pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
cca. 19 m, iar latura lungă (E-V) are lungimea maximă de cca.
28,50 m.
Astfel, a putut fi determinat faptul că edificiul B1 este
compus din mai multe încăperi, descrise astfel: încăperea A,
situată la N, mărginită la N de strada ABV4 şi la E de cardo,
are L = 28,50 m pe latura E-V şi l = 7 m pe latura N-S. Au fost
descoperite în acest spaţiu urmele unui pavaj din dale masive
de calcar, dezafectat, precum şi o bază de coloană (S7).
Următorul spaţiu interior, încăperea B, despre care
presupunem că era de asemenea acoperit, se află situat la S
de A, şi are lmax de 3 m, fiind mărginit de cardo spre E şi de o
altă încăpere spre V. În acest spaţiu nu au fost descoperite
urme de pavaj, (dealtfel cercetarea nu este complet încheiată)
fiind doar descoperită o bază de coloană, refolosită prin
încastrarea în zidul de pe latura de S al acestei încăperi. Se
poate presupune deocamdată faptul că accesul dintre
încăperea B şi încăperea C, situată la V, se realiza printr-o
intrare, al cărui prag a fost descoperit în C6, considerabil
deplasat de la locul său, de alte intervenţii.
Încăperea C, situată spre partea de SV a edificiului, are o
formă aproximativ rectangulară, cu dimensiunile de 9 x 6 m. În
acest spaţiu nu au fost descoperite urme de pavaj.
La S de încăperea B şi la E de încăperea C se află un
spaţiu, despre care putem presupune că era descoperit, cu L =
21 m şi l = 5,50 m, în interiorul căruia a fost descoperită, încă
din campania 2005, o structură circulară din pietre, cu dmax de
2,5 m (cu analogii la Tropaeum Traiani), cu un presupus rol de
depozit de cereale.
Acest spaţiu deschis, pavat cu dale din calcar de formă
neregulată, prezintă două posibilităţi de acces, una dinspre SV,
deschisă pe 2 m, şi o poartă de mari dimensiuni, situată spre E
(cardo), unde a fost descoperită şi o bază de coloană.
La S de această curte pavată, se află zidul nordic al unei
alte încăperi, încă necercetată, dar care are faţada comună,
spre E, cu încăperile A şi B.
Accesul către şi în interiorul edificiului B1, pe baza
descoperirilor de până acum, se făcea printr-un număr de 4
porţi. Astfel, accesul dinspre cardo era asigurat printr-o poartă
de dimensiuni mari, situată spre E, în zona în care zidurile
edificiului sunt şi cel mai îngrijit construite. Încăperea C
prezintă 3 porţi, una situată la S, asupra căreia vom reveni, o
alta care asigura accesul spre E (încăperea B) şi o alta spre N,
către încăperea A.
Este de remarcat faptul că intrarea dinspre S ar putea
reprezenta accesul către şi dinspre exterior, având în vedere
că o altă poartă, blocată în antichitate, a fost identificată pe
latura de V a încăperii C. Astfel, propunem ca perioadă a
blocării acestei porţi perioada în care o posibilă stradă, situată
la V de edificiul B1 şi orientată N-S, ar fi fost blocată, prin
adăugarea unor construcţii adosate laturii de V a edificiului,
parţial identificate în C9 şi C10. Stadiul actual al cercetărilor,
insuficient extinse spre V, nu permit tratarea acestei observaţii
decât la stadiul de ipoteză, şi care poate fi verificată sau
infirmată doar prin cercetări arheologice viitoare.
În privinţa funcţionalităţii edificiului B1, putem presupune,
în baza numeroaselor descoperiri de ceramică de uz casnic
(oale de bucătărie, urcioare, căni) dar şi amfore orientale de
transport, precum şi a altor descoperiri mărunte (cuie, piroane,
aplice de os, fusaiole), a numeroaselor oase de origine
animală, că în această fază 2 , edificiul avea un rol economic,
situat în sfera publică sau privată.
