pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Situl este amplasat paralel cu DN 3 Bucureşti–Călăraşi–
Constanţa în dreptul km 132,100, la aprox. 90 m S de malul
braţului Ostrov. Punctul se situează la cca. 2–2,5 km aval de
castrul 1 legiunii a XI-a Claudia, cantonată la Durostorum 2 .
Cercetările perieghetice efectuate în acest perimetru au pus în
evidenţă mai multe vestigii arheologice (cuptoare, ziduri,
morminte, fragmente ceramice diverse, fragmente
arhitectonice, monede etc.). Tot în această zonă s-a descoperit
şi inscripţia care atestă singurele canabae din Imperiul roman
care poartă gentiliciul imperial —Aeliae. Începând din 1955
până în prezent au fost cercetate 19 cuptoare ceramice 3 , iar
din 1997 a început cercetarea sistematică a aşezării propriuzise.
Pe baza cercetărilor de teren se poate afirma că
perimetrul locuirii antice însumează o suprafaţă de cca. 24 ha 4 .
Întreaga zonă a aşezării a fost puternic afectată de cultura viţei
de vie, astfel încât unele dintre vestigii sunt într-o stare precară
de conservare. Investigaţiile arheologice din perioada 1997–
2005 5 au pus în valoare cel puţin trei edificii, dintre care unul
cu funcţionalitate termală. Rezultatele cercetărilor arheologice
din ultimii ani au pus în evidenţă, dacă mai era nevoie,
importanţa aşezării de la Durostorum, şi pot aduce contribuţii
decisive la stabilirea statutului juridic al aşezării.
Cercetarea din această campanie, desfăşurată numai în
sectorul I Thermae, s-a concentrat asupra celor două
complexe identificate anterior aici (edificiul termal şi edificiul nr.
3 6 ), având drept obiective elucidarea unor probleme de ordin
stratigrafic ale edificiului termal şi relaţia acestuia cu noile
complexe identificate. Astfel, a fost continuată cercetarea în
suprafeţele deschise în campaniile precedente C.13
(dimensiuni actuale 45 x 3,5 m), C.14 (dimensiuni actuale 45 x
4 m).
Edificiul termal 7 (datat în sec. II–IV p.Chr.), orientat SSE–
NNV, cu o suprafaţă estimată de 500 m 2 , este compartimentat
în şase încăperi, dintre care trei prevăzute cu instalaţie de
hypocaust. Investigaţiile anterioare au pus în evidenţă trei faze
de funcţionare 8 , stabilind clar limita lui de S 9 . Cercetările din
acest an au pus în evidenţă limita de V a edificiului termal.
Este vorba de o porţiune dintr-un zid (dimensiuni păstrate L=
11 m, l= 0,56 m, hmax= 0,27 m), denumit convenţional Z38,
demantelat până la nivelul fundaţiei (cu un posibil „gol” de
intrare de 3,10 m), care mărgineşte şi pavajul din cărămidă
cercetat în campaniile anterioare 10 . De asemenea, au fost
surprinse noi detalii constructive ale limitei de N 11 , care indică 12
ridicarea acesteia în faza a doua de funcţionare a termelor. Din
punct de vedere stratigrafic se observă o „nivelare” la V de
edificiul termal, care constă într-un pământ lutos de culoare
galben maronie, cu pigmenţi de mortar şi rare materiale
arheologice. Această „nivelare” a mai fost observată şi în alte
zone ale edificiului termal în campanile anterioare (suprafeţele
C.6, C.8–12).
Edificiul nr. 3 13 este amplasat la N de edificiul termal
(orientat VSV–ENE, suprafaţa estimată 168 m 2 ), până în acest
moment, fiind cercetată doar partea sudică, compartimentată
în patru încăperi (dintre care una absidată). Investigaţiile din
acest an au pus în evidenţă existenţa unui posibil portic spre N
şi, deci, intrarea în edificiu. În suprafaţa C.13 la 3,64 m,
respectiv 3,42 m N de zidul Z30 14 au fost surprinse două baze
de piloni 15 şi la o distanţă de 2,00 m între ele. Acestea sunt
construite din pietre nefasonate, de dimensiuni medii, legate cu
mortar, având în compoziţie var, nisip, pietricele şi mici
fragmente ceramice. Între zidul Z30 şi aceste baze de piloni au
fost surprinse elemente ale unui nivel de călcare, care constau
dintr-o „şapă de mortar (distrusă în mai multe locuri), foarte
probabil „patul de aşteptare” al unui pavimentum.
