pdf (15 MB) - cIMeC

pdf (15 MB) - cIMeC pdf (15 MB) - cIMeC

23.12.2014 Views

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 ştampilate, din Heraclea Pontică şi un vârf de săgeată din bronz cu trei aripioare. Complexe din epoca bronzului. În această campanie a fost identificată doar o groapă - C127 (D= 0,80 m), observată în profilul de SV a secţiunii S13, săpată de la ad. de 1,80 m, cu umplutura de culoare brună şi puţine materiale arheologice - fragmente ceramice şi de lipitură (nu a fost încă epuizată). Partea superioară a nivelul monteorean a fost atins şi în secţiunile S7 şi S21 dar, până în prezent, nu s-au descoperit complexe. Pe lângă numeroase fragmente de vase s-au mai găsit unelte din piatră, cum ar fi: cuţite curbe din gresie, dălţi şi topoare cu gaură pentru ataşare, dar şi piese din lut, ca, de exemplu, o rotiţă de car în miniatură şi un fragment de „căţel de vatră”. Complexe eneolitice. Nivelul eneolitic a fost atins doar în secţiunea S13. Aici a fost descoperită o locuinţă incendiată – complex C113 – care s-a putut observa încă de la ad. de –2,00 m în carourile A şi B ale secţiunii, continuându-se, spre toată secţiunea, dar uşor în pantă; a fost, parţial, afectată de groapa dacică C110. Nu putem stabili exact dimensiunile acestei locuinţe deoarece ea depăşeşte cadrul suprafeţei cercetate. Dărâmătura a fost epuizată la ad. de –2,45/2,50. Imediat s-a dat peste un strat cafeniu-deschis, foarte compact, care ar putea reprezenta podina locuinţei. Date mai amănunţite privind această structură de locuire vom obţine în cursul campaniilor viitoare, când acest complex va fi cercetat în întregime. În interiorul acestei locuinţe, au fost găsite numeroase vase fragmentare sau sparte pe loc, câteva dintre ele pictate, lame de silex, trei figurine zoomorfe din lut şi oase de animale. Terasa 1. Secţiunile S1 şi S2 Întrucât în anii anteriori aici s-au descoperit, în urma unor sondaje, materiale arheologice şi având în vedere extinderea săpăturilor şi în zonele limitrofe platoului s-au început săpături sistematice pe Terasa 1. În acest scop s-au trasat două secţiuni (S1 = 10 x 2 m şi S2 = 6 x 1,5 m). Deoarece aici săpăturile n-au fost finalizate, vom prezenta doar câteva informaţii preliminare. În mod cert, pe terasă au avut loc amenajări şi s-au desfăşurat anumite activităţi, natura acestora urmând a se preciza în anii următori. Cel mai interesant complex identificat în 2006 este Complexul nr. 1 (C1), o amenajare de formă ovală (cca. 2,30 x 1,30 m), marcat de bolovani de calcar, în care s-au găsit, îndeosebi pe circumferinţa interioară a amenajării, numeroase vase ceramice dacice, unele sparte in situ; spre mijlocul complexului se găseau numeroase fragmente de lipitură arsă de pereţi, de diverse mărimi; depunerea avea o gr. de 0,30-0,35 m, observându-se o anume succesiune de tipuri de materiale. Trebuie precizat că vasele ceramice nu prezentau urme de ardere secundară iar în complex nu s-au identificat derivate ale focului (cărbune, cenuşă, arsură), deşi lipitura era incendiată; de asemenea, lipsesc resturile faunistice. Ca piese individuale menţionăm doar prezenţa a trei fusaiole. Vasele ceramice, majoritatea modelate cu mâna şi arse oxidant, variate tipologic, sunt tipice olăriei dacice din sec. I a.Chr - I p.Chr. Piesele descoperite au intrat în patrimoniul MJ Buzău, în laboratoare efectuându-se operaţiunile de conservare şi restaurare a lor şi, aproape în totalitate, au fost deja desenate. S-au folosit mijloace clasice şi moderne de înregistrare a descoperirilor: staţii GPS, staţie totală, aparate foto digitale, camere video etc., s-au efectuat analize ale faunei, îndeosebi din complexe. 