pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
locuinţei fiind amplasată o vatră de foc, cu conturul delimitat de
pietre. A avut dimensiunile de 1,00 x 0,70 m, se delimita clar
prin urme puternice de arsură şi cenuşă şi pe ea au fost
descoperite două funduri de amfore refolosite, în care se aflau
resturi organice arse.
În aceeaşi perioadă, locuinţa în discuţie a avut şi o anexă
(iniţial considerată de noi ca fiind altă locuinţă/încăpere,
denumită L2), spre NE. Reconsiderarea funcţionalităţii ei a fost
determinată de faptul că, spre deosebire de încăperea L1, care
avea laturile clar delimitate de fundaţii din piatră, construcţiei în
discuţie nu i-am putut preciza pereţii (cu excepţia peretelui de
V, comun cu locuinţa L1), conturul ei fiind indicat de un pat
relativ compact de pietre de diferite dimensiuni şi de cioburi
rulate. În colţul nord-vestic al acestei amenajări, paralel şi la
cca. 0,10-015 m de zidul orientat N-S al locuinţei L1, au fost
descoperite contururile a două vetre, cu diametrele de 0,50,
respectiv 0,70 m, care se aflau una lângă alta. În centrul
acestora au fost găsite, refolosite ca suporturi, două guri de
amfore – una cu gura în sus, alta orientată invers – în care au
fost puse bazele amforelor respective. În interiorul uneia dintre
aceste baze au fost găsite resturi organice arse.
Încadrarea cronologică a elementelor constructive amintite
mai sus o putem formula deocamdată numai pe baze
stratigrafice: relaţia dintre porticul de perioadă elenistică târzie
şi locuinţa elenistică este clară – aceasta din urmă este
anterioară porticului deoarece fundaţia zidului orientat N-S al
locuinţei L1 merge sub patul de aşteptare al coloanei nr. 1 a
porticului. Monedele descoperite pe ambele nivele ale locuinţei
sunt în curs de prelucrare, prin urmare vom putea face
încadrări cronologice mai precise în momentul în care vom
avea mai multe date în acest sens.
Materialele arheologice găsite în anexa de NE basilicii
extra muros au fost puţine, majoritatea lor provenind din
straturile deranjate de săpăturile anterioare. Din secţiunea V-E,
au fost găsite 21 de monede, în general din bronz, care sunt în
curs de prelucrare. De asemenea, au fost găsite multe
fragmente de vase sau de ochiuri de fereastră din sticlă,
obiecte din bronz prelucrate sau în curs de prelucrare, bavuri,
creuzete (provenite din umpluturile cuptoarelor care au
aparţinut atelierului de prelucrare a metalelor) 10 , obiecte din
fier, oase de animale în curs de prelucrare şi prelucrate (ace
de păr şi de cusut), numeroase fragmente ceramice (opaiţe,
amfore, farfurii şi boluri de import – Eastern Sigillata etc.).
Prelucrarea lor este în curs.
În campania viitoare vom continua adâncirea în cei 15 m
iniţiali ai secţiunii V-E, precum şi în anexa de NE a basilicii
extra muros, în vederea finalizării cercetării.
Note:
1. O sinteză cu privire la istoricul cercetărilor basilicii extra
muros şi a necropolelor aferente acesteia, precum şi a
stadiului informaţiilor cunoscute de noi ca urmare a
investigaţiilor făcute în anul 2001 la acest obiectiv la Viorica
Rusu-Bolindeţ, Al. Bădescu, Histria. Sectorul basilica extra
muros, SCIVA 54-56, 2003-2005, Bucureşti, 2006, p. 103-130.
2. Anexa de NE a fost cercetată parţial în anul 1955, vezi Em.
Condurachi şi colab., Şantierul arheologic Histria, MCA 4,
1957, p. 22, pl. IV, când s-a dezvelit numai extremitatea ei
estică, legată de curtea basilicii; Em. Popescu a făcut, în anul
1956, o secţiune longitudinală de 3 x 0,80 m, orientată E-V,
prin care a încercat să surprindă relaţia dintre umărul de N al
basilicii şi zidurile anexei de NE, acţiune care nu a fost
202
încununată de succes datorită distrugerii stratigrafiei de
prezenţa unor gropi moderne – vezi D. M. Pippidi şi colab.,
Rapport sur l'activité du chantier d'Histria en 1956, MCA 5,
1956, p. 292, fig. 4.
