pdf (15 MB) - cIMeC

More documents

Recommendations

Info

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 28.03.2006 – 14.04.2006 cu participarea studenţilor de la Universitatea Babeş-Bolyai. În contradicţie cu tradiţia orală locală, biserica satului medieval, care s-a întins pe suprafaţa superioară a cursului pârăului „Varga” (r. cizmar) nu se afla pe lângă albia pârăului, ci pe panta dreaptă a văii. Cercetarea arheologică a dat rezultate bogate despre biserica medievală, care nu avea menţionări în documente istorice scrise. Am cercetat în două secţiuni de 5 x 5 m, în cursul căreia au ieşit la iveală zidurile de fundaţie şi de elevaţie ale sanctuarului poligonal alungit. Zidul de N al sanctuarului s-a păstrat în elevaţie 0,40-0,50 m înălţime, iar zidul de S a fost demolat chiar până la fundaţie datorită muncilor agricole. Zidul era făcut din piatră şi cărămizi de diferite dimensiuni, suprafaţa interioară a acestuia fiind acoperită cu un strat de tencuială văruită; sanctuarul avea podeaua de lut gălbuie. În mijlocul sanctuarului s-au găsit fundaţiile altarului, dar nu s-au găsit urmele sacristiei. Prin dimensiuni (sanctuarul are o lungime mai mare de 7 m; vezi planul săpăturii) biserica corespunde unei biserici mijlocii săteşti medievale, fapt care – contrar cu izvoarele scrise din 1567, care atestă numai 4 porţi de iobagi – arată că satul Sântimbru se află în rândul aşezărilor mijlocii din scaunul Odorhei. Din date şi rezultate indirecte (lipsa contraforţilor, podeaua intactă, un simplu strat de tencuială) reiese că biserica a fost construită pe parcursul sec. al XVI-lea, înainte de reformă. Mutarea localnicilor în oraşul Odorhei (1577) a însemnat sfârşitul bisericii. Pe suprafaţa cercetată nu s-am găsit urme de morminte din sec. ulterioare. Deasupra şi în jurul bisericii au ieşit la iveală 30 de morminte în adâncime relativă de 0,20-0,50 m. În afară de adâncimea mică a mormintelor, mai mulţi factori s-au referit la faptul că mormintele dezvelite nu aparţin fazei târzii a bisericii, ci au fost înhumate în jurul unei biserici mai vechi. În zidul sanctuarului am găsit mai multe cărămizi în poziţie secundară, refolosite, unele dintre ele (cărămizi profilate) care aparţin unei bisericii anterioare ca şi cum bucăţelele de frescă provin din umplutura mormintelor dezvelite. Acestea, împreună cu diferite tipuri de mortar (care nu corespund cu mortarul zidului sanctuarului cercetat), sunt dovezile indirecte ale unei biserici anterioare (bucăţelele de frescă şi mortar arată că aceasta se află împrejurul bisericii dezvelite). Inventarul mormintelor (inelele de buclă cu capăt în S, denarul Ludovic cel Mare, cataramele, mărgelele de pastă) se referă la un cimitir aparţinând sec. XIII - XIV. Porţiunea de zid descoperită în profilul nordic al secţiunii 1 (care diferă de zidul sanctuarului târziu) ne dă nişte informaţii: în sec. XVI sanctuarul poligonal era anexat unui zid anterior, demolat. Suprafaţa negativă între cele două grupuri de morminte dezvelite ne arată „urma” unui zid demolat (zidul unui sanctuar rectangular ); cu înfiinţarea acestuia şi cu aranjarea în teren au devenit mormintele timpurii mai „de suprafaţă”. Rezultatele săpăturii sunt în concordanţă cu perieghezele arheologice şi completează datele izvoarelor istorice din sec. al XVI-lea ce ne arată că în apropierea Odorheiului se afla satul medieval Sântimbru care avea biserică chiar de la începuturile sale. Pl. 52 Abstract: 246 During 28 th of March – 14 th of April 2006 