Pe baza observaţiilor stratigrafice din sondajele efectuate
la N de edificiul termal, atât în interiorul încăperilor edificiului
nr. 3, cât şi la N de acestea, în porţiunea dintre edificiile nr. 2 16
şi 3 (începute în campaniile anterioare), se poate afirma că la
N de edificiul termal au existat mai multe gropi, probabil cele
din care s-a extras lutul pentru nivelările descrise mai sus, care
ulterior au fost umplute cu cenuşa provenită din edificiul termal,
dar şi cu material arheologic divers (foarte bogat dealtfel).
Această zonă a fost ulterior nivelată cu un strat de pământ,
lutos, de culoare maronie, peste care a fost construit edificiul
nr. 3.
La N de edificiul nr. 3, în porţiunea dintre acesta şi edificiul
nr. 2, au fost surprinse, urme de locuire post romane 17 ,
extinzând indiciile de locuire din sec. X–XI şi înspre N. Din
păcate acest nivel (aflat la cota de –0,45–0,50 m) este cel mai
afectat de lucrările viticole practicate în zonă. În suprafaţa C.14
a fost cercetată o vatră, într-o stare precară de conservare,
parţial afectată de lucrările agricole (se observă în partea de E
urma unei brazde de 0,15–0,20 cm lăţime pe direcţia N–S, iar
în partea de V o sârmă de la viţa de vie, care o perforează).
Aceasta are o formă aprox. ovală în plan (1,30 x 1,05 m) şi
este construită din fragmente tegulare aşezate una lângă alta
(pe margini dispuse în poziţie radială), peste care a fost aplicat
un strat de lut (gr. 0,02–0,03 m), care a suferit arderi succesive
căpătând o culoare roşiatică. La aprox. 0,30 m SV de vatră, au
fost surprinse mai multe pietre (de dimensiuni medii) dispuse
aprox. circular şi care par a constitui un „pietrar”. În faţa
acestuia se observă o zonă de arsură (cenuşă sau pământ
afânat, de culoare cenuşie cu mici pelicule de cărbune) de
formă aprox. circulară (d. 1,90 m). O zonă asemănătoare a fost
surprinsă şi în suprafaţa C.13, la aprox. 1,90 m E de vatră. Din
aceste zone au fost recoltate fragmente ceramice
caracteristice sec. X–XI. Toate aceste date indică prezenţa
unei locuinţe uşor adâncite ale cărei limite nu pot fi
deocamdată precizate.
Note:
1. Repertoriat şi cercetat de arheologii bulgari, actualmente
acesta este suprapus de clădiri moderne din oraşul Silistra.
Pentru cercetările arheologice de aici vezi R. Ivanov, G.
Attanasov, P. Donevski, Anticeniat Durostorum, în Istoria na
Silistra, vol. I, Sofia, 2006.
2. Ptolemeus III, 10, 5.
3. Vezi Cr. Muşeteanu, Ateliere ceramice romane de la
Durostorum, Bucureşti, 2003, p. 16–29.
4. Vezi şi Cr. Muşeţeanu, SCIVA 41, 1990, 3–4, p. 293–299.
5. Pentru rezultatele cercetărilor arheologice din acest sector
vezi CCA 1998, p. 53–54; CCA 1999, p. 79; CCA 2000, p. 71–
72; CCA 2001, p. 168–170; CCA 2002, p. 224; CCA 2003, p.
222–223; CCA 2004, p. 225–226; CCA 2005, p. 249–251;
CCA 2006, p. 247–249.
6. CCA 2005, p. 225; CCA 2006, p. 248.
7. Menţionăm că edificiul se găseşte într-o stare precară de
conservare, suferind diverse intervenţii încă din antichitate, iar
în anii din urmă a fost afectat de posibile sondaje arheologice
la începutul sec. trecut şi de lucrări agricole.
8. Starea precară în care se găsesc unele dintre ziduri (uneori
demantelate până la nivelul fundaţiei, fiind surprinse doar
amprentele lăsate) ne împiedică deocamdată să stabilim
257