270 S-au luat, de asemenea, măsuri primare de protecţie şi conservare a zidurilor şi a complexelor descoperite, prin sprijinire şi acoperire cu pietre, folii de plastic şi pământ; s-au pus indicatoare de metal privind locul unde se află situl şi faptul că este un monument protejat de lege. Pl. 56 Bibliografie: V. Dupoi, V. Sîrbu, Incinta dacică fortificată de la Pietroasele- Gruiu Dării, judeţul Buzău (I), Buzău, 2001; V. Sîrbu, S. Matei, V. Dupoi, Pietroasa Mică, com. Pietroasele, jud. Buzău. Punct Gruiu Dării, CCA 2002, p. 233-235, pl. 82; CCA 2003, p. 232-233, pl. 94; CCA 2004, p.232-234, pl. 51-B; CCA 2005, p. 271-274, pl. 30; V. Sîrbu, D. Ştefan, C. Garganciuc, S. Matei, A Dacian Sacred Enclosure in Carpathian Mountains - Pietroasele-Gruiu Dării, CAA 2003, Enter the Past. Vienna 2003, BAR International Series 1227, Vienna, 2003, p. 72-75; V. Sîrbu, Observaţii privind incinta sacră dacică de la Pietroasa Mică-Gruiu Dării, com. Pietroasele, judeţul Buzău, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, Brăila, 2004, p. 183-214; V. Sîrbu, S. Matei, V. Dupoi, Incinta dacică fortificată de la Pietroasa-Mică – Gruiu Dării, com Pietroasele, jud. Buzău (II), Buzău, 2005. 141bis. Pietroasele, com. Pietroasele, jud. Buzău Punct: SC VV Pietroasa - Necropola 2 Cod sit: 48496.05 Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 107/2006 Colectiv: Eugen – Marius Constantinescu - responsabil, Gabriel Stăicuţ - responsabil sector (MJ Buzău) În campania 2006 cercetările arheologice de la Pietroasele s-au desfăşurat în perioada 12 iulie - 24 octombrie în sectorul c. Staţiunea de Cercetări Viti - Vinicole Pietroasa, Sectorul Administrativ, în perimetrul Necropolei 2 Sectorul c. Necropola / Cimitirul 2 din cadrul Complexului arheologic Pietroasele este amplasată la 1,6 km SV de castrul Pietroasele, pe o terasă joasă de pe malul stâng al pârâului Măţioana, în apropierea confluenţei acestuia cu pârâul Urgoaia / Pietroasa. Este un cimitir plan, biritual, mormintele de inhumaţie, orientate în covârşitoare majoritate S-N, fiind dispuse în şiruri paralele. Necropola 2 a fost identificată în februarie 1976 cu ocazia săpării fundaţiilor unui bloc-cămin destinat găzduirii studenţilor pe timpul practicii. Primele cercetări s-au efectuat între 29 ianuarie şi 14 martie 1976. Atunci au fost cercetate 13 morminte, din care 12 de inhumaţie, 11 orientate S–N, unul, M. 2, orientat N–S şi un mormânt de incineraţie M 1. În octombrie acelaşi an am practicat o secţiune perpendiculară pe fundaţia noului bloc în faţa intrării din partea de V a clădirii, unde urma să se betoneze o alee care asigura accesul în clădire. În secţiunea S I au fost descoperite trei morminte, M. 14, 15 şi 16, din care M. 16 de incineraţie, celelalte două de inhumaţie orientate S–N. Întrerupte mai bine de două decenii, cercetările au fost reluate în iulie 1999 şi continuate până în prezent. În perioada 1999-2005 au fost cercetate 20 de morminte, dintre care 19 de

