pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
- „Banu”, din comuna Nicoreşti, judeţul Galaţi, în vederea
construirii unei clădiri cu destinaţie de muzeu şi activităţi
administrative de către proprietar, Parohia Nicoreşti. Proiectul
vizează o suprafaţă de aprox. 200 m 2 , situată în partea de SE
a bisericii, în incinta delimitată de zidurile vechii mănăstiri. Cum
obiectivul este înscris în Lista Monumentelor Istorice la poziţia
Gl-II-a-B-03088, în conformitate cu legislaţia existentă s-au
realizat cercetări arheologice în vederea descărcării de sarcină
istorică.
Conform informaţiilor deţinute la momentul debutului
cercetărilor 1 , se ştia faptul că mănăstirea a avut chiliile situate
în partea de SV a bisericii şi că a existat un cimitir al acesteia,
câteva morminte aflându-se încă pe latura sudică a bisericii. În
incinta mănăstirii nu au fost efectuate cercetări arheologice
până la declanşarea campaniei actuale.
Ctitorii, Banul Nicolae Lentin şi soţia sa Catinca erau greci
veniţi în Moldova cu domnitorul Alexandru Moruzzi. Ei au avut
un singur fiu Ioan, care a murit tânăr. Mormântul lui se află în
partea de SE a bisericii. Construirea bisericii a început în anul
1800, sfinţirea în 1807, iar zidul de incintă s-a terminat în anul
1868. După moartea fiului, soţii Lentin au închinat biserica
mânăstirii Neamţ căreia i-au dăruit şi cele două moşii de la
Nărteşti şi Piscu Corbului, în suprafaţă de 1800 de fălci. Pe
latura de SV au existat chilii de pământ.
Zona cercetată se află în incintă fostei Mănăstirii „Banu”,
situată lângă Primăria comunei Nicoreşti (latitudine = 45.933,
longitudine = 27.283, altitudine = 142 m), la numai 20 m spre N
de aceasta.
S-a procedat la efectuarea unei descărcări „clasice”, prin
executarea unor secţiuni de informare şi control stratigrafic,
amplasate astfel încât să acopere o suprafaţă cât mai mare din
ceea ce urmează a fi afectat de lucrările edilitare.
Au fost practicate cinci unităţi de cercetare şi informare
stratigrafică, secţiuni de diferite dimensiuni şi orientări.
SI A cu dimensiunile de 15 m/2,2 m şi SI B cu dimensiunile
de 15 m/2,5 m, sunt localizate în zona vestică a platoului, în
partea de SV a bisericii, la 1,5 m de zidul de V al incintei şi au
orientarea N-S.
În aceste secţiuni au fost surprinse urmele unei construcţii
aşezată pe bârne din lemn ce a avut destinaţia de locuinţă,
reprezentând o parte a vechilor chilii ce au adăpostit călugării
de la fosta mănăstire.
Construcţia având L= 15 m era compartimentată în cinci
încăperi, trei camere (dimensiuni: 3,80 / 4,60 m) şi două spaţii
despărţitoare cu dimensiunile de 1,20 / 4,40 m.
Ca sistem de construcţie clădirea avea la fundaţie pământ
galben bătut peste care erau aşezate bârne de lemn (18/18) ce
delimitează cele 3 încăperi. Bârnele au fost surprinse în diferite
stadii de conservare pe toate laturile construcţiei. Peste
bârnele de fundaţie se afla o podea realizată din cărămizi
dispuse orizontal (dimensiune cărămizi 27/15/4), conservată
parţial în toate cele 3 încăperi. În partea de V a spaţiilor
despărţitoare au fost surprinse resturi de zidărie tot din
cărămidă ce delimitau încăperile cu urme de tencuială pe
ambele părţi, cu o gr. de până la 4 cm.
Ca inventar, au fost recoltate, de pe suprafaţa podelei din
cărămidă, fragmente ceramice aparţinând sec. XIX-XX, obiecte
din fier şi aramă din aceiaşi perioadă (cuie, scoabe, talgere),
câteva monede datate în 1774, 1816 şi 1924, precum şi o
monedă otomană de la mijlocul sec. al XIX-lea.
