu
În anul 2006 am continuat cercetarea geofizică în interiorul
cetăţii de la Adamclisi, în toate cele patru sectoare (A, B, C şi
D).
Datele geofizice (magnetometrice) obţinute în partea de N
a cetăţii (sectoarele A şi B) sunt încă în curs de prelucrare, dar
putem deja afirma că ele confirmă şi complectează rezultatele
anului 2005.
Vom descrie mai jos rezultatele din jumătatea sudică a
teritoriului cetăţii (sectoarele C şi D). Această zonă este
ocupată în mare parte de construcţii antice dezvelite în
întregime şi de neregularităţi ale terenului generate de săpături
mai noi şi mai vechi, precum şi de mărăcinişuri greu de