pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
de tencuială pictată policromă. Totodată, s-a mai dezvelit o
parte din fundaţia clădirii, care acum măsoară 1,70 m. Este
constituită din pietre de dimensiuni variabile, aruncate în
groapa de fundaţie, peste care s-a turnat mortar. Nu s-a ajuns
încă la baza construcţiei, dezvelirea ei va continua în
campania viitoare.
Porticul elenistic târziu
Ca urmare a extinderii profilului sudic, a mai fost
descoperită parţial încă o coloană spre SV, oferindu-ne astfel
certitudinea că porticul elenistic continuă atât spre NE, cât şi
spre SV. Lungimea cunoscută a lui este acum de 10,20 m.
Coloana nr. 5 are dezvelite numai latura sudică a bazei (de
0,50 x 0,22 m) şi a tamburului (cu dimensiunile de 0,26 x 020
m), adâncimea la care ele apar fiind de -2,22 m (baza),
respectiv -2,01m (tamburul). Ea se află la 2,10 m spre SV de
coloana nr. 1, o distanţa similară fiind între coloanele nr. 3 şi
nr. 4 4 . Baza este din calcar, cu laturile neglijent cioplite, în timp
ce tamburul este din acelaşi tip de calcar cochilifer ca şi
coloanele nr. 1 şi nr. 2. O situaţie foarte interesantă ne-a fost
oferită de observarea pe profilul sudic, deasupra tamburului
coloanei în discuţie, a unei amprente care are aceleaşi
dimensiuni ca şi tamburul din calcar al acesteia – ar putea fi
negativul unui tambur din lemn, care ar fi completat restul
tamburilor coloanelor porticului elenistic 5 .
Clădirea căreia îi aparţine porticul
În campania precedentă am prezentat şi discutat, cu titlu
de ipoteză de lucru, ceea ce consideram a fi o posibilă clădire
căreia i-a aparţinut porticul de perioadă elenistică târzie 6 .
Continuarea dezvelirii acestei clădiri ne-a confirmat ipoteza
postulată anterior. Astfel, ca urmare a extinderii spre S a
secţiunii V-E, a mai fost descoperită o porţiune din zidul
orientat NV–SE, care acum are lungimea dezvelită de 6,00 m.
Totodată, la extremitatea estică a aceluiaşi zid, s-a observat că
temelia continuă spre N-E cu 0,60 m, intrând sub canalul
roman care aparţine fazei I B-C 7 . Întrucât temelia respectivă
depăşeşte fundaţia zidului orientat N-S (pe care îl consideram
ca fiind colţul clădirii căreia îi aparţine porticul) înspre NE, este
posibil să avem o compartimentare a construcţiei respective,
ceea ce, date fiind dimensiunile dezvelite ale acesteia (6,00 x
2,50 m), prezenţa acestei compartimentări, precum şi faptul că
ea continuă atât spre NE, cât şi spre S-V, ne sugerează
existenţa unei clădiri impresionante, posibil un edificiu public.
În campania anului 2006 am continuat să ne adâncim şi în
interiorul clădirii căreia i-a aparţinut porticul de perioadă
elenistică târzie. Am descoperit o amenajare de pietre de
formă aprox. rectangulară, cu dimensiunile de 1,00 x 0,90 m,
care a fost amplasată aproape de colţul nord-estic al
construcţiei, respectiv la cca. 0,10 m S de zidul orientat NV–
SE, paralel cu acesta cu una dintre laturi, în timp ce latura
perpendiculară este aproape lipită de temelia zidului orientat
N-S. Amenajarea respectivă (care ar putea fi o fântână dacă
nu ar avea dimensiunile aşa de mici!) este constituită din unul
sau două rânduri de pietre de calcar de dimensiuni variabile,
prinse cu lut, iar în adâncime, de asemenea s-a observat că nu
are decât două asize. Interiorul acestei amenajări a fost golit
până la -3,50 m adâncime, în umplutura ei fiind observate
straturi de lut galben amestecate cu pigmenţi de arsură,
fragmente foarte mici de calcar, sporadic şist. Singurul material
arheologic descoperit deocamdată – golirea completă a ei nu a
fost posibilă datorită spaţiului foarte îngust – a fost partea
superioară a unei amfore-ţigaretă.
