pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
fiecare din cele trei tronsoane numerotarea carourilor începe
de la 0 şi din capul sud-estic.
Situaţia stratigrafică în S 2 B: până la ad. de 0,55-0,60
solul este uniform ca aspect şi de culoare maroniu-deschisă cu
nuanţe cenuşii. Primele materiale arheologice apar de la ad.
de 0,48 m şi constau din fragmente ceramice de mici
dimensiuni, foarte probabil antrenate de pe zona mai înaltă a
terasei. Între m. 0-6 ai secţiunii şi începând de la -0,70 m
adâncime solul devine lutos de culoare galben-castaniu, cu
numeroase concreţiuni calcaroase dar lipsit de urme
arheologice. Această observaţie indică faptul că limita de S a
aşezării se afla la o oarecare distanţă (astăzi 18 m) de
marginea de jos a terasei. Situaţia ar putea fi interpretată prin
prezenţa unui drum antic care şerpuia pe la marginea de jos a
terasei, între aşezare şi Visa sau prin evitarea locuirii zonei
datorită eroziunii pe care Visa o execută permanent în buza
terasei.
În c. 6-10 ale secţiunii începând de la ad. de 0,65 m solul
devine negru cenuşos, afânat şi foarte bogat în materiale
arheologice: ceramică, fragmente de chirpic şi lipitură de vatră,
resturi osteologice menajere, cărbune. La m. 10 şi la -0,70 s-a
descoperit un sestertius de la împăratul Antoninus Pius, bătut
la Roma între anii 140-144, catalog RIC III, Nr. 612, p. 109, iar
la m. 6 şi la -1,03 m o fibulă de bronz fragmentară. Contextul
arheologic arheologic surprins în aceste carouri reprezintă
continuarea unuia identic surprins în campania din 2005, care
se întindea pe primii 2 m ai secţiunii S 2 A, între adâncimile de
0,7-0,83 şi în care am surprins, într-o groapă un vas întreg în
poziţie aproape verticală. Coroborând observaţiile din cele
două campanii se conturează cu multă certitudine
amplasamentul unei locuinţe de suprafaţă, a cărei planimetrie
şi dimensiuni nu putem deocamdată să le precizăm.
Situaţia stratigrafică în S 2 C este identică până la ad. de
0,70 m adică un sol de culoare maroniu-deschisă cu nuanţe
cenuşii, iar primele fragmente ceramice apar începând cu -
0,55-0,60; ele nu formează un strat de cultură şi după aspect
par scurgeri de pe panta terasei.
Un strat de cultură bine conturat începe la -0,80. Solul
devine cenuşiu închis aproape negru şi conţine numeroase
fragmente ceramice, resturi de chirpic şi lipitură de vatră. În c.
2-4 şi la -1,10 m se conservă foarte bine resturile unui
complex, posibil o locuinţă de suprafaţă. Conturul unor
cărămizi, care după tăria materialului au fost puţin - sau chiar
deloc- arse se conturează în ambii pereţi ai secţiunii şi pe o
porţiune din lăţimea acesteia, sugerând resturile unui zid,
executat în această tehnică, ce traversa secţiunea prin dreptul
m. 4. Observaţiile stratigrafice indică faptul că acest zid a fost
ridicat direct pe solul antic fără nici o fundaţie. Pe peretele estic
al secţiunii sub urma cărămizii a apărut un adevărat pat de
fragmente ceramice neolitice. Am menţionat anterior că
aşezarea romană se află la limita vestică a unei mari aşezări
Petreşti, iar materiale sporadice fără a forma un nivel propriuzis
s-au găsit în multe puncte la baza stratului arheologic. Nu
putem preciza dacă fragmentele aflate sub cărămida romană
aparţineau acestui nivel neolitic, ca materiale in situ sau au fost
intenţionat aduse şi aşezate sub zidul construcţiei romane.
Oricum piatra este foarte rară în zonă. S-a conservat de
asemenea un strat de lutuială gros de 3-4 cm aflat la S de
resturile liniei de cărămidă ce conturau acest zid ceea ce ar
putea indica resturile unui paviment din interiorul locuinţei.
