pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
ştampilate, din Heraclea Pontică şi un vârf de săgeată din
bronz cu trei aripioare.
Complexe din epoca bronzului. În această campanie a fost
identificată doar o groapă - C127 (D= 0,80 m), observată în
profilul de SV a secţiunii S13, săpată de la ad. de 1,80 m, cu
umplutura de culoare brună şi puţine materiale arheologice -
fragmente ceramice şi de lipitură (nu a fost încă epuizată).
Partea superioară a nivelul monteorean a fost atins şi în
secţiunile S7 şi S21 dar, până în prezent, nu s-au descoperit
complexe. Pe lângă numeroase fragmente de vase s-au mai
găsit unelte din piatră, cum ar fi: cuţite curbe din gresie, dălţi şi
topoare cu gaură pentru ataşare, dar şi piese din lut, ca, de
exemplu, o rotiţă de car în miniatură şi un fragment de „căţel
de vatră”.
Complexe eneolitice.
Nivelul eneolitic a fost atins doar în secţiunea S13. Aici a
fost descoperită o locuinţă incendiată – complex C113 – care
s-a putut observa încă de la ad. de –2,00 m în carourile A şi B
ale secţiunii, continuându-se, spre toată secţiunea, dar uşor în
pantă; a fost, parţial, afectată de groapa dacică C110. Nu
putem stabili exact dimensiunile acestei locuinţe deoarece ea
depăşeşte cadrul suprafeţei cercetate. Dărâmătura a fost
epuizată la ad. de –2,45/2,50. Imediat s-a dat peste un strat
cafeniu-deschis, foarte compact, care ar putea reprezenta
podina locuinţei. Date mai amănunţite privind această structură
de locuire vom obţine în cursul campaniilor viitoare, când acest
complex va fi cercetat în întregime. În interiorul acestei
locuinţe, au fost găsite numeroase vase fragmentare sau
sparte pe loc, câteva dintre ele pictate, lame de silex, trei
figurine zoomorfe din lut şi oase de animale.
Terasa 1. Secţiunile S1 şi S2
Întrucât în anii anteriori aici s-au descoperit, în urma unor
sondaje, materiale arheologice şi având în vedere extinderea
săpăturilor şi în zonele limitrofe platoului s-au început săpături
sistematice pe Terasa 1. În acest scop s-au trasat două
secţiuni (S1 = 10 x 2 m şi S2 = 6 x 1,5 m). Deoarece aici
săpăturile n-au fost finalizate, vom prezenta doar câteva
informaţii preliminare. În mod cert, pe terasă au avut loc
amenajări şi s-au desfăşurat anumite activităţi, natura acestora
urmând a se preciza în anii următori. Cel mai interesant
complex identificat în 2006 este Complexul nr. 1 (C1), o
amenajare de formă ovală (cca. 2,30 x 1,30 m), marcat de
bolovani de calcar, în care s-au găsit, îndeosebi pe
circumferinţa interioară a amenajării, numeroase vase
ceramice dacice, unele sparte in situ; spre mijlocul complexului
se găseau numeroase fragmente de lipitură arsă de pereţi, de
diverse mărimi; depunerea avea o gr. de 0,30-0,35 m,
observându-se o anume succesiune de tipuri de materiale.
Trebuie precizat că vasele ceramice nu prezentau urme de
ardere secundară iar în complex nu s-au identificat derivate ale
focului (cărbune, cenuşă, arsură), deşi lipitura era incendiată;
de asemenea, lipsesc resturile faunistice. Ca piese individuale
menţionăm doar prezenţa a trei fusaiole. Vasele ceramice,
majoritatea modelate cu mâna şi arse oxidant, variate tipologic,
sunt tipice olăriei dacice din sec. I a.Chr - I p.Chr.
Piesele descoperite au intrat în patrimoniul MJ Buzău, în
laboratoare efectuându-se operaţiunile de conservare şi
restaurare a lor şi, aproape în totalitate, au fost deja desenate.