201
Tot în interiorul clădirii căreia îi aparţinea porticul, la 1,40 m
spre SV de latura internă a zidului orientat N-S al acesteia, a
fost descoperită o vatră de foc interesantă. Ea a fost
amplasată în jumătatea superioară unui chiup, care a fost
întors cu gura în jos. Dimensiunile acestuia au fost: diametrul
corpului = 0,84 m, dgurii = 0,35 m. Adâncimea la care a fost
dezvelită partea superioară a vetrei a fost de -2,87 m, gr.
stratului de chirpic al vetrei fiind de 0,15 m; restul chiupului,
până la ad. de -3,17 m, a avut un strat de umplutură constituit
dintr-un pământ brun-gălbui, amestecat cu pietre de mici
dimensiuni.
În această etapă a cercetării, este greu de precizat
funcţionalitatea amenajării de pietre, precum şi care a fost
raportul cronologic dintre cele două complexe arheologice
descoperite în interiorul clădirii căreia îi aparţinea porticul de
epocă elenistică târzie, ele fiind găsite numai în suprafaţă, fără
diferenţe de adâncime şi fiind foarte apropiate una de alta.
Cercetările arheologice vor continua în spaţiul în discuţie,
sperăm cu posibile clarificări ale funcţionalităţii şi cronologiei
complexelor arheologice constatate.
Deocamdată, nu avem alte informaţii care să ne ajute la
precizarea unor repere cronologice mai stricte decât am făcuto
în raportul precedent – respectiv sec. I a.Chr. – I p.Chr.
Prelucrarea materialului arheologic sperăm că ne va ajuta în
acest sens.
Locuinţa elenistică anterioară porticului
Denumite convenţional de noi, în raportul preliminar al
campaniei anului precedent, locuinţele L1 şi L2 8 , vestigiile
respective par a constitui, în acest stadiu al cercetării, o
locuinţă concentrată în colţul extrem sud-vestic al secţiunii V-E,
care a avut două faze de locuire.
În faza I = cea mai veche din punct de vedere cronologic,
din locuinţa în discuţie am descoperit o singură încăpere, mai
precis colţul ei NE (3,20 x 2,60 m), restul ei continuând sub
profilele de V şi de S. Cele două temelii de ziduri care
delimitează colţul nord-estic al locuinţei sunt constituite din
pietre de calcar şi gresie, prinse cu lut. Latura estică a locuinţei
L1 (2,50 x 0,45 m) este mai bine definită prin marcarea liniilor
interioară şi exterioară a fundaţiei zidului cu blocuri de calcar
de dimensiuni mai mari, dintre care unul este pus pe cant în
interior pentru a delimita colţul nord-estic. Latura nordică, cu
dimensiunile de 3,30 x 0,45 m, are în compunere pietre de
calcar de mai mici dimensiuni, care delimitează însă clar liniile
zidului. Din ambele fundaţii au fost dezvelite, deocamdată, câte
două asize. De asemenea, se pare că spolia folosită în
structura fundaţiei zidului estic al lui L1 9 ar putea reprezenta un
prag al locuinţei în discuţie, fapt pe care îl postulăm ca ipoteză
de lucru, până la dezvelirea ei completă.
În interiorul încăperii delimitate din locuinţa L1, la 2,00 m V
de colţul ei nord-estic, paralel cu fundaţia zidului său nordic şi
la 0,06 m S de aceasta, a fost descoperit un cuptor menajer
dezafectat. Acesta avea dimensiunile de 0,86 x 0,92 m, a fost
găsit la adâncimea de -2,25-2,35 m şi era orientat cu gura spre
S. Avea o formă aprox. pătrată, gura de alimentare având o
formă circulară. A fost construit din lut cruţat, din latura sa
nordică păstrându-se un perete din chirpic de 0,40 x 0,10 m.
În faza a II-a, locuinţa L1 pare să fi fost recompartimentată
– de-a lungul profilului vestic am delimitat traseul unui perete
despărţitor (), care s-a conturat numai prin prezenţa unor
pietre care marcau linia a acestuia (inclusiv colţul sud-vestic al
camerei), elevaţia fiind, probabil, din lemn. În această fază,
cuptorul amintit mai sus a fost dezafectat, în colţul nord-estic al