pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
143. Poduri, com. Poduri, jud. Bacău
Punct: Dealul Ghindaru
Cod sit: 24640.01
Cercetare arheologică neautorizată
Colectiv: Dan Monah – responsabil (IA Iaşi), Gheorghe
Dumitroaia, Roxana Munteanu, Constantin Preoteasa,
Daniel Garvăn, Lucian Uţă, Dorin Nicola (CMJ Neamţ)
Cercetările din 2006 au fost finanţate de Muzeul de Istorie
Piatra Neamţ şi s-au desfăşurat doar în Caseta C, care a fost
extinsă pe laturile de N (cu 6 x 10 m) şi de S (cu 4 x 16 m),
ajunsă în final la suprafaţa de 544 m 2 (un dreptunghi cu laturile
de 34 x 16 m).
Prin această extindere, prevăzută încă de la sfârşitul
campaniei 2005 1 , ne propuneam investigarea complexului din
epoca bronzului identificat pe latura de S a noii săpături şi
epuizarea nivelului aparţinând fazei Cucuteni B1.
Complexul 1
Pe latura de S a Cas C a continuat dezvelirea structurii de
pietre interceptată în 2005 – structură de mari dimensiuni,
constând într-un aliniament de bolovani de râu, majoritatea de
dimensiuni mari, cu o orientare NE-SV. Lăţimea complexului
este inegală, atingând 7 m spre profilul de NE şi doar 5 pe cel
de SV. Latura de N este neclară, suferind în timp distrugeri în
urma intervenţiilor antropice (arat). Nici pe latura de S nu s-a
putut preciza o linie de demarcaţie precisă între nivelul
corespunzător Complexului 1 şi nivelurile eneolitice pe care
acesta le suprapune, cauza acestei neclarităţi este datorată
alunecării provenind din alunecarea în timp, pe pantă, a
pietrelor din complex, amestecarea lor cu cele din stratul
eneolitic şi diferenţa mică de culoare şi de consistenţă a celor
două straturi. La curăţarea profilurilor săpăturii s-a putut
observa că structura a fost amenajată într-o alveolare (de
natură antropică) care taie nivelurile eneolitice. La secţionarea
structurii de bolovani s-a constatat că aceasta a fost realizată
prin aşezarea pietrelor de dimensiuni variabile pentru a forma
un strat compact, cu gr. între 0,20 şi 0,40 m, liantul structurii
constituindu-l un strat de pământ cu consistenţă lutoasă, având
în compoziţie fragmente ceramice eneolitice şi din epoca
bronzului. Din ceramica recoltată se remarcă, în special, o
ceaşcă fragmentară şi un vas tronconic, ambele decorate cu
câte un şir de triunghiuri incizate cu câmpul haşurat, atribuite
culturii Costişa.
După fotografierea şi desenarea structurii, pietrele din
componenţa sa au fost ridicate, urmând ca într-o campanie
viitoare să investigăm existenţa şanţului pe care presupunem
că pietrele l-au suprapus. De asemenea, pe viitor ne propunem
identificarea limitelor complexului de cult şi, în măsura în care
este posibil, cercetarea sa.
Aliniamentul cercetat în 2005-2006 reprezintă un segment
dintr-o structură asemănătoare cu cea surprinsă parţial şi în
săpăturile din anii 1979-1983. Iniţial, structura, interceptată în
zona secţiunilor I-III, pe o Lmax= 8 m, a fost considerată ca
având forma unui cerc situat probabil odinioară relativ în
centrul terasei, fiind numită în publicaţii ca ringul din epoca
bronzului 2 . În segmentul cercetat atunci, a fost identificat şi un
mormânt de incineraţie, de la începutul perioadei mijlocii a
epocii bronzului. Dedesubtul pietrelor din ring a fost dezvelit un
şanţ cu deschiderea la gură de 7 m şi ad. de 5,80 m, în
274
umplutura căruia se regăsea, alături de pietre, acelaşi amestec
de ceramică eneolitică şi din epoca bronzului. Fragmentele de
vase descoperite atât în structura ringului cât şi a şanţului,
precum şi în restul suprafeţelor cercetate, indică frecventarea
locului în două momente distincte din epoca bronzului (pe
parcursul perioadei timpurii şi la începutul fazei mijlocii a
epocii). Din investigaţiile de suprafaţă întreprinse pe terasă şi
din informaţiile primite de la foştii proprietari ai terenului,
rezultă că structura ridicată în epoca bronzului a ocupat o zonă
întinsă, pietre de râu din componenţa sa fiind identificate în
mai multe puncte, pe întreaga suprafaţă (de aproape un
hectar) a staţiunii. Ţinând cont de dimensiunile presupuse ale
acestei construcţii, de efortul implicat în ridicarea ei şi de lipsa
altor vestigii care pot fi atribuite aceleiaşi epoci, considerăm că
această situaţie nu a fost cea specifică unei aşezări.
