pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
– (0,55/0,60-0,80) m, pământ gălbui, cu pete cenuşii, relativ
compact, cu foarte rare materiale arheologice.
– (0,80-1,00) m, pământ cenuşiu-gălbui, cu un aspect relativ
măzărat, cu pigmenţi cărbune şi fragmente mici de lipitură
arsă, ce conţine fragmente ceramice de factură dacică, oase
de animale şi numeroase pietre;
– (1,00-1,20) m, pământ cenuşiu, relativ măzărat, sărac în
materiale arheologice;
– (1,20–1,40/1,50) m, strat cenuşiu, compact, materiale
arheologice de factură dacică;
– (1,40/1,50-1,80/1,90) m, strat de pământ cenuşiu-gălbui,
foarte compact, ce conţine mulţi pigmenţi de lipitură şi material
arheologic de factură monteoreană. Deşi nu s-a observat o
delimitare clară, acest strat de pământ poate fi împărţit în două
nivele: nivelul A reprezintă un strat de cca. 20 cm gr. în care
erau foarte multe pietre, iar nivelul B este unul curat, fără
pietre; de menţionat că în partea superioară a nivelului B, în
colţul caroului D, s-a observat o vatră in situ, care marchează
limita dintre cele două nivele.
- (1,80/1,90-2,00/2,10) m (c. A)/2,40/2,50 m (c. D), strat de
pământ cenuşiu, cu un aspect mai puţin compact, cu materiale
Monteoru;
- 2,05/2,10 (c. A)/ -2,40/2,50 m (c. D) – cca. 2,60, strat de
pământ cafeniu-roşcat, foarte compact, cu foarte mulţi pigmenţi
de lipitură şi fragmente ceramice eneolitice;
- 2,60 m, sterilul arheologic constituit din argilă gălbuie.
Complexe. În această campanie s-a continuat cercetarea unor
complexe din epoca geto-dacică (sec. I a.Chr – I p.Chr),
descoperite în campaniile anterioare: 4 complexe de tip
moviliţă cu ring la bază (C6 şi 8, din S8, şi C87 şi C102, din
S20), precum şi o groapă (C110, din S13).
S-au individualizat foarte clar pietrele ringului complexului
C6, compus din pietre masive pe margini (între 20-30 cm
lungime). Printre pietre se află un pământ cenuşiu, gălbui pe
alocuri, în care s-au găsit oase de animale şi fragmente
ceramice. La baza complexului, în interiorul ringului, la ad. de
0,70 m, a fost descoperită o vatră in situ, bine păstrată,
acoperită parţial cu pietre. Acest complex urmează a fi cercetat
integral în campania următoare. Au fost demontate ringurile de
pietre aparţinând complexelor C8, C87 şi C102. Complexul
C110 reprezintă o groapă în formă de clopot, ce intră, parţial,
în malurile de NE şi SE ale secţiunii S13, epuizată la ad. de
2,40 m; în umplutura ei au fost descoperite numeroase
fragmente ceramice de la borcane, fructiere, lucrate cu mâna
şi acoperite cu angobă lustruită, boluri cenuşii, nedecorate,
pithoi etc., databile în sec. I a.Chr.
În această campanie au fost descoperite şi cercetate, total
sau parţial, 19 complexe, după cum urmează: a) 17 getodacice,
11 din sec. I a.Chr – I p.Chr (5 complexe de tip moviliţă
cu ring de pietre la bază, 4 gropi şi două aglomerări de pietre,
dificil încă de definit în acest stadiu de săpătură) şi 6 din sec.
IV-III a.Chr, b) unul, aparţinând epocii bronzului (groapă) şi c)
unul eneolitic (locuinţă incendiată).
Complexele geto-dacice.
Complexe din sec. I a.Chr – I p.Chr Cel mai răspândit tip
de complex îl reprezintă depunerea de tip moviliţă cu ring de
pietre la bază, în această campanie descoperindu-se 5
asemenea complexe (114, 115, 116, 117, 119), unul (C117) cu
o vatră depusă în interior. Toate complexele au fost găsite în
secţiunea S8. Ele îşi aveau baza pe un nivel situat la aprox. -
0,75/0,80 m, de culoare gălbui-cenuşie, care ar putea
reprezenta un strat de nivelare, similar cu cel din secţiunile
S11– S17. Tot în suprafaţa S8 au fost identificate şi două
aglomerări de pietre (C120, C121) a căror semnificaţie nu
poate fi acum precizată.