the Haáz Rezső Museum of Odorheiu-Secuiesc organized an archaeological excavation at the mediaeval church of Sântimbru settlement with the participation of students from University of Cluj- Napoca. The mediaeval village was settled near the town of Odorhei and was abandoned in 1577 by order of Prince Kristóf Báthory. The written sources do not mention the mediaeval church. In the course of the excavation we made two sections on the surface of the mediaeval church which had been completely destroyed by ploughing. The foundation walls of the polygonal sanctuary, its clay floor, the altar in the middle of the sanctuary and 30 graves in and around the church were discovered. The sanctuary belongs to the late phase of the church and was built in the 16 th century, before the Reformation (the unbroken floor and the one-layer plaster shows that the sanctuary was built at the end of the church’s life). We did not find remains of the sacristy. On the basis of the sanctuary dimensions, the late mediaeval church was an average village-church in Odorhei County. All the graves had a shallow relative depth of 20 - 50 cm. Besides this, some factors reflect that the graves belonged to an earlier church. Some bricks built secondarily in the wall of the sanctuary, small pieces of fresco and different types of mortar which do not belong to the late phase of the sanctuary reflect the existence of an earlier church phase. The archaeological findings from the graves: jewels with an S ending, girdle-clasps, paste-pearls and one denarius of Ludovic (Anjou) the Great prove that there was a graveyard from the 13 - 14 th centuries there. The wall fragment founded in the north profile of section 1 was the direct argument of this early period of the church; the polygonal sanctuary was added to this partly demolished wall. The negative area between the two groups of graves draws the mark of this demolished wall (probably a rectangular sanctuary). The arrangements made on the terrain – after demolishing these earlier walls – caused the diminution of the relative depth of the graves. The results of the excavation are in concordance with the observations made in the course of preventive terrain ramblings and complete the data of historical sources from the 16 th century showing that Sântimbru village was there in the neighbourhood of Odorhei with a church from the very beginnings of it. 130. Olteni, com. Bodoc, jud. Covasna Punct: Cariera de nisip/Tag, Situl B Cod sit: 63919.03, 01, 04, 05 Autorizaţiile de cercetare arheologică preventivă nr. 10/2006, 302/2006 Colectiv: Valeriu Cavruc – responsabil, Dan Lucian Buzea (MCR) În toamna anului 2000, în zona carierei de nisip deschise de către firma DOMARKT la marginea de S a satului Olteni, comuna Bodoc, judeţul Covasna, au fost descoperite două situri arheologice. Primul dintre acestea (Situl A) ocupa terasa înaltă din dreapta Oltului şi se întindea de la marginea de S a satului spre S pe o L de cca. 800 m, pe o fâşie de teren lată de 80–200 m, limitată din V de DN 12 iar din E de calea ferată