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 inhumaţie şi 1 de incineraţie, M 23 / 2002; în campania 2006 au fost cercetate 9 morminte, dintre care 8 de inhumaţie M 37, 38, 39, 40, 42, 43, 44, 45, un cenotaf, M 41. Cercetările desfăşurate până în prezent au permis precizarea limitelor de N şi de S ale cimitirului, apartenenţa acestuia la cultura Sântana de Mureş, a caracterului biritual, plan, cu mormintele de inhumaţie dispuse în şiruri paralele, orientate preponderent S–N (39 din 42), depunerea defuncţilor între două poduri de scânduri (practică dovedită de indicii clare în cele mai multe dintre mormintele cercetate), depunerea de arme în patru morminte de inhumaţie, M 6, 9, 10 şi 19, în ciuda interdicţiei oficiale, depunerea de monede romane de argint în şapte morminte, M 6, M 7 (2 exemplare), M 9, M 10, M 22, M 36 şi M 40, ca obol al lui Charon. Orientarea S–N a mormintelor de inhumaţie, folosirea podurilor de scânduri, depunerea ritualică de arme şi de monede romane de argint sunt elemente care particularizează Cimitirul 2 de la Pietroasele în cadrul orizontului Sântana de Mureş. Unele din aceste elemente indică faptul că acest monument funerar era folosit de un grup uman, nu foarte numeros, ai cărui membrii aveau un statut aparte în cadrul sistemului castrului de la Pietroasele. Descoperirile din acest sector confirmă datarea propusă de Al. I. Odobescu, respectiv sec. IV p.Chr, pentru construirea şi funcţionarea castrului şi a celorlalte obiective – cimitirele 1, 3 şi 4, aşezarea civilă, aşezările satelit, edificiul cu hipocaust, conductele de olane pentru aducţiunea apei, taberele de muncă din complexul arheologic Pietroasele, Cercetările efectuate în perimetrul Necropolei 2 pe laturile de S şi V au dus la descoperirea a trei locuinţe aparţinând culturii Dridu, L 1 cercetată în campaniile 2002 şi 2003, L 2 şi L 3 cercetate în campania 2006. Cercetările arheologice din campania 2006 s-au desfăşurat numai în sectorul c. Staţiunea de Cercetări Viti – Vinicole Pietroasa, Sectorul Administrativ, în perimetrul Necropolei 2. Pe latura de V a cimitirului secţiunea S XI / 2005 a fost prelungită cu 20 m spre S, fiind descoperite 4 morminte de inhumaţie, M 37, M 38, M 39, M 40 şi două locuinţe semiîngropate, L 2 şi L 3. Pe latura de E a fost deschisă secţiunea S XII cu dimensiunile 18,00 x 4,00 m, perpendiculară pe secţiunea S X / 2005 la 0,50 m E de aceasta, în care au fost descoperite 5 morminte, M 41, M 42, M 43, M 44, M 45. Mormântul 37. Înhumat, copil, decubit dorsal, orientat S 2490‰. A apărut la ad. de 0,95 / 1,00 m şi cobora până la 1,12 m faţă de nivelul actual de călcare. Oasele dizolvate în parte de aciditatea solului. A avut ca inventar o cană la roată, din pastă cenuşie cu calcar pisat ca degresant, cu un brâu în relief la baza toartei; depusă la picioare. Mormântul 38. Înhumat, adolescent, decubit dorsal, orientat S 2300‰. A apărut la ad. de 1,23 m şi cobora până la 1,66 m faţă de nivelul actual de călcare. Groapa dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, dimensiuni 2,01 x 0,70 m. Oasele bine păstrate, braţele întinse pe lângă corp cu palmele pe bazin, picioarele întinse, paralele, capul mult în faţă cu bărbia în piept. Inventar: 1. fibulă de bronz cu piciorul romboidal întors pe dedesubt şi înfăşurat două spire şi jumătate la baza arcului; în zona pieptului; 2. vas la mână, cărămiziu la interior, negru la exterior, pastă cu cioburi pisate şi nisip, fragmentar; la picioare; 3. fund de vas, cenuşiu deschis, la roată; spre colţul nord-estic al gropii. Mormântul 39. Înhumat, matur, decubit dorsal, orientat S 2500‰. A apărut la ad. 1,10 m şi