23.12.2014 Views

pdf (15 MB) - cIMeC

pdf (15 MB) - cIMeC

pdf (15 MB) - cIMeC

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006<br />

De la -0,95 m apare un nivel de ardere superficială care,<br />

totuşi, a dus la formarea cruste mai subţiri spre centru<br />

complexului şi mai groasă spre capetele acestuia. Sub acest<br />

nivel era unul roşu constituit de difuziunea căldurii din complex<br />

spre exteriorul acestuia.<br />

Pe profilul lung al Cpl. 1 s-a mai observat că cele două<br />

capete rotunde ale complexului erau mai adâncite faţă de<br />

restul complexului.<br />

Din groapa Cpl. 1 au fost recoltate numai fragmente<br />

ceramice. Acestea pot fi împărţite în trei grupe:<br />

- ceramica lucrată cu roata, arsă oxidant, de culoare cărămizie,<br />

cu urme de ardere secundară. Pasta are drept degresant<br />

numeroase pietricele. Miezul este de culoare neagră.<br />

Ca forme se poate recunoaşte oala-borcan cu corp mai<br />

zvelt, cu umeri arcuiţi, dar şi oala cu umerii ridicaţi, puternic<br />

dezvoltaţi, imediat după arcuirea gâtului, formând un uşor prag<br />

la trecerea de la gât la umăr.<br />

Decorul este reprezentat de incizii orizontale dispuse pe<br />

toată suprafaţa corpului. Pe singurul fragment de buză<br />

descoperit, apare şi un fascicol de linii în val.<br />

- ceramica lucrată la roată, arsă reducător, de culoare cenuşie<br />

sau cenuşie-negricioasă. Pasta are drept degresant nisip fin.<br />

Miezul este de culoare cenuşiu deschis. Aspectul este mai<br />

îngrijit ca al ceramicii arse oxidant, pasta mai compactă, fină,<br />

care permite executarea decorului realizat prin lustruire.<br />

Numărul mic al descoperirilor şi starea fragmentară ne<br />

împiedică să formulăm unele consideraţii asupra formelor dar,<br />

unele panouri care au pereţii mai groşi ne indică oala de formă<br />

globulară.<br />

Şi pe această ceramică apar două tipuri de decor: linii<br />

lustruite dispuse în reţea, şi linii lustruite dispuse vertical. Cele<br />

două tipuri de decor pot fi întâlnite în majoritatea aşezărilor<br />

cercetate.<br />

- a treia categorie ceramică este reprezentată de doar două<br />

fragmente. Este vorba despre o ceramică arsă oxidant, de<br />

culoare galben-portocalie, cu nisip în pastă drept degresant,<br />

fină, compactă, lustruită pe întreaga suprafaţă. Unul dintre<br />

fragmente este decorat cu linii incizate, dispuse orizontal, în<br />

timp ce al doilea mai poartă urmele unui slip de culoare roşie.<br />

Analogii pentru ceramica de la Brăneşti-Pasărea pot fi<br />

găsite în aşezările de la Dridu 3 , Bragadiru 4 , Bucov 5 , Bucureşti-<br />

Alba 6 , Bucureşti-Băneasa 7 , Bucureşti-Străuleşti 8 , Vadu Anei 9<br />

sau Vâlcele 10 .<br />

Drept urmare, pe baza caracteristicilor ceramicii putem<br />

considera că acest complex aparţine sec. X–XI p.Chr. (culturii<br />

Dridu).<br />

Cpl. 2<br />

În c. 4 al S. 2 a fost identificată şi cercetată o groapă<br />

menajeră. De formă ovală în grund şi trapezoidală în secţiune<br />

verticală, groapa este de mici dimensiuni (0,85 m d şi 0,67 m<br />

ad.).<br />

Singurul tip de material arheologic descoperit îl reprezintă<br />

