pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
adâncirea şi extinderea săpăturilor realizate în anii anteriori,
atât pentru a permite cercetarea aprofundată a depozitelor
geologice, cât şi din motive de securitate a lucrătorilor. Prin
urmare, secţiunea V (9 m 2 ) - cercetată în decursul anilor 2003-
2004 şi extinsă în anul 2005 cu alţi 9 m 2 către E -, a fost
redeschisă în campania 2006 şi extinsă cu alţi 9 m 2 (9 carouri,
numerotate de la D1 la F3). Conservarea martorilor stratigrafici
nu a fost considerată necesară, datorită omogenităţii generale
a secvenţei geologice.
Suprafaţa totală cercetată prin săpătură sistematică, la diverse
adâncimi (între 0,5 şi 8 m), se ridică la 27 m 2 .
Observaţii geomorfologice şi geologice asupra depozitului
Observaţiile geomorfologice realizate în cursul campaniei
2006 au nuanţat cunoştinţele anterioare cu privire la originea şi
natura depozitului geologic din acest sit. Astfel, acumularea de
loess din perimetrul poienii s-a realizat atât în regim eolian, cât
şi în regim coluvial, prin redepozitarea materialului loessic
adus de pe versant de doi torenţi. Prezenţa secvenţială a
pietricelelor rulate sau angulare susţine această interpretare.
Diversele episoade de şiroire, mai active în cursul perioadelor
mai umede, confirmă acest tip de acumulare. Prezenţa
galeţilor rulaţi de cuarţit în partea inferioară a depozitului (între
5 şi 6 m adâncime) susţine şi ipoteza existenţei, în zona masiv
împădurită de deasupra sitului, a unei terase superioare a
Bistriţei, ca sursă a acestui material rulat.
În fapt, în cursul campaniei 2006, s-a reuşit cercetarea
exhaustivă a secvenţei geologice, a cărei adâncime maximă a
fost estimată, în medie la 7-8 m, în perimetrul nordic al sitului,
cel în care se află concentrate urmele de locuire paleolitică.
Săpătura a fost adâncită până la 8,70 (de la punctul 0). În
ciuda omogenităţii generale a părţii inferioare a depozitului, s-a
putut totuşi observa o ciclicitate a acumulărilor şi, respectiv,
spălărilor de carbonaţi. Acestea indică redepozitarea loessului,
ca şi existenţa unor procese de eroziune şi solificare incipientă.
Corelarea observaţiilor geologice cu rezultatele analizelor
paleomagnetice şi cu rezultatele datărilor radiocarbon va
permite ancorarea acestor episoade climatice în contextul
schemelor de evoluţie paleoclimatică regională. În stadiul
actual, se poate afirma că depozitul de la Poiana Cireşului este
în mare parte depus în decursul Pleniglacialului Superior,
ciclurile de depunere şi eroziune putând fi corelate unor
oscilaţii climatice posterioare episodului pozitiv Hengelo.
Semnătura stratigrafică a episoadelor climatice este, ca în
majoritatea siturilor din zonă, foarte discretă, în particular din
pricina umidităţii permanente şi a persistenţei vegetaţiei în
această zonă montană, care şi explică puternicele episoade de
bioturbare din partea superioară a depozitelor de pe Valea
Bistriţei. Cel mai clar delimitat astfel de episod aparţine, după
toate aparenţele, complexului de oscilaţii calde din Tardiglaciar
(Bölling-Alleröd), care, la Poiana Cireşului, afectează
superficial loessul tardiglaciar preexistent în care se află nivelul
epigravettian II. În absenţa datărilor radiocarbon, aceste
interpretări rămân preliminare.
Descoperiri arheologice
Redeschiderea şi extinderea secţiunii V ne-a permis, în
anul 2006, continuarea cercetărilor în partea superioară de
depozitului, deja cunoscută, dar şi identificarea unor episoade
de prezenţă umană anterioare celui mai vechi nivel cercetat
până în anul 2005 (nivelul gravettian I, datat la 26.000 BP).