În restul suprafeţei săpate în campania 2006 s-a
intenţionat epuizarea nivelului Cucuteni B1. Au fost cercetate 4
locuinţe aparţinând acestui nivel, surprinse în întregime sau
parţial în cuprinsul Casetei C. Dată fiind ad. mică la care se
află nivelul Cucuteni B1 de aici şi deranjamentelor datorate
locuirilor post-cucuteniene, nu era de aşteptat ca săpătura să
ofere vestigii bine conservate. Locuinţele 1, 3 şi 4 (prima
surprinsă integral, celelalte două doar parţial în Cas. C) s-au
încadrat acestei opinii.
Locuinţa 1 se prezenta ca o masă de chirpici, tăiată pe
latura de S de complexul din epoca bronzului (care o
suprapunea parţial), fiind întreruptă în centru de un
deranjament şi distrusă complet pe latura de N.
Dezvelirea locuinţei 2 – cercetare care a monopolizat
interesul nostru în această campanie – a oferit rezultate
deosebite. Este vorba de o construcţie cu etaj, de mari
dimensiuni, surprinsă pe o suprafaţă de 72 m 2 şi afectată de
mai multe deranjamente; alunecarea terasei pe latura de NV a
dus la distrugerea uneia din laturi, în timp ce latura opusă a
fost distrusă de gropi. Au fost remarcate şi alte discontinuităţi
care separau resturile construcţiei în două mase de chirpici. În
interiorul locuinţei au fost surprinse mai multe amenajări,
printre care 7 vetre (dintre care una cruciformă), o banchetă de
lut, o casetă de lut (probabil pentru depozitarea cerealelor) şi
mai multe râşniţe. Au fost identificate resturi de pereţi,
structura fiind la origine compartimentată în mai multe încăperi,
care se pare că nu depăşeau, fiecare 12 m 2 .
Porţiuni din planşeul etajului, care se prezenta sub forma
unei platforme din lut cu schelet de nuiele, cu refaceri
succesive, au fost surprinse pe întreaga suprafaţă a
construcţiei. Existenţa acestui planşeu a asigurat conservarea
mai bună a vestigiilor parterului – resturi de pereţi, amenajări
interioare. Cel mai bine păstrat era un perete cu L de 3,80 m,
având 0,30 m h, de acesta fiind lipită o casetă de lut, de formă
rectangulară, din care s-au recoltat macroresturi vegetale.
Podeaua se păstra pe suprafeţe reduse, în apropierea vetrelor
2 şi 6. Construcţia nu a avut platformă.
Cel puţin una dintre vetre (vatra 1) se afla la etajul
construcţiei, împreună cu bancheta de lut, ambele prezentând
pe o latură elemente care arată ca au fost adosate unui perete
despărţitor. Vatra 1 (în c. A-B3-4) era puternic deranjată, atât în
urma dărâmării construcţiei, cât şi datorită gangurilor de
animale care o tăiau. În preajma sa au fost surprinse mai multe
fragmente profilate din chirpici, aparţinând unor detalii
arhitectonice care nu au putut fi reconstituite. Secţionarea
acestei amenajări a oferit detalii stratigrafice extrem de
concludente privind construcţia. Dedesubtul vetrei, amenajată