pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Braşov–Miercurea-Ciuc. Cel de-al doilea sit (Situl B) se află la
V de DN 12 în faţa sectorului nordic al sitului A, la marginea de
S a unei cariere de nisip abandonate mai mulţi ani în urmă.
Situl B cuprinde suprafaţa de cca. 60 x 80 m. Ambele situri
au fost afectate. Situl A, în partea sa sudică – de exploatările
mai vechi de nisip, iar în partea estică de calea ferată Braşov–
Miercurea-Ciuc. Situl B a fost puternic afectat de vechea
carieră de nisip şi de DN 12.
În anii 2001–2006, conform unui contract de eliberare a
terenului de sarcină arheologică încheiat între SC DOMARKT
SRL şi Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, ambele situri au făcut
obiectul unor săpături arheologice preventive. Cercetările
efectuate pe suprafaţa de cca. 20.000 m 2 în cadrul sitului A şi
respectiv 1.500 m 2 în cadrul sitului B, au scos la iveală 410
complexe arheologice datând din neolitic, epoca bronzului, a
doua epocă a fierului şi perioada post-romană (cca. sec. IV-
V) 1 .
Prezenţa izvorului cu apă minerală sărată explică şi
densitatea obiectivelor arheologice pe o suprafaţă relativ
restrânsă. În vecinătatea acestui izvor se află 8 situri
arheologice: 1. Olteni Sud „Cariera de Nisip” – Situl A (epoca
bronzului, a doua epocă a fierului, perioada Post-romană); 2.
Olteni Sud „Cariera de Nisip” – Situl B (neo-eneolitic,
necropolă din a doua epocă a fierului); 3. Aşezarea În Dosul
Cetăţii - „Vármegye” (eneolitic, cultura Cucuteni-Ariuşd-
Tripolie); 4. Aşezarea Cetatea Fetii - „Leanykávár” (eneolitic,
cultura Cucuteni-Ariuşd-Tripolie); 5. Castrul Roman de la
Olteni (perioada romană); 6. Olteni Nord „Carieră” (perioada
Post-Romană); 7. Olteni Est „Canton C.F.R” (a doua epocă a
fierului); 8. Cetatea Heretz (perioada medievală) 2 .
Situl se află în Depresiunea Sfântu Gheorghe delimitată de
munţii Bodoc şi Baraolt, în valea Oltului Superior, la 10 km N
de oraşul Sfântu Gheorghe (coordonate G.P.S: 45°57'666" N;
25°50'781" E; altitudine: 569 m). Situl ocupă terasa înaltă din
dreapta Oltului care oferea condiţii favorabile pentru locuire şi
practicarea agriculturii. În apropierea sitului se află numeroase
izvoare de apă minerală, printre care unul cu apă sărată.
Siturile se află pe teren privat.
Localitatea Olteni este bine cunoscută în literatura
arheologică în primul rând datorită celor două situri aflate la
marginea sa nordică: aşezarea „În Dosul Cetăţii - Vármegye”
(cultura Cucuteni – Ariuşd) şi castrul roman.
În anul 2000 au început exploatările carierei de nisip în
partea de S a satului. Cu această ocazie au fost descoperite
două situri arheologice: Situl A şi Situl B.
În anii 2001–2005 Muzeul Carpaţilor Răsăriteni a efectuat
săpături arheologice preventive în situl A, pe suprafaţa de cca.
20.000 m 2 , fiind descoperite şi cercetate vestigii din epoca
bronzului (cultura Noua), a doua epocă a fierului (cultura
dacică din sec. IV a.Chr) şi perioada post-romană (sec. IV-V).
În anii 2005–2006 săpăturile preventive au fost efectuate în
situl B, unde, pe suprafaţa de 1.500 m 2 , au fost descoperite şi
cercetate urme de locuire din neo-eneolitic (cultura ceramicii
liniare cu note muzicale, Boian-Giuleşti şi Precucuteni I),
precum şi câteva morminte dacice din sec. IV a.Chr.
Principalul obiectiv al cercetării arheologice a fost
eliberarea terenului de sarcină arheologică în zona exploatării
unei cariere de nisip. În acest sens, au fost efectuat săpături
arheologice pe suprafeţe mari, urmărindu-se cercetarea
stratului de cultură şi a complexelor arheologice.