3. Informaţii preliminare cu privire la vestigiile elenistice
descoperite în .campania precedentă în CCA 2006, p. 199-
200.
4. Descrierea amănunţită a coloanelor porticului elenisti târziu
în CCA 2005, p. 197-199.
5. Probabilitatea ca ceilalţi tamburi ai coloanelor porticului
elenistic să fie din lemn a fost semnalată de noi, ca ipoteză de
lucru, în CCA 2005, p. 199 şi nota 5.
6. CCA 2005, p. 199.
7. Canalul roman de epocă romană timpurie a fost prezentat în
CCA 2003, p. 157; CCA, 2004, p. 199.
8. CCA 2005, p. 199-200.
9. Vezi descrierea acesteia în CCA 2005, p. 199.
10. Referirile la activitatea acestui atelier în CCA 2003, p. 157-
158, CCA 2004, p. 198-199.
Industria materiilor dure animale descoperită în Sectorul
Basilica extra muros
Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti), Diana-Maria
Sztancs (ULB Sibiu)
Săpăturile arheologice efectuate în cursul anului 2004 la
Istria în sectorul Basilica extra muros de către un colectiv sub
conducerea dr. Viorica Rusu-Bolindeţ 1 au condus la
recuperarea unui lot de artefacte aparţinând industriei
materiilor dure animale (IMDA). Acesta ne-a fost pus la
dispoziţie pentru o analiză detaliată de către şefa sectorului
respectiv în octombrie 2006, iniţiindu-se astfel studiul
sistematic al artefactelor din MDA în provenienţă din sectorul
respectiv al binecunoscutului sit vest-pontic; aceasta este, de
altfel, o premieră la nivelul întregului sit. Adresăm şi cu această
ocazie mulţumirile noastre dr. Viorica Rusu-Bolindeţ pentru
colaborarea oferită cu deosebită amabilitate.
Piesele, descoperite (după datele avute la dispoziţie) în
contexte secundare, de abandon, provin din gropile şi din
apropierea unor complexe (cuptoare) pentru reducerea
minereului de fier, databile în sec. I-II A.D. (a se vedea datele
din repertoriu). Este vorba de: unelte (netezitoare de os);
obiecte de port (ace de păr de os); eboşe sau resturi de
prelucrare (coarne de vită şi de ovicaprine). Efectivul total este
de 31 piese (N total = 31), iar structura tipologică include:
categoria I: Unelte: Netezitoare pe metapodii de vită (N = 11);
Categoria III: Piese de Port/Podoabe: Ace de păr de os (N =
9); Categoria V: Diverse: A Piese tehnice: 1 Materii prime; 2
Eboşe; 3 Deşeuri (N = 11).
Identificarea pieselor se face pe baza indicativului compus
din sigla sitului şi a sectorului şi numărul de ordine (exemplu:
HST-BEM 3). Artefactele desemnate de noi, în mod generic,
cu termenul de „netezitoare” (datorită apropierii lor morfologice
de piesele eneolitice folosite la modelarea ceramicii) sunt
realizate pe metapodii epifizate de vită (Bos taurus) sau
reamenajate pe segmente de piese fracturate în timpul folosirii
la nivelul părţii meziale. Ele au fost obţinute prin cioplirea
razantă, intensă şi precisă, a feţelor anatomice ale
metapodului, în scopul obţinerii unei suprafeţe centrale plane;
pe aceasta s-au amenajat, prin percuţie indirectă, utilizându-se
probabil un vârf metalic (de fier), şiruri rectilinii sau uşor curbe
de impresiuni triunghiulare cu latura de cca 1 mm, obţinânduse
astfel o suprafaţă abrazivă; această amenajare împiedica,