cobora până la 1,25 m faţă de nivelul actual de călcare. Groapa mormântului a fost parţial tăiată pe latura de E de locuinţa L 3, care a deranjat jumătatea dreaptă a corpului defunctului. Oasele bine păstrate, braţul stâng întins pe lângă corp cu palma pe bazin, craniul spre dreapta. În partea păstrată nu avea inventar. Mormântul 40. Înhumat, matur, decubit dorsal, orientat S 2400‰. A apărut la ad. de 1,31 m şi cobora până la 1,88 m faţă de nivelul actual de călcare. Oasele bine păstrate, craniul spre dreapta cu privirea în piept, braţele întinse pe lângă corp, palma dreaptă pe o piatră de spărtură, mare. Groapa dreptunghiulară, lungă, cu dimensiunile 2,92 x 0,82 / 0, 96 m. În umplutura gropii, în colţul de SV, cu 0,60 m mai sus decât fundul gropii, un vas amforoidal / urcior, de culoare roşie, spart intenţionat de participanţii la ceremonia funerară (nu există urme de deranjare a mormântului). Inventar: 1. monedă romană din argint, siliqua, emisiune Constantius II, anii 353 - 354 (VOTIS XXX MULTIS XXXX); 2. cataramă de argint cu placă de bronz şi nituri de fier; ambele lângă cotul drept; 3. obiect din bronz, fragmentar, în apropierea craniului; 4. ulcior roman (), de culoare roşie, spart intenţionat, în colţul de SV al gropii (v. supra); 5. fragment din urciorul roşu, în faţa şi la nivelul labei stângi. În secţiunea S XII au fost identificate 5 morminte. Mormântul 41. A apărut la ad. de 1,37 m şi cobora până la 1,97 m faţă de nivelul actual de călcare. Este un cenotaf, primul descoperit în Necropola 2. Groapa era orientată S 2950‰. De remarcat faptul că, deşi nu există resturi de oase umane, în groapă au fost găsite 16 mărgele dintre care 10 din sticlă albastră plat-discoidale, 4 din os tubulare, 1 din cornalină cubooctoedrică plată şi 1 din sticlă cu praf de aur cilindrică, depuse în partea sudică a gropii, la ad. de 1,60 m, câteva oase mici de pasăre, un vas globular cenuşiu cu picior îngust, gâtul scurt, la roată, aşezat în partea nordică a mormântului la ad. de 1,57 m şi o piatră de râu, spartă. Obiectele au fost depuse în zona centrală a gropii înşirate de la S spre N. Mormântul 42. Înhumat, orientat S-N. A fost descoperită o parte din groapa mormântului, la ad. de 1,01 m, restul fiind distrus odată cu săparea fundaţiei blocului - cămin. În partea nordică a gropii s-au găsit femurele defunctului, dispuse paralel, fapt care confirmă orientarea S-N a acestui mormânt. A suprapus parţial groapa mormântului 43, fără să-l deranjeze. Este prima situaţie de suprapunere de morminte întâlnită în acest cimitir. Mormântul 43. Groapa păstrată parţial, a apărut la ad. de 1,30 m şi cobora până la 1,41 m faţă de nivelul actual de călcare. Orientată SV-NE. A fost suprapus de mormântul M 42 în colţul de NE. Continua dincolo de limita sudică a secţiunii, fiind distrus de groapa fundaţiei blocului-cămin. În umplutura gropii din porţiunea rămasă nu s-au găsit oase umane şi nici inventar. Mormântul 44. Înhumat, copil, decubit dorsal, orientat S 2800‰. A apărut la ad. de 1,34 / 1,37 m şi cobora până la 1,47 m). Oasele în mare parte macerate de aciditatea solului. Inventar: 1. două mărgele, una din pastă de sticlă, cealaltă din cornalină; 2. vas cenuşiu la roată, din pastă făinoasă, cu pereţii subţiri; depus la picioare. Mormântul 45. Înhumat, matur, decubit dorsal, orientat S 2750‰. A apărut la ad. de 1,34 / 1,38 m şi cobora până la 1,52 m faţă de nivelul actual de călcare. Oasele bine conservate, braţele întinse pe lângă corp cu palmele în jos, picioarele întinse paralele. Inventar: 1. placă de cataramă () din bronz prezentând patru perforaţii dreptunghiulare şi patru perforaţii 271