În această campanie au fost identificate 4 gropi, trei în S13
şi una în S7. În secţiunea S13 toate gropile au fost observate
doar în profiluri. Complexul C124, vizibil în profilul de SV, şi
complexul C128, identificat în profilul de SE, au o formă
asemănătoare, respectiv în formă de clopot, dimensiuni
asemănătoare (DG= 0,50 m, DM= 0,80 m, A= 0,75/0,80 m),
ele fiind săpate aprox. de la aceiaşi ad. -0,65/0,75 m. Cea de-a
treia groapă - C126 (DM= 2,00 m) reprezintă un complex de
mari dimensiuni, săpată de la ad. de 0,70/0,75 m, ce perfora
nivelele dacice şi monteorene, ajungând la -1,80/1,85 m;
conţine fragmente ceramice dacice, remarcându-se o ceaşcăopaiţ,
întreagă, la ad. de 1,80 m. Cea de a patra groapă (D=
0,90 m) a fost observată la ad. de 1,30, foarte aproape de
paramentul interior al fortificaţiei, ea putând reprezenta,
eventual, o groapă de stâlp, însă raportul cu fortificaţia este
greu de stabilit în acest stadiu de cercetare; a fost umplută cu
pietre, unele de mari dimensiuni, pământul dintre acestea are o
culoare cenuşiu-gălbuie şi conţine fragmente ceramice dacice.
Complexe din sec. IV–III a.Chr. Şi în această campanie au fost
identificate depuneri de materiale arheologice în gropi puţin
adâncite. În S 21 au fost cercetate două asemenea depuneri,
însă ele au fost puternic deranjate de amenajările ulterioare
(complexele C112 şi C118). De remarcat este descoperirea în
C112 a două amfore fragmentare din Heraclea Pontică, cu
ştampilele englifice pe gât. Alte asemenea două complexe au
fost descoperite în secţiunea S7 (C123 şi C125). C125, din
care s-a păstrat foarte puţin din partea inferioară, unde s-au
descoperit două funduri şi fragmente de gură de borcane.
C123 reprezintă o alveolare (D= 1,20 x 0,80 m, A= 0,20/0,25
m), observată la ad. de - 1,25/1,30 m, în interiorul căreia a fost
un vas mare, spart pe loc, acoperit parţial cu pietre, în jurul lui
pământul este negru, afânat, cu foarte multe bucăţi de cărbune
şi cenuşă.
Complexul C111, din S7, este un cuptor, observat la ad. de
1,20–1,25 m, el prezentându-se ca o pată roşiatică; la -1,30 m,
s-au observat clar pereţii, ce descriau o formă circulară (D=
1,00 m), cu o gr. de 5-7 cm, păstrându-se în elevaţie până la
10 cm. Pereţii cuptorului au fost confecţionaţi din lut în care s-
au introdus foarte multe paie şi pleavă, pe vatră găsindu-se
câteva bucăţi de cărbune şi cenuşă. Cel de-al şaselea complex
din această epocă este reprezentat de o groapă (D= 0,80 m),
observată la ad. de 1,45 m, cu o umplutură de culoare brunînchisă,
în care s-au găsit foarte multe fragmente de lipitură
arsă şi nici un fragment ceramic; de aceea, datarea ei pune
unele probleme.
Şi în această campanie materialul arheologic descoperit
este bogat şi variat. S-au descoperit aproape toate tipurile
olăriei dacice din sec. I a.Chr - I p.Chr, modelate cu mâna sau
cu roata, arse oxidant sau reducător: borcane, vase de provizii,
ceşti-opaiţ, fructiere, cupe cu picior, kantharoi, străchini, boluri,
strecurători, capace etc., decorul fiind plastic, incizat, lustruit,
pictat ori realizat în tipar. Şi olăria din sec. IV–III a.Chr este
bine reprezentată prin borcane, vase de provizii, castroane etc.
Din fier, bronz, argint, piatră ori lut s-au găsit unelte şi
ustensile (cuţite, ace de cusut, dornuri, scoabe, cuie şi piroane,
greutăţi, râşniţe, cute, fusaiole şi rondele etc.), podoabe şi
accesorii vestimentare (fibule, mărgele), arme (vârfuri de
săgeţi, cuţite). Din sec. IV-III provin trei fragmente de amforă,
269