pdf (15 MB) - cIMeC
pdf (15 MB) - cIMeC
pdf (15 MB) - cIMeC
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006<br />
De la -0,95 m apare un nivel de ardere superficială care,<br />
totuşi, a dus la formarea cruste mai subţiri spre centru<br />
complexului şi mai groasă spre capetele acestuia. Sub acest<br />
nivel era unul roşu constituit de difuziunea căldurii din complex<br />
spre exteriorul acestuia.<br />
Pe profilul lung al Cpl. 1 s-a mai observat că cele două<br />
capete rotunde ale complexului erau mai adâncite faţă de<br />
restul complexului.<br />
Din groapa Cpl. 1 au fost recoltate numai fragmente<br />
ceramice. Acestea pot fi împărţite în trei grupe:<br />
- ceramica lucrată cu roata, arsă oxidant, de culoare cărămizie,<br />
cu urme de ardere secundară. Pasta are drept degresant<br />
numeroase pietricele. Miezul este de culoare neagră.<br />
Ca forme se poate recunoaşte oala-borcan cu corp mai<br />
zvelt, cu umeri arcuiţi, dar şi oala cu umerii ridicaţi, puternic<br />
dezvoltaţi, imediat după arcuirea gâtului, formând un uşor prag<br />
la trecerea de la gât la umăr.<br />
Decorul este reprezentat de incizii orizontale dispuse pe<br />
toată suprafaţa corpului. Pe singurul fragment de buză<br />
descoperit, apare şi un fascicol de linii în val.<br />
- ceramica lucrată la roată, arsă reducător, de culoare cenuşie<br />
sau cenuşie-negricioasă. Pasta are drept degresant nisip fin.<br />
Miezul este de culoare cenuşiu deschis. Aspectul este mai<br />
îngrijit ca al ceramicii arse oxidant, pasta mai compactă, fină,<br />
care permite executarea decorului realizat prin lustruire.<br />
Numărul mic al descoperirilor şi starea fragmentară ne<br />
împiedică să formulăm unele consideraţii asupra formelor dar,<br />
unele panouri care au pereţii mai groşi ne indică oala de formă<br />
globulară.<br />
Şi pe această ceramică apar două tipuri de decor: linii<br />
lustruite dispuse în reţea, şi linii lustruite dispuse vertical. Cele<br />
două tipuri de decor pot fi întâlnite în majoritatea aşezărilor<br />
cercetate.<br />
- a treia categorie ceramică este reprezentată de doar două<br />
fragmente. Este vorba despre o ceramică arsă oxidant, de<br />
culoare galben-portocalie, cu nisip în pastă drept degresant,<br />
fină, compactă, lustruită pe întreaga suprafaţă. Unul dintre<br />
fragmente este decorat cu linii incizate, dispuse orizontal, în<br />
timp ce al doilea mai poartă urmele unui slip de culoare roşie.<br />
Analogii pentru ceramica de la Brăneşti-Pasărea pot fi<br />
găsite în aşezările de la Dridu 3 , Bragadiru 4 , Bucov 5 , Bucureşti-<br />
Alba 6 , Bucureşti-Băneasa 7 , Bucureşti-Străuleşti 8 , Vadu Anei 9<br />
sau Vâlcele 10 .<br />
Drept urmare, pe baza caracteristicilor ceramicii putem<br />
considera că acest complex aparţine sec. X–XI p.Chr. (culturii<br />
Dridu).<br />
Cpl. 2<br />
În c. 4 al S. 2 a fost identificată şi cercetată o groapă<br />
menajeră. De formă ovală în grund şi trapezoidală în secţiune<br />
verticală, groapa este de mici dimensiuni (0,85 m d şi 0,67 m<br />
ad.).<br />
Singurul tip de material arheologic descoperit îl reprezintă<br />