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 Braşov–Miercurea-Ciuc. Cel de-al doilea sit (Situl B) se află la V de DN 12 în faţa sectorului nordic al sitului A, la marginea de S a unei cariere de nisip abandonate mai mulţi ani în urmă. Situl B cuprinde suprafaţa de cca. 60 x 80 m. Ambele situri au fost afectate. Situl A, în partea sa sudică – de exploatările mai vechi de nisip, iar în partea estică de calea ferată Braşov– Miercurea-Ciuc. Situl B a fost puternic afectat de vechea carieră de nisip şi de DN 12. În anii 2001–2006, conform unui contract de eliberare a terenului de sarcină arheologică încheiat între SC DOMARKT SRL şi Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, ambele situri au făcut obiectul unor săpături arheologice preventive. Cercetările efectuate pe suprafaţa de cca. 20.000 m 2 în cadrul sitului A şi respectiv 1.500 m 2 în cadrul sitului B, au scos la iveală 410 complexe arheologice datând din neolitic, epoca bronzului, a doua epocă a fierului şi perioada post-romană (cca. sec. IV- V) 1 . Prezenţa izvorului cu apă minerală sărată explică şi densitatea obiectivelor arheologice pe o suprafaţă relativ restrânsă. În vecinătatea acestui izvor se află 8 situri arheologice: 1. Olteni Sud „Cariera de Nisip” – Situl A (epoca bronzului, a doua epocă a fierului, perioada Post-romană); 2. Olteni Sud „Cariera de Nisip” – Situl B (neo-eneolitic, necropolă din a doua epocă a fierului); 3. Aşezarea În Dosul Cetăţii - „Vármegye” (eneolitic, cultura Cucuteni-Ariuşd- Tripolie); 4. Aşezarea Cetatea Fetii - „Leanykávár” (eneolitic, cultura Cucuteni-Ariuşd-Tripolie); 5. Castrul Roman de la Olteni (perioada romană); 6. Olteni Nord „Carieră” (perioada Post-Romană); 7. Olteni Est „Canton C.F.R” (a doua epocă a fierului); 8. Cetatea Heretz (perioada medievală) 2 . Situl se află în Depresiunea Sfântu Gheorghe delimitată de munţii Bodoc şi Baraolt, în valea Oltului Superior, la 10 km N de oraşul Sfântu Gheorghe (coordonate G.P.S: 45°57'666" N; 25°50'781" E; altitudine: 569 m). Situl ocupă terasa înaltă din dreapta Oltului care oferea condiţii favorabile pentru locuire şi practicarea agriculturii. În apropierea sitului se află numeroase izvoare de apă minerală, printre care unul cu apă sărată. Siturile se află pe teren privat. Localitatea Olteni este bine cunoscută în literatura arheologică în primul rând datorită celor două situri aflate la marginea sa nordică: aşezarea „În Dosul Cetăţii - Vármegye” (cultura Cucuteni – Ariuşd) şi castrul roman. În anul 2000 au început exploatările carierei de nisip în partea de S a satului. Cu această ocazie au fost descoperite două situri arheologice: Situl A şi Situl B. În anii 2001–2005 Muzeul Carpaţilor Răsăriteni a efectuat săpături arheologice preventive în situl A, pe suprafaţa de cca. 20.000 m 2 , fiind descoperite şi cercetate vestigii din epoca bronzului (cultura Noua), a doua epocă a fierului (cultura dacică din sec. IV a.Chr) şi perioada post-romană (sec. IV-V). În anii 2005–2006 săpăturile preventive au fost efectuate în situl B, unde, pe suprafaţa de 1.500 m 2 , au fost descoperite şi cercetate urme de locuire din neo-eneolitic (cultura ceramicii liniare cu note muzicale, Boian-Giuleşti şi Precucuteni I), precum şi câteva morminte dacice din sec. IV a.Chr. Principalul obiectiv al cercetării arheologice a fost eliberarea terenului de sarcină arheologică în zona exploatării unei cariere de nisip. În acest sens, au fost efectuat săpături arheologice pe suprafeţe mari, urmărindu-se cercetarea stratului de cultură şi a complexelor arheologice. Situl B În anul 2005, în partea de E a sitului a fost cercetată o suprafaţă de 220 m 2 , fiind depistate mai multe complexe din perioada neo-eneolitică. Cu aceeaşi ocazie a fost cercetat şi un mormânt din a doua epocă a fierului (M. 1). În anul 2006, în cadrul sitului B au fost descoperite şi cercetate 3 locuinţe şi 15 gropi menajere. L.1 era uşor adâncită având