Cel mai recent nivel paleolitic, nivelul epigravettian I a fost
cercetat în cuprinsul carourilor D1-F3 (extensiunea spre N a
secţiunii V). Acest nivel, puternic afectat de intervenţii
264
moderne, nu a livrat decât resturi diseminate de debitaj
paleolitice (cca. 150 de artefacte), amestecate cu material litic
de factură neolitică.
Nivelul epigravettian II, cercetat integral în cuprinsul
carourilor D1-F3 şi parţial în cuprinsul suprafeţei estice
(carourile A4-C6), deja săpate parţial în cursul anului 2005, a
oferit, ca în fiecare an, o remarcabilă bogăţie de material litic şi
faunistic, resturi de combustie şi pete de ocru. Dintre acestea
din urmă, cu totul semnificativă este cea care acoperă integral
caroul C1 şi se continuă în zona necercetată încă. Inventarul
litic (cca. 400 de piese) realizat din menilit, silex, jasp, gresie şi
şist negru este dominat de resturi de debitaj, lame de
dimensiuni mici sau medii, burine şi lamele cu retuşă
marginală măruntă directă. 3 eşantioane de cărbune pentru
datări radiocarbon au fost recuperate din cuprinsul structurilor
de combustie descoperite. O descoperire inedită au
reprezentat-o cele 5 fragmente (în medie 0,5 cm) de os plat
(scapulă de ren) incizate geometric. Din nefericire,
dimensiunile acestora nu ne permit reconstituirea obiectului din
care făceau parte. De asemenea, un vârf din corn a fost
recuperat din acest nivel.
Nivelul gravettian I a fost identificat şi în zona nordică, deşi
se rezumă la mai puţin de 50 de piese litice (carourile D1-F3).
Cercetarea lui în perimetrul vestic nu a fost posibilă în această
campanie, din pricina densităţii de material din nivelele
superioare.
Nivelul gravettian II (4,70-5,10 m ad. de la punctul 0)
continuă, spre N, în cuprinsul carourilor D1-F3. Conţinutul
ansamblului litic (aprox. 150 piese) este relativ omogen în
raport cu informaţiile anterioare, iar fauna aproape absentă, cu
excepţia unor mici fragmente osoase. Materia primă
dominantă, gresia silicioasă, este însoţită într-un procent de
20% de silexul de bună calitate, în care sunt realizate
preponderent armăturile retuşate abrupt (vârfuri La Gravette
fragmentare). Deşi densitatea acestui nivel scade gradat către
N, în raport cu masiva structură de combustie identificată în
anul 2004 în carourile A2, A3, B2 şi B3, resturile de combustie
diseminate şi materialul litic indică gr. acestui nivel (în medie,
30 cm), ceea ce confirmă ipoteza noastră iniţială, cea a
existenţei mai multor episoade de ocupaţie. Din acest nivel au
fost recuperaţi alţi doi melci perforaţi, cu o morfologie întru-totul
similară celor 10 recuperaţi în anul 2004.
Cu totul semnificativă este identificarea, la o adâncime de
6-6,30 m (de la punctul 0), a unui nou nivel cultural,
demonstrat de prezenţa resturilor de cărbune diseminat, ca şi
a 5 obiecte litice, realizate în menilit, şist şi gresie silicioasă.
Deşi prea puţine (două gratoare, o lamă şi două aşchii) pentru
a fi relevante tehno-tipologic, aceste unelte pot fi prezumtiv
atribuite unei orizont gravettian mai vechi. Această ipoteză nu
se poate confirma, însă, înainte ca ansamblul respectiv să
devină mai consistent, misiune ce revine campaniilor viitoare.
O altă lentilă de concentrare a cărbunelui diseminat se
înregistrează între 7,15-7,20 m adâncime (de la punctul 0). Ea
nu este, însă, însoţită, de material litic, ceea ce indică şi
posibilitatea ca resturile de cărbune să fie rezultatul unui
incendiu natural. Această posibilitate rămâne a fi verificată prin
cercetări ulterioare.
Cercetările din campania 2006 au confirmat lungimea
secvenţei geologice şi culturale de la Poiana Cireşului. În
stadiul actual al cunoaşterii, prezenţa cel puţin a unui nivel
cultural aparţinând paleoliticului superior (gravettian) mai
vechi decât nivelul gravettian II, datat la 26.000 BP, este certă.