bucăţile de chirpic ars.<br />

Înclinăm să atribuim şi acest complex aşezării culturii<br />

Dridu, singura identificată în acest punct.<br />

Pl. 54<br />

3. Zaharia 1967, p. 82, p. 85, pl. III/11, pl. V/2,6; pl. VII/8, pl.<br />

XVI/3, pl. XVIII/2; pl. XXII/3,7<br />

4. Mănucu-Adameşteanu 1992, p. 60<br />

5. Comşa 1978, p. 73, p. 80, fig. 80/3; fig. 99/<strong>15</strong><br />

6. Mănucu-Adameşteanu 1992, p. 58<br />

7. Mănucu-Adameşteanu 1992, p. 66<br />

8. Mănucu-Adameşteanu 1992, p. 64<br />

9. Teodor 2000, p. 141<br />

10. Oprea, Corbu 2000, p. 62<br />

Bibliografie:<br />

M. Comşa, Cultura materială veche românească. (Aşezările<br />

din sec. VIII-X de la Bucov-Ploieşti), Bucureşti, 1978<br />

Gh. Mănucu-Adameşteanu, Aspecte ale culturii materiale vechi<br />

româneşti în lumina descoperirilor de la Bucureşti (sec. IX-XI),<br />

CAB 4, 1992, p.57-74<br />

Gh. Mănucu-Adameşteanu, Brăneşti, com Brăneşti, jud Ilfov,<br />

CCA 2002, p. 65 – 66<br />

Gh. Mănucu-Adameşteanu, C. Bojică, A. Măgureanu, Brăneşti,<br />

com Brăneşti, jud Ilfov, CCA 2006, p. 92 - 93<br />

V. Oprea; E. Corbu, Consideraţii privind aşezarea medievaltimpurie<br />

(sec. IX-X) de la Vâlcele (jud. Călăraşi), Ialomiţa 3,<br />

2000, p. 62-63<br />

V.Sandu-Cuculea, Descoperiri arheologice în comuna<br />

Brăneşti, judeţul Ilfov, Bucureşti MIM 19, 2005, p. 36-60<br />

E.S. Teodor, Aşezări din Evul Mediu Timpuriu de la Vadu Anei,<br />

CA 11/1, 1998-2000, p. 125-170<br />

E. Zaharia, Săpăturile de la Dridu. Contribuţie la arheologia şi<br />

istoria poporului român, Bucureşti, 1967<br />

Abstract:<br />

The archaeological excavation was made on the North-<br />

East bank of the Pasărea Valley.<br />

Only two complexes, dated from Early Middle Ages, have<br />

been discovered. One is a garbage pit (Cpl. 2), while the other,<br />

Cpl. 1, could be the remains from a workshop.<br />

The pottery could be dividing in three categories: red –<br />

brown with incised decorations, grey with polished decoration<br />

and orange-yellow.<br />

Both complexes belong to the Dridu culture and could be<br />

dated in 10 th –11 th centuries.<br />

138. Pecica, com.Pecica, jud. Arad<br />

Punct: Şanţul-Mare<br />

Cod sit: 1<strong>15</strong>93.01<br />

Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.<br />

11/2006<br />

Colectiv: George Pascu Hurezan - responsabil (CM<br />

Arad), Florin Draşovean, Alexandru Szentmiklosi (<strong>MB</strong><br />

Timişoara), John M. O’Shea, Sarah Sherwood<br />

(Universitatea din Michigan, SUA), Alex W. Barker<br />

(Universitatea din Missouri, SUA)<br />

Note:<br />

Obiectivele cercetării: adâncirea săpăturii până la steril în<br />

1. Sandu-Cuculea 2005, p. 36-38<br />

suprafeţele excavate în campania precedentă; extinderea în<br />

2. Mănucu-Adameşteanu 2002, p. 65-66; Sandu-Cuculea suprafaţă a cercetării; continuarea sondării vecinătăţilor sitului<br />

2005, p. 36-46; Mănucu-Adameşteanu 2006, p. 92-93<br />

prin carote.<br />

Situl arheologic Pecica ”Şanţul-Mare” este situat la 9 km V<br />

de Pecica şi 600 m N de albia actuală a Mureşului.<br />

262

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!