forma ovală (12 x 6,5 - 8 m, ad. 0,8 m). Umplutura locuinţei era compusă din pământ brun închis în amestec cu numeroase fragmente ceramice ce pot fi atribuite culturilor Boian-Giuleşti şi Precucuteni I, fără să fi fost surprins raportul stratigrafic între ele. Fragmentele ceramice descoperite sunt modelate manual, din lut în amestec cu nisip şi resturi vegetale, sunt bine netezite uneori prevăzute cu slip, iar ornamentele sunt realizate prin tehnica incizării şi excizării. Dintre motivele ornamentale excizate remarcăm următoarele: „tabla de şah” şi „dinţi de lup”. L.2 a fost descoperită în partea de E a sitului la ad. de -0,3 m de la suprafaţa terenului. A fost cercetată parţial, pe suprafaţa de 12 x 14 m. Perimetrul locuinţei se extinde spre S în afara suprafeţei cercetate. În partea nordică conturul locuinţei are forma aprox. ovală. Umplutura este formată din pământ de culoare brun-negricioasă, pigmentată cu puţine fragmente de lemn ars şi este afânată în partea superioară. În partea sudică locuinţa se adânceşte până la ad. –1,2 m, iar umplutura este uşor tasată. În această zonă a fost surprinsă o aglomerare de bolovani de piatră, printre care s-au descoperit fragmente ceramice de factură eneolitică. Fragmentele ceramice descoperite sunt modelate manual, din lut în amestec cu nisip şi resturi vegetale, sunt bine netezite uneori prevăzute cu slip, iar ornamentele sunt realizate prin tehnica incizării, excizării şi a pliseurilor. Rareori sunt întâlnite barbotina şi alte ornamente aplicate. Dintre motivele ornamentale remarcăm următoarele: benzi formate din linii excizate; linii orizontale incizate; pliseuri orizontale combinate cu benzi formate din linii incizate umplute la rândul lor cu împunsături circulare; benzi formate din linii incizate dispuse în formă de semicercuri; motive în bandă spiralică formată din linii incizate. Materialele arheologice descoperite în umplutura locuinţei pot fi atribuite culturilor Boian-Giuleşti şi Precucuteni I, fără să fi fost surprins raportul stratigrafic între ele. Cercetarea acestei locuinţe va fi continuată în campaniile viitoare. L.3 a fost descoperită în partea de V a sitului, la ad. -0,4 m de la suprafaţa actuală a terenului. Locuinţa avea forma ovală şi era adâncită în special în partea sa nordică (4 x 3 m, ad. 0,9 m). Umplutura locuinţei era compusă din pământ brun, uşor tasat, în amestec cu puţine fragmente ceramice şi câteva unelte din piatră. Fragmentele ceramice descoperite sunt modelate manual, din lut în amestec cu nisip, sunt bine netezite, iar ornamentele sunt realizate prin tehnica incizării. Majoritatea fragmentelor ceramice descoperite aparţin culturii Ceramicii liniare cu note muzicale. Cele 15 gropi menajere atribuite perioadei neo-eneolitice au fost descoperite în zona centrală şi estică a sitului. Acestea au fost surprinse la nivelul solului steril şi au forme circularovale. Cu excepţia gropii nr. 5, în toate gropile cercetate, materialul arheologic a fost amestecat, fiind găsite laolaltă elemente ale tuturor manifestărilor neo-eneolitice descoperite în acest sit. 247
Page 1 and 2:
MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR CO
Page 3:
Cuprins Lista abrevierilor / 5 List
Page 6 and 7:
Cronica cercetărilor arheologice d
Page 9:
RAPOARTELE DE CERCETARE ARHEOLOGIC
Page 12 and 13:
Page 14 and 15:
Page 16 and 17:
Page 18 and 19:
Page 20 and 21:
Page 22 and 23:
Page 24 and 25:
Page 26 and 27:
Page 28 and 29:
Page 30 and 31:
Page 32 and 33:
Page 34 and 35:
Page 36 and 37:
Page 38 and 39:
Page 40 and 41:
Page 42 and 43:
Page 44 and 45:
Page 46 and 47:
Page 48 and 49:
Page 50 and 51:
Page 52 and 53:
Page 54 and 55:
Page 56 and 57:
Page 58 and 59:
Page 60 and 61:
Page 62 and 63:
Page 64 and 65:
Page 66 and 67:
Page 68 and 69:
Page 70 and 71:
Page 72 and 73:
Page 74 and 75:
Page 76 and 77:
Page 78 and 79:
Page 80 and 81:
Page 82 and 83:
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
Page 98 and 99:
Page 100 and 101:
Page 102 and 103:
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120 and 121:
Page 122 and 123:
Page 124 and 125:
Page 126 and 127:
Page 128 and 129:
Page 130 and 131:
Page 132 and 133:
Page 134 and 135:
Page 136 and 137:
Page 138 and 139:
Page 140 and 141:
Page 142 and 143:
Page 144 and 145:
Page 146 and 147:
Page 148 and 149:
Page 150 and 151:
Page 152 and 153:
Page 154 and 155:
Page 156 and 157:
Page 158 and 159:
Page 160 and 161:
Page 162 and 163:
Page 164 and 165:
Page 166 and 167:
Page 168 and 169:
Page 170 and 171:
Page 172 and 173:
Page 174 and 175:
Page 176 and 177:
Page 178 and 179:
Page 180 and 181:
Page 182 and 183:
Page 184 and 185:
Page 186 and 187:
Page 188 and 189:
Page 190 and 191:
Page 192 and 193:
Page 194 and 195:
Page 196 and 197: Cronica cercetărilor arheologice d
Page 296 and 297:
Page 298 and 299:
Page 300 and 301:
Page 302 and 303:
Page 304 and 305:
Page 306 and 307:
Page 308 and 309:
Page 310 and 311:
Page 312 and 313:
Page 314 and 315:
Page 316 and 317:
Page 318 and 319:
Page 320 and 321:
Page 322 and 323:
Page 324 and 325:
Page 326 and 327:
Page 328 and 329:
Page 330 and 331:
Page 332 and 333:
Page 334 and 335:
Page 336 and 337:
Page 338 and 339:
Page 340 and 341:
Page 342 and 343:
Page 344 and 345:
Page 346 and 347:
Page 348 and 349:
Page 350 and 351:
Page 352 and 353:
Page 354 and 355:
Page 356 and 357:
Page 358 and 359:
Page 360 and 361:
Page 362 and 363:
Page 364 and 365:
Page 366 and 367:
Page 368 and 369:
Page 370 and 371:
Page 372 and 373:
Page 374 and 375:
Page 376 and 377:
Page 378 and 379:
Page 380 and 381:
Page 382 and 383:
Page 384 and 385:
Page 386 and 387:
Page 388 and 389:
Page 390 and 391:
Page 392 and 393:
Page 394 and 395:
Page 396 and 397:
Page 399 and 400:
Page 401:
Page 405 and 406:
Cronica cercetãrilor arheologice d
Page 407 and 408:
Page 409 and 410:
Page 411 and 412:
Page 413 and 414:
Page 415 and 416:
Page 417 and 418:
Page 419 and 420:
Page 421 and 422:
Page 423 and 424:
Page 425 and 426:
Page 427 and 428:
Page 429 and 430:
Page 431 and 432:
Page 433 and 434:
Page 435 and 436:
Page 437 and 438:
Page 439 and 440:
Page 441 and 442:
Page 443 and 444:
Page 445 and 446:
Page 447 and 448:
Page 449 and 450:
Page 451 and 452:
Page 453 and 454:
Page 455 and 456:
Page 457 and 458:
Page 459 and 460:
Page 461 and 462:
Page 463 and 464:
Page 465 and 466:
Page 467 and 468:
Page 469 and 470:
Page 471 and 472:
Page 473 and 474:
Page 475 and 476:
Page 477 and 478:
Page 479 and 480:
Page 481 and 482:
Page 483 and 484:
Page 485 and 486:
Page 487 and 488:
Page 489 and 490:
Page 491 and 492:
Page 493 and 494:
Page 495 and 496:
Page 497 and 498:
Page 499 and 500:
Page 501 and 502:
Page 503 and 504:
Page 505 and 506:
Page 507 and 508:
Page 509 and 510:
Page 511 and 512:
Page 513:
INDICI
Page 516 and 517:
Page 519 and 520:
Page 521 and 522:
Page 523:
Page 526 and 527:
Page 528 and 529:
Page 530 and 531:
Page 532 and 533:
Page 534 and 535:
Page 536 and 537:
show all

pdf (15 MB) - cIMeC

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?