pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
rotunde; lângă osul stâng al bazinului; 2. cataramă din bronz,
riniformă, cu spin de bronz.
Dincolo de mormântul 45 nu au mai descoperite alte
complexe arheologice, ceea ce poate indica faptul că aici se
află limita de E a necropolei, ipoteză ce urmează a fi verificată
în campaniile viitoare.
În secţiunea S XI au fost descoperite două locuinţe
aparţinând culturii Dridu, L 2 şi L 3.
Locuinţa 2 a apărut parţial în carourile 18 - 20 la ad. de
1,12 / 1,27 m faţă de nivelul actual de călcare. Pentru
cercetarea integrală a acesteia a fost deschisă o casetă cu
dimensiunile 4,70 x 4,10 m. Locuinţa, cu dimensiunile 4,52 x
3,90 m, era de tipul semiîngropat şi era orientată NE-SV. A fost
distrusă de un incendiu puternic, urmele acestuia fiind evidente
pe toată suprafaţa locuinţei şi în profunzimea umpluturii
colorată cărămiziu pe o grosime de până la 40 cm. Pe
suprafaţa umpluturii cărămizii erau numeroase pietre de
carieră, care probabil au fixat acoperişul locuinţei şi s-au
prăbuşit în urma incendiului. În umplutură aproape la nivelul
podelei se aflau mai multe fragmente de grinzi din lemn
carbonizate, de diferite dimensiuni. Podeaua amenajată din
pământ galben amestecat cu nisip, bătătorit se afla la ad. de
1,92 / 1,95 m faţă de nivelul actual de călcare şi cu cca. 0,80 m
sub nivelul de călcare al locuinţei. În colţul de NE a avut un
cuptor de mari dimensiuni construit din piatră de carieră, având
bolta prăbuşită. Sub locuinţă erau amplasate două gropi de
provizii, una în faţa intrării, cealaltă în partea opusă lângă
peretele de N. Peste gura gropii din faţa intrării era amenajat
un brâu adâncit în podea ca o „ramă” de formă
dreptunghiulară, în care, probabil, se fixa un capac din lemn
care acoperea şi ascundea groapa. Intrarea era amenajată pe
latura de S deservită de două trepte. În cele patru colţuri ale
locuinţei erau gropi de pari. O groapă de par era şi în faţa
intrării spre marginea de E a treptelor, probabil pentru un par
care asigura funcţionarea uşii.
Cuptorul sau pietrarul a avut dimensiunile 1,10 x 1,00 m;
baza era formată din câte o lespede mare pe laturile de N şi E
şi două lespezi pe latura de S, căptuşite spre exterior cu pietre
de carieră de dimensiuni mai mari, iar pe interior cu pietre de
spărtură de mici dimensiuni, lipite cu lut galben puternic ars;
latura de V, pe care era amenajată gura cuptorului, era
construită din pietre de carieră de diferite dimensiuni, dispuse
pe două rânduri paralele. Vatra a fost amenajată direct pe
podea dintr-un strat de lut galben în care au fost înfipte pietre
de spărtură şi două fragmente de oase de animal; pe vatră era
un strat subţire de cenuşă, cărbuni de lemn şi câteva
fragmente de oase de animal. De lângă latura de S a
cuptorului de-a lungul peretelui de E al locuinţei până în
apropierea peretelui de S era amenajată o platformă de lut
cruţat înaltă de 0,06 m şi lată de 1,01 m, care folosea probabil
pentru aşezarea patului.
Inventarul descoperit în interiorul locuinţei, foarte bogat,
demonstrează abandonarea precipitată a acesteia. Pe podea
se aflau 7 vase lucrate la mâna şi la roată, o fusaiolă din lut, 4
unelte din fier, un amnar din fier, fragmente dintr-un pahar din
sticlă, două obiecte din lut cu funcţionalitate incertă (dopuri de
amfore), 4 lame de cuţit fragmentare, două ustensile din fier,
brocuri de zgură, fragmente ceramice, un colţ de mistreţ, 27 de
astragale grupate spre latura de V a locuinţei, oase de ovicaprină
şi de animale mari, chirpic. În faţa intrării uşor spre E a
fost găsit un fragment de toată de amforă de culoare galben -
cărămizie. În zona locuinţei au fost descoperite două fibule din
272
argint fragmentare, una cu piciorul foliform, cealaltă cu
semidisc, un ac de fibulă din argint şi doi cercei din bronz.
