pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
arce de cerc suprapuse. Lungimea beciului este de 6 m, cu
înălţimea în zona centrală de 2 m, şi este prevăzut cu 2 guri de
aerisire, obturate de pământul depus prin demolare.
Din pământul amestecat cu spărtură de cărămidă, provenit
din demolare, au fost recuperate fragmente ceramice, obiecte
din metal (cuie, scoabe, bucăţi de tablă, tasuri din bronz)
subansamble din unelte agricole şi mijloace de transport,
precum şi fragmente dintr-o cruce funerară cu inscripţii.
S IV se află localizată pe platou, la 4 m de secţiunea S II,
în continuarea secţiunii S III, la 6 m spre E de aceasta, are
orientarea E-V şi dimensiunile de 10/1,5 m.
În această secţiune au fost sesizate urmele unei căi de
acces de la mijlocul sec. XX, precum şi izolat fragmente
ceramice de epocă modernă şi din epoca bronzului.
În secţiunile cercetate s-a observat o stratigrafie simplă cu
doar trei nivele. Solul vegetal are o gr. variabilă între 0,15-0,20
m, urmat de un sol negru granulos de cca. 0,40-0,60 m apoi de
sol negru în amestec cu galben 0,40-0,60 m şi solul galben,
steril arheologic .
Ceramica aparţinând epocii bronzului a fost găsită în
nivelul 3.
In profilul de V a S1 A se păstrează stratigrafia generală
prezentată cu diferenţa că sub stratul vegetal de doar 5 cm
apar straturi provenite de la demolarea zidurilor construcţiei.
În urma cercetărilor efectuate se confirma existenţa
construcţiilor anexe (chilii şi beci) ale fostei mănăstiri care au
funcţionat până spre mijlocul sec. al XX-lea.
Au apărut şi date noi privind răspândirea în nordul judeţului
Galaţi a aşezărilor din epoca bronzului, Biserica Sfântul
Nicolae- Banu devenind un nou punct arheologic pe harta
judeţului Galaţi.
Descoperirile din epoca bronzului sunt sporadice ele
nereprezentând o locuire îndelungată, o eventuală aşezare în
această epocă poate să fi existat pe platoul Dealului Primăriei
sau la N între localităţile Nicoreşti şi Poiana.
Urme de locuire din epoca bronzului au fost surprinse, tot
izolat, în cercetările efectuate la Biserica Negustori aflată la N
de Biserica Banu.
Ceramica ce aparţine epocii moderne, are analogii cu
descoperiri de la Nicoreşti, punctul Guzga (material inedit în
colecţia Muzeului Mixt Tecuci) şi a altor descoperiri
întâmplătoare din perimetrul satului Nicoreşti.
Pl. 51
Note:
1. Referinţe bibliografice – Theodor N. Ciuntu, Dicţionar
geografic statistic şi istoric al judeţului Tecuci, Stabilimentu
grafic I. V. Socecu, Bucureşti, 1897, N. Stoicescu, Repertoriul
bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din
Moldova, Bucureşti, 1974, Preot Dumitriu Scarlat, Mănăstirea
Banu, Comuna Nicoreşti-Tecuci, teză de licenţă, Chişinău,
1932, Marele dicţionar geografic al României, Stabilimentu
grafic J.V. Socecu, Bucureşti, 1902; Enciclopedia României,
vol I, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1938; Ion Hulea,
Monografia Comunei Nicoreşti şi a Comunei Poiana, Editura
Făt Frumos, Bucureşti, 2004
Abstract:
The preventive archaeological research, performed at
“Saint Nicolae - Banu” Church, Nicoreşti commune, Galaţi
district, has revealed the annexed constructions and a cellar
which served for the old monastery, which had functioned until
the middle of the 20 th century, as well as some rubbish holes.
A fact of great importance is the discovery of a funerary
complex which dates back to the Bronze Age, as well as some
ceramic fragments from the same period. This fact confirms
the presence of people living in this area even from prehistory
and adds a new archaeological point on Galaţi district map.
125. Noşlac, com. Noşlac, jud. Alba
Punct: La Mănăstire
Cod sit: 6057.01
Autorizaţia de evaluare de teren nr. 16/2006, autorizaţia de
cercetare arheologică preventivă nr. 457/2006
Colectiv: Zeno K. Pinter – responsabil, Aurel Dragotă
(ULB Sibiu), Gabriel-Tiberiu Rustoiu, Constantin Inel
(MNUAI)
În luna octombrie 2006 un colectiv din partea Muzeului
Unirii din Alba Iulia şi Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu au
efectuat cercetări de suprafaţă pe teritoriul com. Noşlac (jud.
Alba), în baza Autorizaţiei de evaluare nr. 16/2006. În
componenţa administrativă a comunei Noşlac se află
următoarele localităţi: Noşlac, Căptălan, Copand, Găbud şi
Stâna de Mureş.
Din motive obiective, cercetarea de suprafaţă s-a axat pe
teritoriul Noşlac-ului. În punctul „La Mănăstire” s-a identificat un
depozit de bronzuri, deranjat de lucrările agricole sezoniere.
Punctul este amplasat la intrarea în localitate, pe axul SV, la
aprox. 150 de m de Pompa de Apă recentă, pe malul drept al
unui pârâu şi pe prima terasă a Mureşului. Pentru recuperarea
integrală a depozitului, s-a deschis o casetă C1= 2 x 4 m. Pe
aceeaşi suprafaţă, s-au identificat artefacte aparţinând culturii
Petreşti, neoliticului mijlociu, bronzului timpuriu, Hallstatt-ul
mijlociu.
S-au recuperat 150 de piese care proveneau dintr-un
depozit de bronzuri ce cuprindea artefacte în mare parte
fragmentare: seceri, diferite tipuri de pandantive, fierăstău,
sule, cuţite, pumnale, un pandantiv din argint (), turte, lingouri,
diferite tipuri de topoare, celturi, ace, verigi, adaosuri de
prelucrare şi alte piese nedeterminate la o primă evaluare.
Piese componente ale depozitului s-au depistat până la ad. de
–0,30 m, fapt care indică depunerea depozitului într-o groapă
simplă, distrusă de lucrările agricole. La o primă vedere
depozitul se încadrează în seria Cincu - Suseni. De la ad. de –
0,30 -0,75 m, am surprins un strat arheologic cu vestigii
aparţinând culturii Petreşti (A-B).
Un alt obiectiv cercetat în această periegheză a fost zona
fostei Pompe de Apă, situată pe a doua terasă a Mureşului, la
3 km V de comuna Noşlac. La intrarea în localitatea Uioara de
Sus, pe partea dreaptă a DJ 107 G, se află un drum de ţară ce
coboară spre Pompa de Apă, situată sub „Hăgău”. Am urmărit
reidentificarea necropolei cercetate parţial de Mircea Rusu.
În preajma necropolei din sec. VI-VII, investigate de Mircea
Rusu, s-a identificat un sit arheologic cu urme din neolitic,
epoca bronzului şi sec. IV-VI.
Alte obiective arhelogice, s-au surprins la 1,5 km de
localitate, pe partea dreaptă a DJ 107 G, de unde s-au
recuperat materiale din neolitic, eneolitic şi epoca bronzului.
241