pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
şi, se pare distruse intenţionat, căci cu excepţia câtorva bucăţi
de chirpic nu s-au păstrat in situ. Un fapt remarcabil este
orientarea majorităţii locuinţelor în direcţia SSE-NNV, la fel ca
şi gropile cu marginile arse, care puteau fi legate astfel de
locuinţe. Ipotetic, ultimele puteau fi în legătură cu complexele
de suprafaţă din care s-au păstrat doar gropile de implantare
ale stâlpilor de lemn.
Complexele gospodăreşti:
În această categorie pot fi plasate mai întâi complexele de
formă ovală întâlnite în preajma locuinţelor adâncite. Au fost
surprinse vase sparte pe loc aparţinând unor vase de provizii,
unor străchini şi căni, toate lucrate la roată, precum şi vase
lucrate cu mâna. În aşezarea de la Margine, acestea au
înlocuit gropile menajere reduse numeric. Remarcabil este un
complex descoperit în 2006 de formă asemănătoare unei
palete dotată cu un fel de dependinţă semicirculară care poate
fi interpretată fie ca intrare, fie mai degrabă drept un spaţiu
pentru un cuptor mult distrus deoarece în această porţiune a
apărut un pietriş mărunt specific substrucţiei cuptoarelor.
Bucăţile de chirpic împrăştiate în interiorul complexului erau
făţuite pe o singură parte, iar pe cealaltă păstrau urme ale
pietrelor de râu din substrucţie. Spre fundul complexului însă
existau porţiuni cu cenuşă şi o uşoară înroşire a suprafeţei
acoperite de aceasta. Gradul de conservare a complexului nu
permite atribuirea cu certitudine a unei vetre. Dimensiunile
complexului semiadâncit şi ridicat pe o structură de stâlpi de
lemn sunt de 8,20 x 4,40 m. Descoperirea mai multor bucăţi de
spuză tehnologică de fier păstrând, eventual. forma concavă a
adânciturii de încălzire a cuptorului cu infuzie de aer face
probabilă interpretarea complexului drept atelier de fierărie.
Complexele de suprafaţă:
Cu toate că un obiectiv major a fost stabilirea planurilor
complexelor de suprafaţă detectabile doar prin alinierea
gropilor de implantare a stâlpilor de lemn, până acum au putut
fi precizate doar complexe cu suprafeţe mici şi mijlocii. O
noutate este apariţia unei structuri rectangulare pe tălpici de
lemn. Complexele de suprafaţă închideau, după observaţiile
făcute, perimetre aproape rectangulare de 3 sau 4 m sau chiar
de dimensiuni mari, uneori peste 10 m. În perimetrul delimitat
de gropile de pari ai unui asemenea complex a fost dotat cu o
vatră uşor adâncită placată cu pietre de carieră şi având
câteva fragmente de vase specifice complexului cultural
Przeworsk. Se cunoaşte că neamurile germanice locuiau şi în
construcţii de suprafaţă cu plan de tip hală. Este aproape sigur
că acest sistem de construcţie este întâlnit şi la Margine.
Deschiderea unor suprafeţe de mari dimensiuni a fost
împiedicată mult timp de statutul juridic al terenului, care nu a
fost expropriat o bună bucată de timp.
Gropile de formă rectangulară cu pereţii arşi:
Prin ultimele două campanii de săpături numărul total al
acestora a crescut la 24. În privinţa utilităţii lor observaţii
precum existenţa unor vase de gătit, dar şi a unor vase de mici
dimensiuni care nu puteau fi folosite în acest scop pot arăta o
folosinţă menajeră în paralel cu una, absolut ipotetic, rituală.
Nu există nici un argument pentru folosirea lor în context
funerar. Ele sunt orientate întotdeauna cu latura mai îngustă
SSE-NNV, cu mici deviaţii. Doar un singur complex este
orientat cu latura scurt în direcţia NNE-SSV, acesta reprezintă
o excepţie. Gropile bine arse au pereţii vitrifiaţi şi pe fund
bucăţi de cărbune. Dimensiunile lor variază în L între 0,80 m şi
1,10 m, iar în l între 0,80 şi 0,90 m.
