pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Pl. 3
Sector Sud Basilica D
Cristian Olariu, Ene Daniel, Ioana Grigore
Aici, la desfiinţarea martorului dintre S31-S37, la –0,80 m,
în partea de E a secţiunii, a fost identificat un dolium păstrat
fragmentar, gros de 5 cm, cu d = 93 cm, spart în partea de sus;
în interior, avea fragmente de ţiglă, cărămidă şi cărbuni arşi
(probabil o umplutură de dată mai târzie, când acest dolium a
fost dezafectat). În S42, s-a trecut la adâncirea secţiunii
(începută în 2005), până la –0,75 m, unde au fost descoperite
mai multe fragmente de dolium.
De asemenea, în S44, a fost identificată continuarea
zidului deja descoperit în S43, orientat N-S.
Au mai fost deschise noi secţiuni: S45, cu orientare E-V, la
S de S42 şi dimensiuni 8,20 x 3 m, iar, la S de acestea, două
noi secţiuni, S46 şi S47, orientate E-V, fiecare cu dimensiunile
15 x 3 m; martorul între ele de 2 m. Acestea au fost marcate cu
carouri de la E la V, fiecare carou având dimensiunile 2 x 2 m.
Ele se găsesc la S de S41-S40-S43-S42-S45, având un martor
faţă de secţiunile mai sus menţionate de 2 m.
În S46, c.6, imediat sub stratul vegetal, a fost identificat un
zid orientat N-S, gros de 0,76 m. În acelaşi carou, la –0,37 m,
a apărut un zid orientat N-S, care probabil se închide cu cel
descoperit în S41. În privinţa S47, cercetarea a fost întreruptă
de deteriorarea vremii, care a făcut imposibilă continuarea
săpăturilor.
În campania de toamnă s-a lucrat în principal la
conservarea primară în sectoarele A şi D. Astfel, a fost
conservat primar în total un număr de 77,12 m liniari, în
sectoarele A (cartier Al. Barnea) şi D (cartier Mihai Sâmpetru şi
sector S basilica D).
Strada ABV IV
Mihai Severus Ionescu, Filica Drăghici, Claudiu Tănase,
Rodica Marin, Florin Cristescu
În campania iulie-august 2006 am continuat cercetarea
străzii ABV IV (şi nu ABV II cum a apărut în cronică dintr-o
eroare), axă de circulaţie ce traversează întreaga suprafaţă
nordică a cetăţii târzii (paralelă cu via principalis), plecând din
turnul T13 până la curtina dintre turnurile T1 şi T2. Săpătura a
început în anul 2003, ca sondaj, urmărindu-se corelarea unor
studii magnetometrice cu planimetria structurii urbane târzii din
sectorul menţionat.
Au fost deschise în acest an trei secţiuni, S4, S5 şi S6, de
11 x 3 m, orientate N-S, perpendiculare pe ABV IV.
Prima secţiune, S4 este compusă din trei carouri de 3 x 3
m şi unul de 3 x 2 m, numerotate de la N la S 1, 2, 3 şi 4
lăsându-se un martor de 1 m între acestea şi secţiunile vechi.
După înlăturarea stratului vegetal, în c.3 şi 4, la - 0,30 m şi
1,55 m de profilul de E al secţiunii a apărut un zid din piatră
legată cu pământ, lat de 0,70 m, orientat N-S. El se închide în
unghi drept spre E la 3,25 m de profilul nordic. Zidul reprezintă
limita vestică a încăperii A8 γ şi a întregului edificiu A8. Zidul
este flancat spre exterior, pe toată lungimea lui, de un trotuar
lat de 0,30-0,33 m, două blocuri masive protejând colţul clădirii
spre stradă. La 1,20 m de profilul de N a apărut limita unei
intrări. La 1,30 m de limita trotuarului a apărut o coloană
păstrată în poziţia iniţială, înconjurată de blocuri regulate de
piatră cu dimensiuni de 0,60 x 0,20 m. Ea corespunde
planimetric limitei de N a intrării şi reprezintă, probabil, restul
unui portic ce delimita intrarea şi poate întreg zidul vestic al
26
edificiului A8. Aceste prime informaţii din c.3 şi 4 ne aduc în
atenţie o nouă stradelă, numită AV 2´, orientată N-S,
perpendiculară pe strada ABV IV.
