pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Hansen, S., Dragoman, A., Reingruber, A. Pietrele: ein
kupferzeitlicher Tell in Muntenien/Rumänien, Das Altertum 48,
2002, 161-189.
Hansen, S., Dragoman, A., Benecke, N., Görsdorf, J.,
Klimscha, F., Oanţă-Marghitu, S., Reingruber, A., Bericht über
die Ausgrabungen in der kupferzeitlichen Tellsiedlung Măgura
Gorgana bei Pietrele in Muntenien/Rumänien im Jahre 2002,
Eurasia Antiqua 10, 2004, 1-53.
Hansen, S., Dragoman, A., Reingruber, A., Benecke, N.,
Gatsov, I., Görsdorf, J., Oanţă-Marghitu, S., Der kupferzeitliche
Siedlungshügel Pietrele an der Unteren Donau. Bericht über
die Ausgrabungen im Sommer 2004, Eurasia Antiqua 11,
2005, 341-393.
Hansen S., Dragoman A, Reingruber, A., Benecke, N., Gatsov,
I., Hoppe, T., Klimscha, F., Nedelcheva, P., Song, B., Wahl, J.,
Wunderlich, J. Pietrele. Eine kupferzeitliche Siedlung an der
Unteren Donau. Bericht über die Ausgrabung im Sommer
2005, Eurasia Antiqua 12, 2006 (sub tipar).
Oanţă-Marghitu, S. şi Dragoman, A., Pietrele, CCA 2003, 267-
271.
Vulpe, A., Hansen, S. et al., Pietrele, CCA 2003, 229-30, 446.
Zusammenfassung:
Während der vierten Grabungskampagne wurden in
Pietrele die Tätigkeiten der Vorjahre fortgeführt, zu denen die
geomagnetische Prospektion, die Landschaftsrekontruktion,
die Ausgrabung auf dem Tell, die Fundbearbeitung sowie die
archäobotanische und archäozoologische Auswertung
gehören.
Die Ergebnisse der Geomagnetik sind auf Abb. 1 zu
sehen: die Siedlung beschränkte sich demnach nicht nur auf
den Tell, sondern auch auf das direkte Umfeld und war somit
viel größer und komplexer als ursprünglich angenommen. Auf
einem Satellitenbild aus dem Jahr 1967 ist auf der
Hochterrasse, ca. 600 m vom Tell entfernt, eine
Kreisgrabenanlage zu erkennen, die möglicherweise aus dem
Neolithikum stammt.
Die Auswertung von Bohrkernen zur Rekonstruktion der
prähistorischen Landschaft ergab, dass die Donauaue von
fließenden und stehenden Gewässern durchzogen war und
seit der Kupferzeit um über 6 m aufsedimentiert wurde.
In Fläche B von 2002 wurde 2006 die Unterkante jenes
Bauhorizontes erreicht, in welchem ortskonstant errichtete
Gebäude von schmalen Gassen getrennt waren. Es scheint
sich nun ein neues Siedlungsbild abzuzeichnen. In Fläche F
wurde ein Horizont mit stark verbrannten Häusern erreicht;
dieses Areal wurde nach Süden hin erweitert, so dass in der
nächsten Kampagne auch die südlichste der Häuserzeilen
erfasst werden wird.
Die Fundstatistiken verzeichnen zusätzlich zu den 380
vollständigen Gefäßen ca. 200.000 Scherben, über 4000
Silexartefakte, über 100 anthropo- und zoomorphe Figurinen,
111 Kupfergegenstände, 511 Knochen- und Geweihartefakte
und über 100 Steinbeile (vgl. Abb. 4-7). Alle Funde werden in
den Lagerräumen des Insituts „V. Pârvan“ in Bukarest
aufbewahrt.
Archäometrische Ergebnisse erlauben die Datierung der
obersten Ablagerungen in die Zeit zwischen 4500 und 4250
v.Chr.
141. Pietroasa Mică, com. Pietroasele, jud.
Buzău
Punct: Gruiu Dării
Cod sit: 48539.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
26/2006
Colectiv: Valeriu Sîrbu – responsabil, Stănică Pandrea
(M Brăila), Sebastian Matei (MJ Buzău), Dan Ştefan,
Magdalena Duţescu (FIB), Diana Dăvâncă (profesoară-
Dobra, jud. Hunedoara), Lazăr Nicolae (profesor-Amara,
jud. Ialomiţa)
Situl, aflat pe un promontoriu de formă ovală cu înălţimea
absolută de 534 m, are spre E o zonă abruptă, pe laturile de S
şi N existând terase amenajate, cu pante abrupte spre platou,
iar spre V, partea uşor accesibilă, a fost cel mai puternic
fortificată. Pe această înălţime, care conferea o bună protecţie
naturală şi o excelentă vizibilitate spre câmpie, s-au descoperit
şi vestigii din eneolitic (cultura Cernavoda Ic şi Cucuteni B), din
epoca bronzului (cultura Monteoru) şi din sec. IV–III a.Chr, dar
cele mai impresionante complexe cercetate datează din sec. I
a.Chr – I p.Chr, când aici a existat o incintă sacră fortificată cu
zid din piatră fasonată.
În campania din 2006 s-a continuat cercetarea în interiorul
incintei, secţiunile S7, S8, S13 şi S21, şi în zona fortificaţiei,
secţiunea S24. De asemenea, anul acesta au fost trasate două
secţiuni pe Terasa 1, aflată la SSE de platou.
Fortificaţia.
În această campanie săpăturile au continuat doar în S24,
dar încă n-au fost finalizate, astfel că şi observaţiile noastre
sunt preliminare. Trasarea acestei secţiuni în zona cea mai
înaltă, de SV, a fortificaţiei, cu speranţa că aici vestigiile zidului
s-au păstrat cel mai bine, s-a dovedit a nu corespunde
realităţii. Aici stânca nativă este cea mai înaltă, vestigiile zidului
fiind, însă, slab păstrate fiindcă aproape toate dalele
paramentelor au fost luate deoarece ele erau uşor accesibile.
Aici stânca nativă, cu aspect foarte accidentat, cu piscuri şi
cuvete, se înălţa mult, de la SV spre NE, acesta fiind motivul
pentru care dacii au ridicat zidul în această zonă S-au
evidenţiat, clar, cele două faze ale fortificării. Deşi din zidul din
ultima fază s-a păstrat doar primul rând de dale din fundaţie,
mai ales din paramentul interior, s-au putut face câteva
observaţii: el avea o lăţime de cca. 2 m între paramente, ca şi
în celelalte zone, observându-se bine şi amenajarea pentru
fundaţie. Din păcate, zidul din prima fază, doar parţial
descoperit până acum, a fost puternic afectat de amenajarea
ulterioară, astfel că aici se mai pot observa doar vestigiile
fundaţiei, care era mai solidă şi mai spre exterior decât cea din
etapa a doua.
Stratigrafia. Doar în secţiunea S13 a fost atins, parţial, baza
nivelului de cultură arheologică, situat pe o argilă nisipoasă de
culoare gălbuie.
Vom descrie situaţia stratigrafică din S13, malul de SV:
– (0-0,30/0,40) m, strat vegetal actual, de culoare brună, cu
aspect măzărat, ce conţine material arheologic de factură
dacică;
– (0,30/0,40-0,55/0,60) m, pământ cenuşiu, cu aspect măzărat,
cu numeroase fragmente ceramice dacice, oase de animale şi
pigmenţi de lipitură;
268