24
Datarea acestei perioadei de funcţionare a edificiului în
sec. VI p.Chr. a putut fi realizată pe baza descoperirilor
ceramice şi numismatice. Astfel, ceramica romano-bizantină
descoperită în acest perimetru (platouri de tipurile African Red
Slip Ware, Late Roman C` Ware, ceramica de bucătărie sau
amforele orientale), poate fi datată aproximativ la mijlocul şi a
doua jumătate a sec. VI p.Chr. Aceiaşi concluzie poate fi trasă
şi pe baza descoperirilor numismatice, datate pentru sec. IV
p.Chr. (monede de epocă constantiniană), numuşi de sec. V şi
monede de epocă Iustinian şi post Iustinian (cea mai târzie
monedă descoperită până acum în acest perimetru – follis
bătut la Constantinopol, din timpul anului III al domniei lui Iustin
II = 567/568). 3
Descoperirile diverse din campania anului 2006, continuă
pe cele din campania precedentă.
Astfel, cea mai mare pondere o are ceramica, aflată în curs
de analiză, clasificată astfel:
- Vasa coquinatoria (oale de bucătărie provinciale vest pontice
de diverse tipuri, capace);
- Vasa escaria (fragmente de platou);
- Vasa potatoria (căni provinciale vest pontice, urcioare)
- Amfore (orientale, în marea majoritate, de tipul
Carthage/Berenice LR1, LR2 şi Berenice LR4, fragmente de
Spatheia din zona africană, capace de amforă);
- Obiecte de iluminat (opaiţe romano-bizantine);
- Obiecte diverse: aplică din os decorată cu motive în cercuri
concentrice, perforată, fragmentară 4 , fragmente diverse de
pahare de sticlă, cârlig confecţionat din bronz, care ar putea
proveni de la o balanţă, verigă din bronz, cuie, piroane din fier
de diverse dimensiuni.
Chiar dacă în campania 2006, a fost realizată doar o parte
a obiectivelor propuse în proiectul de cercetare 5 , considerăm
că atât prin suprafaţa relativ mare cercetată, cât şi prin analiza
obiectelor descoperite (aflată în curs), au fost clarificate câteva
chestiuni legate de datarea, funcţionalitatea şi planimetria
structurilor construite, din ultima perioadă de existenţă a cetăţii
romano-bizantine Tropaeum Traiani.
Pl. 2
Sector B
Cristian Olariu, Carol Căpiţă
În campania din 2006 au fost realizate mai multe sondaje
de verificare a cercetărilor geomagnetice şi geofizice
întreprinse de ing. Florin Scurtu în sectorul B al cetăţii
Tropaeum Traiani.
Astfel, au fost deschise trei secţiuni, denumite convenţional
SG1, SG2 şi SG3, cu următoarele orientări şi dimensiuni: SG2,
orientată E-V, cu dimensiunile de 20 x 2 m, aflată la 25 m S de
borna 12; SG 1, orientată N-S, cu dimensiunile de 30 x 2 m, la
10 m S de borna 13 şi SG 3, orientată E-V, cu dimensiunile de
20 x 2 m, aflată la 25 m S de borna 11. Toate secţiunile au fost
împărţite în carouri a câte 2 m lungime fiecare, numerotate
dinspre E spre V (SG3 şi SG2) şi dinspre N spre S (SG1).
SG1: în c.1, s-a mers până la un nivel de călcare format din lut
galben, care avea în componenţă fragmente mărunte de ţiglă
şi ceramică păstrată fragmentar (-0,47 m). Acesta continuă
până spre capătul dinspre S al c.2, unde apare un zid format
din blochete frumos prelucrate, aflat la adâncimea de –0,90 m.
Deasupra acestuia, la –0,50 m, a apărut un nivel de
dărâmătură, formată din pietre de dimensiuni medii şi mari.
Lângă acesta a apărut un zid databil în ultima perioadă de
locuire a cetăţii (sec. VI p.Chr.), format dintr-un rând de pietre