Monedele descoperite în timpul curăţării pământului din
chilii datează perioada de funcţionare a acestora începând din
240
prima jumătate a sec. al XIX-lea şi până spre mijlocul sec. al
XX-lea.
Probabil aceste chilii au fost distruse de cutremurul din
1940, când şi biserica a avut de suferit aşa cum arată pisania
bisericii, ce aminteşte de refacerea acesteia între anii 1946-
1949. Presupunem că într-o anumită măsură cărămida de la
clădire şi din paviment a fost refolosită la modificările pe care
le-a suferit zidul de incintă pe latura de SE în vederea uşurării
traficului pe şoseaua Nicoreşti–Poiana.
S II se află localizată în partea de S a platoului şi a
bisericii, la 4 m de zidul de incintă din partea de S, are
orientarea E-V şi dimensiunile de 46/1,5 m.
În secţiunea sus menţionată au fost depistate urmele a
două gropi menajere cu material ceramic de epocă modernă.
Groapa 1 (G 1) - cu dimensiunea de 2 m are baza uşor
alveolată şi merge până la ad. de -1,80 m şi a avut ca inventar
material arheologic ceramică din epoca modernă, cenuşă şi
fragmente de cărămidă şi beton care au astupat groapa.
Groapa 2 (G 2) - cu dimensiunea de 4 m, cu baza dreaptă, se
adânceşte până la -4,20 m. Din această groapă au fost
recoltate numeroase fragmente ceramice provenind de la vase
din epoca modernă, întregi şi reîntregibile, precum şi obiecte
din metal.
Au fost controlate de asemenea 5 aglomerări de fragmente
de cărămidă provenite din demolarea unor amenajări aferente
monumentului, poate alte corpuri de chilii. Întrucât acestea se
extindeau şi în afara secţiunii au fost deschise două casete, C
1 şi C 2, cu dimensiunile de 2/2 m.
În C 1 aglomerarea de cărămidă era delimitată spre E de
piatră de râu de dimensiuni mari. Adâncimea stratului de
cărămidă a ajuns la -0,40 m. Au fost descoperite fragmente
ceramice din epoca modernă, obiecte din metal (cuie, un cârlig
de pescuit).
În C 2 după aglomerarea de cărămidă a apărut un strat de
5 cm de arsură ce conţinea şi delimita aglomerarea de
cărămidă din S II. Tot în caseta 2 în partea de E a depunerii de
arsură, de la ad. de 0,90 m a apărut o groapă circulară cu
d=0,60 m.
Lângă această groapă la -1,47 m, în partea de E a fost
sesizat un complex de oase de animale şi fragmente ceramice
din epoca bronzului. Sub această aglomerare de oase, la -1,80
m au apărut urmele unui înhumat din care s-a păstrat numai
mandibula şi o mică parte din calota craniană, având ca
inventar câteva fragmente ceramice şi două fragmente de
topor din piatră.
Considerăm că oasele de animale fac parte din acelaşi
complex cu restul oaselor umane, reprezentând un sacrificiu
funerar.
Au mai fost descoperite pe întreaga suprafaţă a secţiunii S
II, la diferite adâncimi, mici fragmente ceramice aparţinând
epocii bronzului.
Din gropile menajere 1 şi 2 au fost recoltate numeroase
fragmente ceramice aparţinând epocii moderne precum şi
obiecte din metal (cuie, scoabe, linguriţă din bronz).
S III se află localizată pe platou, la cca. 22 m S de biserică
şi la 4 m N de secţiunea S II, are orientarea E-V şi
dimensiunile de 10/2 m.
În această secţiune a fost descoperit un beci ce are pereţii
din cărămidă în care erau prevăzute nişe pentru treptele din
lemn. Bolta de intrare este situată în partea de E şi a fost
distrusă până la prima treaptă. Gura de deschidere are 2 m,
bolta fiind realizată din cărămidă de 27/14/6, bine arsă, în două