Locuinţa 3 a fost surprinsă parţial în secţiunea S XI, în
carourile 13 - 15, la ad. de 1,20 m şi continua dincolo de
peretele estic al secţiunii, fapt ce a determinat deschiderea
unei casete (4,50 x 1,35 m). Limita estică a casetei a fost
condiţionată de clădirea unui grup sanitar actual, astfel că
locuinţa nu a putut fi cercetată integral. Suprafaţa cercetată,
aprox. 2/3, a relevat faptul că aceasta era de tipul
semiîngropat, podeaua aflându-se la ad. de 1,72 / 1,78 m faţă
de nivelul actual de călcare şi cu cca. 0,76 m sub nivelul de
călcare al locuinţei. De formă cvasi - pătrată, cu dimensiunile
de 3,51 x 3,31 m, era orientată N-S. Podeaua a fost amenajată
din lutul de pe fundul gropii bătătorit. La mijlocul laturii de N a
avut o groapă de par şi lângă aceasta o groapă de ţăruş, pe
latura de V trei gropi de par, la mijlocul laturii de S o groapă de
par; toate gropile de par erau adâncite pe jumătate în pereţii
locuinţei. Intrarea se afla pe latura de S. În colţul de NE a avut
un cuptor pietrar construit din piatră de carieră, bine păstrat, cu
dimensiunile de 0,90 x 1,26 m, înalt de 0,72 m faţa şi 0,82 m
spatele; a fost construit din rânduri de pietre suprapuse, la
bază bolovani mai mari, aşezaţi în formă de potcoavă, peste ei
încă un rând de pietre mari, apoi trei rânduri de pietre mai mici
care se adunau în boltă, toate lipite cu lut galben, puternic
înroşit în urma arderii; centrul bolţii era prăbuşit; gura
cuptorului era pe latura de S. Vatra simplă, amenajată din lut
galben fin muiat şi bătut, era puternic arsă şi avea deasupra un
strat gros de cenuşă şi cărbuni. La 0,60 m în faţa gurii
cuptorului se afla o vatră simplă mai mică, din lut galben, arsă
pe 1-2 cm grosime. De-a lungul laturii de N, de la cuptor spre
V, se afla o platformă de formă neprecizată din lut galben
nisipos amestecat cu pietriş mărunt.
Inventarul, sărac, este compus din două funduri de vas,
lucrate la roată, unul cenuşiu, celălalt cărămiziu puternic ars la
interior, fragmente ceramice, oase de animale şi pietre. Partea
de SV a locuinţei a distrus parţial mormântul M 39.
Obiectele descoperite în campania 2006 au fost în mare
parte restaurate în laboratoarele MJ Buzău şi sunt depuse la
instituţie, cele mai multe fiind expuse într-o expoziţie temporară
organizată la sediul muzeului.
În campaniile viitoare vom urmări precizarea limitelor de E
şi V ale cimitirului 2 şi vom continua cercetarea locuirii Dridu
din acest punct.
142. Platoneşti, com. Platoneşti, jud. Ialomiţa
Punct: Platoul Hagieni – Valea Babii
Cod sit : 94410.02
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
64/2006
Colectiv: Elena Renţa – responsabil, Simona Munteanu,
Radu Coman (MJ Ialomiţa)
Cercetările arheologice sistematice din aşezarea
hallstattiană de la Platoneşti, punctul Platoul Hagieni – Valea
Babii, situat la cca. 1 km SE de vatra satului, au început în anul
2002. În primii trei ani de cercetări au fost descoperite trei
locuinţe hallstattiene de suprafaţă, o groapă de cult şi câteva
gropi menajere. Una din secţiunile trasate în anul 2005 a
intersectat resturile unei movile a cărei manta a fost distrusă,