În c.1, la -0,50 m şi 1,60 m distanţă de profilul sudic a
apărut un zid de piatră legată cu mortar, orientat E-V ce
continuă pe toată lăţimea secţiunii. Poziţionată central apare o
intrare, lată de 1,60 m compusă din două blocuri masive de
piatră. Zidul reprezintă prelungirea spre V a edificiului A7. In
colţul de SV al c.1 a apărut în interior un capitel impostă,
poziţionat în faţa intrării, refolosit probabil ca bază de coloană.
Acesta stă pe un nivel de călcare situat la -1 m, compus din
lutuială bine bătătorită şi fragmente minuscule de cioburi. In
strada propriu-zisă, săpătura a mers până la -0,70 m,
adâncime la care apare nivelul târziu de călcare al străzii.
Următoarea secţiune, S5, este similară cu S4, martorul
fiind tot de 1 m. Situaţia din c.3 şi 4 reprezintă o imagine în
oglindă a c.3 şi 4 din secţiunea S4. Astfel, la 1 m de profilul
vestic al secţiunii a apărut limita interioară a unui zid din piatră
legată cu pământ, lung de 2,30 m şi orientat spre S, ce dispare
după un unghi drept în profilul vestic. El este mărginit spre
exterior de resturile unui trotuar, lat de 0,60 m, din care s-au
păstrat două blocuri frumos fasonate de 0,60 x 0,25 m. Pe unul
dintre ele se afla un alt bloc masiv, ce proteja şi aici colţul
clădirii spre stradă. În colţul de NV al c.4 a apărut la -0,80 m un
chiup ce dispare în profil. La 0,50 m de limita profilului nordic
apare limita sudică a unei intrări în nou descoperitul edificiu
A9.
În prelungirea trotuarului sudic al edificiului A9 apare un zid
rudimentar de piatră cu pământ, lat de 0,50 m, orientat E-V, în
care este refolosit un fus de coloană cu aceeaşi orientare.
Fusul suprapune resturile unui pavaj din lespezi mari de piatră
şi este blocat cu mici pietre ce suprapun pavajul. Astfel situaţia
din porţiunile nordice ale S4 şi S5 ne confirmă existenţa
stradelei de care am vorbit, AV2´, lată de 3,50 m (din trotuar în
trotuar), flancată de două mari edificii comerciale, A8 şi A9.
Intr-o ultimă fază de funcţionare, stradela a fost îngustată sau
poate blocată de zidul rudimentar menţionat mai sus.
În S5, c.1, în colţul de SE, la -0,20 m, a apărut un alt zid
rudimentar, ce refoloseşte în structură o porţiune dintr-un fus
cu d = 0,50 m şi l = de 0,30 m, probabil contemporan cu cel ce
blochează strada. Zidul suprapune un alt zid de piatră cu
pământ, lat de 0,75 m, orientat E-V şi situat la 0,90 m de limita
sudică a secţiunii. Spre N acest ultim zid are adosat un
sarcofag, lung de 2 m şi lat de 1 m, din care s-au păstrat trei
pereţi intacţi. După golirea conţinutului, situaţia se prezintă
astfel. Sarcofagul, montat pe o parte, a fost implantat odată cu
strada şi a avut înainte de momentul refolosirii patru pereţi,
renunţându-se la unul din pereţii principali ce ar reprezenta
baza. Celălalt perete principal rămas, care a fost probabil
folosit ca prag, este lustruit de o îndelungată călcare. Deşi
acesta este spart, iar în interior nu au fost găsite porţiuni din el
s-au blocuri din elevaţie, modul de fasonare al pereţilor
principali arată că la bază s-a renunţat de la instalare iar
celălalt perete a fost spart ulterior. Probabil într-o ultimă fază,
sarcofagul a fost golit şi umplut cu pământ.
Următoarea secţiune, S 6, are aceleaşi dimensiuni şi
compunere ca celelalte două. La 1,30 m de profilul nordic a
fost găsit un zid de piatră cu pământ, orientat N-S, lat de 0,70
m, ce reprezintă prelungirea spre V a edificiului A9. Trotuarul
compus din lespezi frumos fasonate are lăţimea de 0,60 m şi
continuă pe toată lăţimea secţiunii. In interior, la -0,80 m a fost
găsit un al doilea chiup cu d = 1,20 m. In c.1, la 1 m de profilul