pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
144. Porţ, com. Marca, jud. Sălaj
Punct: Paliş
Cod sit: 141982.03
Autorizaţiile de cercetare arheologică preventivă nr.
249/2006, 492/2006
Colectiv: Horea Pop – responsabil, Alexandru V. Matei,
Ioan Bejinariu, Dan Băcueţ-Crişan (MJIA Zalău)
Situl este amplasat pe înşeuarea dintre dealurile Pleşa şi
Paliş care constituie o veche şi actuală cale de acces dinspre
V în judeţul Sălaj, mai precis în Depresiunea Şimleului, spaţiu
aflat la V de Poarta Meseşană, principala cale nord-vestică de
acces în Transilvania.
Situl a fost identificat în urma unor cercetări de teren
(2003) şi cercetări arheologice preventive (2005) ocazionate
de construcţia unei mănăstiri la extremitatea nord-vestică a
acestuia. Dispersia materialului ceramic, identificat în
periegheze, a sugerat iniţial o mai mică extindere a sitului doar
pe culmea înşeuării care leagă dealul Pleşa de Paliş, unde
arăturile moderne au afectat complexele arheologice,
favorizând observarea materialelor ceramice la suprafaţă.
Înşeuarea pomenită este lungă de cca. 400 m şi lată de cca.
100-150 m. Altitudinea maximă a acesteia este de 212 m.
Trecătoarea practicată de râul Barcău, la ieşirea sa din
Depresiunea Şimleului, prin Munţii Plopişului, în zona comunei
Marca, a constituit, de-a lungul istoriei, o poartă de intrare în
Transilvania dinspre V. Ca şi defileul Barcăului de la Marca-
Porţ care a fost fortificat în epoci şi maniere diferite trecerea de
la Porţ-Paliş a fost supravegheată întâi de posibila fortificaţie
Wietenberg de pe vârful dealului Pleşa, iar mai apoi de
fortificaţia aşezării de la Porţ-Paliş, datând din finalul primei
etape a epocii fierului şi probabil de la începutul celei de a
doua. În defileul Barcăului o primă fortificaţie este ridicată în
punctul Iertaşul Petacilor, datând, foarte probabil, din prima
epocă a fierului, Hallstatt.
Trecătoarea a fost fortificată, mai apoi, în sec. I a.Chr, de
către daci, care au realizat un sistem defensiv din două ziduri
concentrice din pământ şi lemn pe dealul Cetate. Doar acest
punct a fost investigat sistematic în anul 1972, celelalte
beneficiind doar de investigaţii perieghetice. Fortificaţia de pe
dealul Cetate avea rolul de a bloca accesul în Depresiunea
Şimleului dinspre V, pentru a proteja teritoriul controlat, foarte
probabil, de către o uniune tribală dacică al cărei centru se afla
la Şimleu Silvaniei.
La războaiele dacice ale împăratului Traian, cetatea dacică
de la Marca a fost cucerită şi incendiată de către romani (106
p.Chr.).
Amplasarea graniţei romane pe aliniamentul Munţilor
Meseş a oferit romanilor un avantaj deosebit în stăpânirea
teritoriilor cucerite şi în supravegherea celor din jur, locuite de
daci şi mai târziu şi de vandali.
Relaxarea relaţiilor dintre romani şi "barbarii" daci şi
vandali a permis transformarea bazinului cursului superior şi
mijlociu al Barcăului şi Crasnei, din afara Daciei Romane, întro
veritabilă aglomerare demografică determinată de interese
economice şi politice, la mijlocul sec. al II-lea p.Chr.
Finalul sec. a adus, pentru zona cercetată, o schimbare
majoră datorită presiunii exercitată de triburile germanice ale
cvazilor şi marcomanilor. Imperiul Roman îşi modifică strategia
în regiune transformând alianţa militară daco-vandalică într-o
forţă tampon între romani şi germani.
276
Climatul favorabil cât şi protecţia asigurată de munţii din
jur, dar şi de armata romană, au favorizat întemeierea şi
dezvoltarea comunităţilor umane din lunca Barcăului în sec. II-
III p.Chr.