Situl B
În anul 2005, în partea de E a sitului a fost cercetată o
suprafaţă de 220 m 2 , fiind depistate mai multe complexe din
perioada neo-eneolitică. Cu aceeaşi ocazie a fost cercetat şi
un mormânt din a doua epocă a fierului (M. 1).
În anul 2006, în cadrul sitului B au fost descoperite şi
cercetate 3 locuinţe şi 15 gropi menajere.
L.1 era uşor adâncită având forma ovală (12 x 6,5 - 8 m,
ad. 0,8 m). Umplutura locuinţei era compusă din pământ brun
închis în amestec cu numeroase fragmente ceramice ce pot fi
atribuite culturilor Boian-Giuleşti şi Precucuteni I, fără să fi fost
surprins raportul stratigrafic între ele.
Fragmentele ceramice descoperite sunt modelate manual,
din lut în amestec cu nisip şi resturi vegetale, sunt bine
netezite uneori prevăzute cu slip, iar ornamentele sunt
realizate prin tehnica incizării şi excizării. Dintre motivele
ornamentale excizate remarcăm următoarele: „tabla de şah” şi
„dinţi de lup”.
L.2 a fost descoperită în partea de E a sitului la ad. de -0,3
m de la suprafaţa terenului. A fost cercetată parţial, pe
suprafaţa de 12 x 14 m. Perimetrul locuinţei se extinde spre S
în afara suprafeţei cercetate. În partea nordică conturul
locuinţei are forma aprox. ovală. Umplutura este formată din
pământ de culoare brun-negricioasă, pigmentată cu puţine
fragmente de lemn ars şi este afânată în partea superioară. În
partea sudică locuinţa se adânceşte până la ad. –1,2 m, iar
umplutura este uşor tasată. În această zonă a fost surprinsă o
aglomerare de bolovani de piatră, printre care s-au descoperit
fragmente ceramice de factură eneolitică.
Fragmentele ceramice descoperite sunt modelate manual,
din lut în amestec cu nisip şi resturi vegetale, sunt bine
netezite uneori prevăzute cu slip, iar ornamentele sunt
realizate prin tehnica incizării, excizării şi a pliseurilor. Rareori
sunt întâlnite barbotina şi alte ornamente aplicate. Dintre
motivele ornamentale remarcăm următoarele: benzi formate
din linii excizate; linii orizontale incizate; pliseuri orizontale
combinate cu benzi formate din linii incizate umplute la rândul
lor cu împunsături circulare; benzi formate din linii incizate
dispuse în formă de semicercuri; motive în bandă spiralică
formată din linii incizate.
Materialele arheologice descoperite în umplutura locuinţei
pot fi atribuite culturilor Boian-Giuleşti şi Precucuteni I, fără să
fi fost surprins raportul stratigrafic între ele. Cercetarea acestei
locuinţe va fi continuată în campaniile viitoare.
L.3 a fost descoperită în partea de V a sitului, la ad. -0,4 m
de la suprafaţa actuală a terenului. Locuinţa avea forma ovală
şi era adâncită în special în partea sa nordică (4 x 3 m, ad. 0,9
m). Umplutura locuinţei era compusă din pământ brun, uşor
tasat, în amestec cu puţine fragmente ceramice şi câteva
unelte din piatră.
Fragmentele ceramice descoperite sunt modelate manual,
din lut în amestec cu nisip, sunt bine netezite, iar ornamentele
sunt realizate prin tehnica incizării. Majoritatea fragmentelor
ceramice descoperite aparţin culturii Ceramicii liniare cu note
muzicale.
Cele 15 gropi menajere atribuite perioadei neo-eneolitice
au fost descoperite în zona centrală şi estică a sitului. Acestea
au fost surprinse la nivelul solului steril şi au forme circularovale.
Cu excepţia gropii nr. 5, în toate gropile cercetate,
materialul arheologic a fost amestecat, fiind găsite laolaltă
elemente ale tuturor manifestărilor neo-eneolitice descoperite
în acest sit.
247