bucăţile de chirpic ars.<br />
Înclinăm să atribuim şi acest complex aşezării culturii<br />
Dridu, singura identificată în acest punct.<br />
Pl. 54<br />
3. Zaharia 1967, p. 82, p. 85, pl. III/11, pl. V/2,6; pl. VII/8, pl.<br />
XVI/3, pl. XVIII/2; pl. XXII/3,7<br />
4. Mănucu-Adameşteanu 1992, p. 60<br />
5. Comşa 1978, p. 73, p. 80, fig. 80/3; fig. 99/<strong>15</strong><br />
6. Mănucu-Adameşteanu 1992, p. 58<br />
7. Mănucu-Adameşteanu 1992, p. 66<br />
8. Mănucu-Adameşteanu 1992, p. 64<br />
9. Teodor 2000, p. 141<br />
10. Oprea, Corbu 2000, p. 62<br />
Bibliografie:<br />
M. Comşa, Cultura materială veche românească. (Aşezările<br />
din sec. VIII-X de la Bucov-Ploieşti), Bucureşti, 1978<br />
Gh. Mănucu-Adameşteanu, Aspecte ale culturii materiale vechi<br />
româneşti în lumina descoperirilor de la Bucureşti (sec. IX-XI),<br />
CAB 4, 1992, p.57-74<br />
Gh. Mănucu-Adameşteanu, Brăneşti, com Brăneşti, jud Ilfov,<br />
CCA 2002, p. 65 – 66<br />
Gh. Mănucu-Adameşteanu, C. Bojică, A. Măgureanu, Brăneşti,<br />
com Brăneşti, jud Ilfov, CCA 2006, p. 92 - 93<br />
V. Oprea; E. Corbu, Consideraţii privind aşezarea medievaltimpurie<br />
(sec. IX-X) de la Vâlcele (jud. Călăraşi), Ialomiţa 3,<br />
2000, p. 62-63<br />
V.Sandu-Cuculea, Descoperiri arheologice în comuna<br />
Brăneşti, judeţul Ilfov, Bucureşti MIM 19, 2005, p. 36-60<br />
E.S. Teodor, Aşezări din Evul Mediu Timpuriu de la Vadu Anei,<br />
CA 11/1, 1998-2000, p. 125-170<br />
E. Zaharia, Săpăturile de la Dridu. Contribuţie la arheologia şi<br />
istoria poporului român, Bucureşti, 1967<br />
Abstract:<br />
The archaeological excavation was made on the North-<br />
East bank of the Pasărea Valley.<br />
Only two complexes, dated from Early Middle Ages, have<br />
been discovered. One is a garbage pit (Cpl. 2), while the other,<br />
Cpl. 1, could be the remains from a workshop.<br />
The pottery could be dividing in three categories: red –<br />
brown with incised decorations, grey with polished decoration<br />
and orange-yellow.<br />
Both complexes belong to the Dridu culture and could be<br />
dated in 10 th –11 th centuries.<br />
138. Pecica, com.Pecica, jud. Arad<br />
Punct: Şanţul-Mare<br />
Cod sit: 1<strong>15</strong>93.01<br />
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.<br />
11/2006<br />
Colectiv: George Pascu Hurezan - responsabil (CM<br />
Arad), Florin Draşovean, Alexandru Szentmiklosi (<strong>MB</strong><br />
Timişoara), John M. O’Shea, Sarah Sherwood<br />
(Universitatea din Michigan, SUA), Alex W. Barker<br />
(Universitatea din Missouri, SUA)<br />
Note:<br />
Obiectivele cercetării: adâncirea săpăturii până la steril în<br />
1. Sandu-Cuculea 2005, p. 36-38<br />
suprafeţele excavate în campania precedentă; extinderea în<br />
2. Mănucu-Adameşteanu 2002, p. 65-66; Sandu-Cuculea suprafaţă a cercetării; continuarea sondării vecinătăţilor sitului<br />
2005, p. 36-46; Mănucu-Adameşteanu 2006, p. 92-93<br />
prin carote.<br />
Situl arheologic Pecica ”Şanţul-Mare” este situat la 9 km V<br />
de Pecica şi 600 m N de albia actuală a Mureşului.<br />
262