Dispuse în general pe terase neinundabile ale râului
Barcău, aşezările umane au exploatat zonele agricole şi de
păşunat din jur care au asigurat principalul mod de subzistenţă
al comunităţilor umane.
Aşezări datate în acest interval de timp au fost identificate,
în cercetări arheologice de teren, în punctele Rât, La Nadă, Pă
Coastă, Corău.
Dacii liberi şi vandalii au fost încurajaţi să se aşeze în
aceste puncte, probabil de către romanii, care vedeau în ei o
potenţială forţă militară, ce se putea interpune, la sfârşitul sec.
II p.Chr, alianţei cvado-marcomanice care se apropia
ameninţător de Dacia dinspre NV.
Importanţa acestei treceri, intrări dinspre NV este
argumentată şi de reutilizarea dealului Cetate de la Marca în
evul mediu între sec. XI-V când au fost amenajate elemente
defensive pe platoul superior al muncelului.
Obiectivul cercetării noastre a fost salvarea vestigiilor
arheologice aflate pe traseul viitoarei Autostrăzi în zona sitului
de la Porţ Paliş. În acest sens au fost trasate 42 de suprafeţe,
fiind excavată o suprafaţă de 2244,42 m 2 . În suprafaţa
cercetată au fost identificate şi investigate 134 complexe
arheologice.
Suprafaţa S 1 are dimensiunile de 66 x 2 m şi este
perpendiculară pe axul Autostrăzii. În cadrul secţiunii nu au
apărut decât rare fragmente ceramice hallstattiene. Nu a fost
identificat un nivel de cultură, iar la ad. de -0,40 m a apărut
sterilul.
Suprafaţa S 2 are dimensiunile de 14 x 2 m, perpendiculară pe
S1, nu a furnizat un nivel de cultură sau complexe, iar la -0,30-
0,40 m apare sterilul arheologic.
Suprafaţa S 3 cu dimensiuni de 12 x 2 m este perpendiculară
pe S1 fiind deschisă în dreptul m. 6-8 ai S1. În cadrul acestei
secţiuni la -0,15 m a fost cercetat un cpl. C1, groapă conturată
ca o pată cenuşie din care au fost recoltate fragmente
ceramice şi lemn ars. La -0,30-0,40 m apare sterilul arheologic.
Suprafaţa S 4 paralelă cu S2 şi perpendiculară pe S1, are
dimensiunile de 12 x 2 m şi o ad.max. de 0,30-0,40 m. Nu au
fost identificate complexe, fiind recoltate sporadice fragmente
ceramice.
Suprafaţa S 5 paralelă cu S2, S4, perpendiculară pe S 1,
având dimensiunile de 12 x 4 m, ad.max. de 0,30-0,40 m. Din
humus au fost recoltate rare fragmente ceramice.
Suprafaţa S 6 are dimensiunile de 12 x 2 m, ad.max. de 0,35 m.
În c. 1,5-3 s-a conturat un cpl. C 2, cu umplutură neagră cu
pigmenţi de chirpici sfărmat, complex care se adânceşte foarte
puţin. Au fost recoltate fragmente ceramice
Suprafaţa S 7 cu dimensiunile de 39 x 2 m paralelă cu S 1,
amplasată perpendicular pe axul Autostrăzii aprox. NE-SV. În
această zonă au apărut numeroase materiale ceramice fără a
se contura vreun complex. Materialul ceramic prezintă
caracteristici pentru perioada hallstattiană fiind identificate şi
numeroase fragmente ceramice lucrate la roată.
Suprafaţa S 8 amplasată între S 3 şi S 6, paralelă cu acestea,
are dimensiunile de 12 x 3,4 m. Nu au apărut materiale
arheologice. Sterilul a apărut la -0,30 m.
Suprafaţa S 9 are dimensiunile de 12 x 2 m şi este orientată
aprox. E-V la 1 m de S 1. Nu au fost recoltate materiale
arheologice.