Contextul arheologic surprins în c. 2-4 ai secţiunii S 2 C se
află în prelungirea platformei de chirpic surprinse în S 1 B
244
(2005) în c. 1-2 şi la ad. de -1,05, iar dunga de culoare roşie ce
traversa secţiunea între m. 3-4, considerată atunci ca marcând
limita de NV a unei locuinţe, ar putea reprezenta tocmai
amplasamentul unui astfel de zid executat din cărămidă slab
arsă sau numai uscată la soare.
La -1,10 m se conturează clar pe ambii pereţi ai secţiunii S
2 C un nivel de călcare marcat prin numeroase fragmente
ceramice, mult cărbune şi fragmente de chirpic şi lutuială.
Limita inferioară a nivelul roman se află la -1,20 m sub care
apar doar sporadice fragmente eneolitice iar solul devine lutos
de culoare galben-castanie. Este evident că locuinţa ale cărei
resturi le-am surprins era una de suprafaţă.
În c. 8 la ad. de 0,65-0,80 m s-a descoperit o fibulă
fragmentară din bronz, iar în c. 10 la -0,93 m un cui din fier.
Materialul arheologic cel mai bogat rezultat din ambele
secţiuni îl formează ceramica. Din analiza caracteristicilor
tehnice: calitatea şi culoarea pastei, modelajul, a formelor şi a
modalităţilor de ornamentare putem distinge în lotul ceramic de
la Ocna Sibiului următoarele categorii ceramice:
A- ceramică terra sigillata de import şi locală, ceramică terra
nigra
B- ceramică fină din pastă roşie şi cenuşie
C- ceramică zgrunţuroasă roşie şi mai ales cenuşie, lucrată la
roata olarului
D-ceramică cenuşie zgrunţuroasă lucrată cu mâna.
Analiza formelor şi a ornamentelor materialului ceramic din
aşezarea de la Ocna Sibiului, indică cu multă certitudine
originea norico-pannonică a coloniştilor care au locuit aici.
Elementele inconfundabile şi cu mare grad de certitudine în
stabilirea etnicului sunt formele între care numeroasele
fragmente de dreifußschüsseln şi decorul în cele două tehnici
Kammstriche şi Besenstrich prezent pe majoritatea oalelor din
pastă zgrunţuroasă. Analogii foarte bune în ceramica din
complexele norico-pannonice se găsesc şi pentru alte forme
îndeosebi pentru străchini şi farfuriile din pastă fină cenuşie şi
roşie 2 .
Note:
1. D. Popa, Aşezarea norico-pannonică de la Ocna Sibiului, în
vol. Relaţii interetnice în spaţiul românesc. II. Populaţii şi
grupuri etnice (sec. II a.Chr - sec. V p.Chr), 2006, p. 141-166.
2. Otto H. Urban, Das Gräberfeld von Kapfenstein (Steiermark)
und die römischen Hügelgräber in Österreich, Münchner
Beiträge zur Vor-und Frühgeschichte, Bd. 35, München, 1984,
p. 23-37, Tafel, 53, A, 3; Susanne Zabehlicky-Scheffenegger,
Übersicht über das Fundmaterial der Grabung 1992 in
Virunum, în Carinthia, I, 183 (1993), p. 257-270; Idem,
Übersicht über das Fundmaterial der Grabungen 1993 und
1994 in Virunum, în Carinthia, I, 185 (1995), p. 175-192; W.
Artner, Die norisch-pannonischen Hügelgräber von
Wettmannstätten-Gleinhölzer in der Weststeiermark
(Notgrabung 1987), în Noricum-Pannoniai Halomsírok
(Norisch-Pannonische Hügelgräber), Várpalota, 1988, p. 99-
121; H. Zabehlicky, Susanne Zabehlicky-Scheffenegger, Eine
Grabung in römerzeitlichen Gräberfeld von Hallstatt, în
Noricum-Pannoniai Halomsírok (Norisch-Pannonische
Hügelgräber), Várpalota, 1988, p. 135-147.
Abstract:
During the 2006 campaign we made two sections of 2 x 10
m as extensions of the section S 2 (2005): at the south-east
ends S2 B, and north-west S2 C. Between 2 and 4 metres of