Complexe asemănătoare unor şănţuiri:
225
Acestea au fost orientate fie SV-NE, fie SE-NV. Ele nu se
adâncesc mai mult de 0,20 m şi conţin de obicei ceramică şi
chirpici. Lăţimea lor variază între 0,50 şi 1 m, fiind, uneori,
terminate în nişte gropi mai mari. Cea mai lungă şănţuire
surprinsă depăşea 4,50 m. Interesant este cazul unui complex
menajer de formă ovală descoperit în S. 110 continuat spre
SSE de o asemenea şănţuire prelungă. Un alt complex
identificat în anul 2006 avea aceiaşi prelungire şănţuită
flancată de o parte şi de alta de câte un rând de gropi pentru
implantarea unor stâlpi de lemn. O posibilă interpretare,
valabilă doar în această categorie de complexe, este că ele
puteau servi ca un fel pivniţe semi-îngropate. Un argument
este oferit şi de prezenţa abundentă a materialului arheologic
în astfel de complexe. Analogii etnografice se întâlnesc în
zilele noastre în unele pivniţe de vin de pe valea Ierului
adaptate formei de relief de câmpie (nu cele săpate în coaste
mai abrupte). Alte complexe şănţuite par că delimitează unele
suprafeţe, fiind puţin probabil că ele erau folosite pentru drenaj.
Fântânile:
Aceste complexe, în număr de 4, constau în gropi rotunde
în plan, cilindrice în profil şi cu d de 1,50 m, şi adâncite, posibil,
şi peste 3,20 m. Din cauza prezenţei pânzei freatice câteva nu
au putut fi săpate până la fund. Prezenţa abundentă a apei din
izvoarele captate de acestea nu a permis precizarea clară a
fundului pentru că mâlul scos din nivelul inferior nu mai
prezenta urme antropice. În cazul unui asemenea complex au
fost sesizate urme slabe de lemn fără a putea preciza de la ce
structuri provin.
Un singur cuptor în aer liber, mult distrus şi având formă
ovală a fost construit din chirpic şi piatră de râu.
Date preliminare privind materialul arheologic
Ceramica:
Se împarte, ca de obicei în aşezările de epocă romană din
barbaricum, în cele două categorii principale: cea lucrată cu
mâna şi cea confecţionată la roată. Ceramica lucrată cu mâna
aparţine unui repertoriu destul de variat de la oalele pentru
gătit, la pahare sau ceşti-opaiţe constând dintr-un buton tras
spre exterior. Unele forme prezintă umărul puternic carenat al
vaselor de formă germanică altele forme zvelte şi decor
specific dacic constând în brâu alveolat. Cele cu decor dacic
sunt destul de reduse numeric. Unele vase lucrate la roată par
produse pe loc, însă există şi un procent important provenind
din provincie chiar şi în cazul ceramicii de uz comun. O
caracteristică a vaselor de origine provincială este slipul
cenuşiu închis. Aproape fiecare vas mai bine păstrat şi de o
calitate mai bună a slipului pare să provină din Dacia
Porolissensis. O categorie aparte în cadrul ceramicii romane
este vesela din pastă cărămizie sau neagră stampată,
asemănătoare cu cea descoperită în provincia Dacia, dar mai
ales cea cenuşie fină stampilată. Două fragmente aparţin unei
categorii de ceramică provincială cu decor în relief constând
motive care reprezintă frunze de iederă. Analogii apar şi în
zona barbară din bazinul Tisei superioare.
Piese din metal:
Cele mai numeroase piese din fier constau din lupe de mici
dimensiuni, probabil rebuturi, fragmente de la spuză de fier
rezultată din încălzirea metalului la confecţionarea artefactelor.
O lupă a apărut chiar în umplutura unei fântâni în imediata
apropiere a unui cuptor. Alte piese apărute sporadic în
complexe sunt fragmente de cosoare, verigi, eventual şi
fragmente provenind de la chei de tip barbar. Singura fibulă
descoperită este confecţionată din bronz fiind încadrabilă în