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006<br />

inhumaţie şi 1 de incineraţie, M 23 / 2002; în campania 2006<br />

au fost cercetate 9 morminte, dintre care 8 de inhumaţie M 37,<br />

38, 39, 40, 42, 43, 44, 45, un cenotaf, M 41.<br />

Cercetările desfăşurate până în prezent au permis<br />

precizarea limitelor de N şi de S ale cimitirului, apartenenţa<br />

acestuia la cultura Sântana de Mureş, a caracterului biritual,<br />

plan, cu mormintele de inhumaţie dispuse în şiruri paralele,<br />

orientate preponderent S–N (39 din 42), depunerea defuncţilor<br />

între două poduri de scânduri (practică dovedită de indicii clare<br />

în cele mai multe dintre mormintele cercetate), depunerea de<br />

arme în patru morminte de inhumaţie, M 6, 9, 10 şi 19, în ciuda<br />

interdicţiei oficiale, depunerea de monede romane de argint în<br />

şapte morminte, M 6, M 7 (2 exemplare), M 9, M 10, M 22, M<br />

36 şi M 40, ca obol al lui Charon. Orientarea S–N a<br />

mormintelor de inhumaţie, folosirea podurilor de scânduri,<br />

depunerea ritualică de arme şi de monede romane de argint<br />

sunt elemente care particularizează Cimitirul 2 de la<br />

Pietroasele în cadrul orizontului Sântana de Mureş. Unele din<br />

aceste elemente indică faptul că acest monument funerar era<br />

folosit de un grup uman, nu foarte numeros, ai cărui membrii<br />

aveau un statut aparte în cadrul sistemului castrului de la<br />

Pietroasele. Descoperirile din acest sector confirmă datarea<br />

propusă de Al. I. Odobescu, respectiv sec. IV p.Chr, pentru<br />

construirea şi funcţionarea castrului şi a celorlalte obiective –<br />

cimitirele 1, 3 şi 4, aşezarea civilă, aşezările satelit, edificiul cu<br />

hipocaust, conductele de olane pentru aducţiunea apei,<br />

taberele de muncă din complexul arheologic Pietroasele,<br />

Cercetările efectuate în perimetrul Necropolei 2 pe laturile<br />

de S şi V au dus la descoperirea a trei locuinţe aparţinând<br />

culturii Dridu, L 1 cercetată în campaniile 2002 şi 2003, L 2 şi L<br />

3 cercetate în campania 2006.<br />

Cercetările arheologice din campania 2006 s-au desfăşurat<br />

numai în sectorul c. Staţiunea de Cercetări Viti – Vinicole<br />

Pietroasa, Sectorul Administrativ, în perimetrul Necropolei 2.<br />

Pe latura de V a cimitirului secţiunea S XI / 2005 a fost<br />

prelungită cu 20 m spre S, fiind descoperite 4 morminte de<br />

inhumaţie, M 37, M 38, M 39, M 40 şi două locuinţe<br />

semiîngropate, L 2 şi L 3. Pe latura de E a fost deschisă<br />

secţiunea S XII cu dimensiunile 18,00 x 4,00 m, perpendiculară<br />

pe secţiunea S X / 2005 la 0,50 m E de aceasta, în care au<br />

fost descoperite 5 morminte, M 41, M 42, M 43, M 44, M 45.<br />

Mormântul 37. Înhumat, copil, decubit dorsal, orientat S<br />

2490‰. A apărut la ad. de 0,95 / 1,00 m şi cobora până la 1,12<br />

m faţă de nivelul actual de călcare. Oasele dizolvate în parte<br />

de aciditatea solului. A avut ca inventar o cană la roată, din<br />

pastă cenuşie cu calcar pisat ca degresant, cu un brâu în relief<br />

la baza toartei; depusă la picioare.<br />

Mormântul 38. Înhumat, adolescent, decubit dorsal, orientat S<br />

2300‰. A apărut la ad. de 1,23 m şi cobora până la 1,66 m<br />

faţă de nivelul actual de călcare. Groapa dreptunghiulară cu<br />

colţurile rotunjite, dimensiuni 2,01 x 0,70 m. Oasele bine<br />

păstrate, braţele întinse pe lângă corp cu palmele pe bazin,<br />

picioarele întinse, paralele, capul mult în faţă cu bărbia în<br />

piept. Inventar: 1. fibulă de bronz cu piciorul romboidal întors<br />

pe dedesubt şi înfăşurat două spire şi jumătate la baza arcului;<br />

în zona pieptului; 2. vas la mână, cărămiziu la interior, negru la<br />

exterior, pastă cu cioburi pisate şi nisip, fragmentar; la picioare;<br />

3. fund de vas, cenuşiu deschis, la roată; spre colţul nord-estic<br />

al gropii.<br />

Mormântul 39. Înhumat, matur, decubit dorsal, orientat S<br />

2500‰. A apărut la ad. 1,10 m şi cobora până la 1,25 m faţă<br />