S-au folosit mijloace clasice şi moderne de înregistrare a
descoperirilor: staţii GPS, staţie totală, aparate foto digitale,
camere video etc., s-au efectuat analize ale faunei, îndeosebi
din complexe.
270
S-au luat, de asemenea, măsuri primare de protecţie şi
conservare a zidurilor şi a complexelor descoperite, prin
sprijinire şi acoperire cu pietre, folii de plastic şi pământ; s-au
pus indicatoare de metal privind locul unde se află situl şi faptul
că este un monument protejat de lege.
Pl. 56
Bibliografie:
V. Dupoi, V. Sîrbu, Incinta dacică fortificată de la Pietroasele-
Gruiu Dării, judeţul Buzău (I), Buzău, 2001;
V. Sîrbu, S. Matei, V. Dupoi, Pietroasa Mică, com. Pietroasele,
jud. Buzău. Punct Gruiu Dării, CCA 2002, p. 233-235, pl. 82;
CCA 2003, p. 232-233, pl. 94; CCA 2004, p.232-234, pl. 51-B;
CCA 2005, p. 271-274, pl. 30;
V. Sîrbu, D. Ştefan, C. Garganciuc, S. Matei, A Dacian Sacred
Enclosure in Carpathian Mountains - Pietroasele-Gruiu Dării,
CAA 2003, Enter the Past. Vienna 2003, BAR International
Series 1227, Vienna, 2003, p. 72-75;
V. Sîrbu, Observaţii privind incinta sacră dacică de la Pietroasa
Mică-Gruiu Dării, com. Pietroasele, judeţul Buzău, în Prinos lui
Petre Diaconu la 80 de ani, Brăila, 2004, p. 183-214;
V. Sîrbu, S. Matei, V. Dupoi, Incinta dacică fortificată de la
Pietroasa-Mică – Gruiu Dării, com Pietroasele, jud. Buzău (II),
Buzău, 2005.
141bis. Pietroasele, com. Pietroasele, jud. Buzău
Punct: SC VV Pietroasa - Necropola 2
Cod sit: 48496.05
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
107/2006
Colectiv: Eugen – Marius Constantinescu - responsabil,
Gabriel Stăicuţ - responsabil sector (MJ Buzău)
În campania 2006 cercetările arheologice de la Pietroasele
s-au desfăşurat în perioada 12 iulie - 24 octombrie în sectorul
c. Staţiunea de Cercetări Viti - Vinicole Pietroasa, Sectorul
Administrativ, în perimetrul Necropolei 2
Sectorul c. Necropola / Cimitirul 2 din cadrul Complexului
arheologic Pietroasele este amplasată la 1,6 km SV de castrul
Pietroasele, pe o terasă joasă de pe malul stâng al pârâului
Măţioana, în apropierea confluenţei acestuia cu pârâul Urgoaia
/ Pietroasa. Este un cimitir plan, biritual, mormintele de
inhumaţie, orientate în covârşitoare majoritate S-N, fiind
dispuse în şiruri paralele.
Necropola 2 a fost identificată în februarie 1976 cu ocazia
săpării fundaţiilor unui bloc-cămin destinat găzduirii studenţilor
pe timpul practicii. Primele cercetări s-au efectuat între 29
ianuarie şi 14 martie 1976. Atunci au fost cercetate 13
morminte, din care 12 de inhumaţie, 11 orientate S–N, unul, M.
2, orientat N–S şi un mormânt de incineraţie M 1. În octombrie
acelaşi an am practicat o secţiune perpendiculară pe fundaţia
noului bloc în faţa intrării din partea de V a clădirii, unde urma
să se betoneze o alee care asigura accesul în clădire. În
secţiunea S I au fost descoperite trei morminte, M. 14, 15 şi
16, din care M. 16 de incineraţie, celelalte două de inhumaţie
orientate S–N.
Întrerupte mai bine de două decenii, cercetările au fost
reluate în iulie 1999 şi continuate până în prezent. În perioada
1999-2005 au fost cercetate 20 de morminte, dintre care 19 de