de nivelul actual de călcare. Groapa mormântului a fost parţial<br />

tăiată pe latura de E de locuinţa L 3, care a deranjat jumătatea<br />

dreaptă a corpului defunctului. Oasele bine păstrate, braţul<br />

stâng întins pe lângă corp cu palma pe bazin, craniul spre<br />

dreapta. În partea păstrată nu avea inventar.<br />

Mormântul 40. Înhumat, matur, decubit dorsal, orientat S<br />

2400‰. A apărut la ad. de 1,31 m şi cobora până la 1,88 m<br />

faţă de nivelul actual de călcare. Oasele bine păstrate, craniul<br />

spre dreapta cu privirea în piept, braţele întinse pe lângă corp,<br />

palma dreaptă pe o piatră de spărtură, mare. Groapa<br />

dreptunghiulară, lungă, cu dimensiunile 2,92 x 0,82 / 0, 96 m.<br />

În umplutura gropii, în colţul de SV, cu 0,60 m mai sus decât<br />

fundul gropii, un vas amforoidal / urcior, de culoare roşie, spart<br />

intenţionat de participanţii la ceremonia funerară (nu există<br />

urme de deranjare a mormântului). Inventar: 1. monedă<br />

romană din argint, siliqua, emisiune Constantius II, anii 353 -<br />

354 (VOTIS XXX MULTIS XXXX); 2. cataramă de argint cu<br />

placă de bronz şi nituri de fier; ambele lângă cotul drept; 3.<br />

obiect din bronz, fragmentar, în apropierea craniului; 4. ulcior<br />

roman (), de culoare roşie, spart intenţionat, în colţul de SV al<br />

gropii (v. supra); 5. fragment din urciorul roşu, în faţa şi la<br />

nivelul labei stângi.<br />

În secţiunea S XII au fost identificate 5 morminte.<br />

Mormântul 41. A apărut la ad. de 1,37 m şi cobora până la<br />

1,97 m faţă de nivelul actual de călcare. Este un cenotaf,<br />

primul descoperit în Necropola 2. Groapa era orientată S<br />

2950‰. De remarcat faptul că, deşi nu există resturi de oase<br />

umane, în groapă au fost găsite 16 mărgele dintre care 10 din<br />

sticlă albastră plat-discoidale, 4 din os tubulare, 1 din cornalină<br />

cubooctoedrică plată şi 1 din sticlă cu praf de aur cilindrică,<br />

depuse în partea sudică a gropii, la ad. de 1,60 m, câteva oase<br />

mici de pasăre, un vas globular cenuşiu cu picior îngust, gâtul<br />

scurt, la roată, aşezat în partea nordică a mormântului la ad.<br />

de 1,57 m şi o piatră de râu, spartă. Obiectele au fost depuse<br />

în zona centrală a gropii înşirate de la S spre N.<br />

Mormântul 42. Înhumat, orientat S-N. A fost descoperită o<br />

parte din groapa mormântului, la ad. de 1,01 m, restul fiind<br />

distrus odată cu săparea fundaţiei blocului - cămin. În partea<br />

nordică a gropii s-au găsit femurele defunctului, dispuse<br />

paralel, fapt care confirmă orientarea S-N a acestui mormânt.<br />

A suprapus parţial groapa mormântului 43, fără să-l deranjeze.<br />

Este prima situaţie de suprapunere de morminte întâlnită în<br />

acest cimitir.<br />

Mormântul 43. Groapa păstrată parţial, a apărut la ad. de 1,30<br />

m şi cobora până la 1,41 m faţă de nivelul actual de călcare.<br />

Orientată SV-NE. A fost suprapus de mormântul M 42 în colţul<br />

de NE. Continua dincolo de limita sudică a secţiunii, fiind<br />

distrus de groapa fundaţiei blocului-cămin. În umplutura gropii<br />

din porţiunea rămasă nu s-au găsit oase umane şi nici<br />

inventar.<br />

Mormântul 44. Înhumat, copil, decubit dorsal, orientat S<br />

2800‰. A apărut la ad. de 1,34 / 1,37 m şi cobora până la 1,47<br />

m). Oasele în mare parte macerate de aciditatea solului.<br />

Inventar: 1. două mărgele, una din pastă de sticlă, cealaltă din<br />

cornalină; 2. vas cenuşiu la roată, din pastă făinoasă, cu pereţii<br />

subţiri; depus la picioare.<br />

Mormântul 45. Înhumat, matur, decubit dorsal, orientat S<br />

2750‰. A apărut la ad. de 1,34 / 1,38 m şi cobora până la 1,52<br />

m faţă de nivelul actual de călcare. Oasele bine conservate,<br />

braţele întinse pe lângă corp cu palmele în jos, picioarele<br />

întinse paralele. Inventar: 1. placă de cataramă () din bronz<br />

prezentând patru perforaţii dreptunghiulare şi patru perforaţii<br />

271

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!