pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Sector X
Catrinel Domăneanţu-responsabil sector (IAB), Alina
Pascale, Adriana Speteanu (FIB), Ştefan Vasiliţă,
Theodor Ulieriu (studenţi FIB)
Cercetările care se efectuează pe platoul de V al cetăţii, în
sectorul numit convenţional X, au ca scop evidenţierea reţelei
de „temelii olbiene” datând din epoca elenistică. Fundaţii de
pământ (straturi alternative de argilă curată şi pământ
amestecat cu cenuşă), care rareori au păstrat elemente de
elevaţie, aceste temelii olbiene constituiau baza unor
construcţii de mai mici sau mai mari dimensiuni. Ele au fost
identificate, până în prezent, doar la Olbia şi Histria.
Spre deosebire de Olbia, unde săpături în suprafaţă au
permis identificarea unor monumente având astfel de
substrucţii (stoa, templele lui Zeus şi Apollo Delphinios, zidul
de incintă), la Histria, sondajele stratigrafice efectuate în anii
'50, '60, le menţionează numai existenţa, fără a le lega între
ele pentru a obţine planul unei singure clădiri. Acesta este
lucrul pe care am încercat noi să-l facem prin reluarea
cercetărilor în zonă.
Eforturile noastre, îndreptate în această direcţie, au
început să dea roade. Putem afirma acum că aici se află una
din ariile sacre al Histriei elenistice, continuarea, poate, a celei
deja postulate de Dinu Adameşteanu pentru epoca arhaică 1 .
Este vorba de un sanctuar dedicat, probabil, zeiţei Cybele.
Ca elemente definitorii ale sale avem până în momentul de
faţă: un patrulater de temelii olbiene (6 m/3 m), ce au fieccare
o grosime de aprox. 3 m, suprapus de o dărâmătură masivă de
cărămizi crude, strotere şi kalyptere; un bothros de formă
rectangulară (0,60 m/0,70 m), în interiorul unei incinte, care
înconjura un spaţiu deschis; între ele un „canal”, probabil
neacoperit, pavat cu lespezi foarte subţiri din şist verde, ce
pare să înconjoare incinta 2 .
La aceste elemente constructive se adaugă materialul
arheologic descoperit. Menţionăm doar piesele cele mai
importante: două statuete reprezentând-o pe zeiţa Cybele, una
din marmură 3 , alta fragmentară din teracotă; un fragment dintrun
vas de calcar, decorat cu ove în relief şi păstrând urme de
vopsea roşie; un picior fragmentar de perirrhanterion din piatră,
vas ce conţinea apa lustrală şi se găsea în interiorul sau la
intrarea sanctuarelor greceşti (el apare deseori reprezentat pe
vasele attice cu figuri negre sau roşii, în scenele religioase,
alături de altar şi statuia de cult); două fragmente din calcar
aparţinând unor capiteluri ionice de mici dimensiuni; un
fragment de basorelief din marmură pe care este reprezentată
o parte dintr-o piesă de mobilier (un tron); o bază cilindrică
din marmură, decorată sus şi jos cu un tor; un mic altar votiv
din teracotă.
Noutatea pe care au adus-o cercetările din anul acesta
este că patrulaterul de temelii olbiene, primul descoperit, nu
reprezintă fundaţiile unei construcţii de sine stătătoare,
orientată N-S, cum s-a crezut iniţial, ci este de fapt pronaosul
unui templu, orientat E-V.
In concluzie, partea principală a edificiului este încă sub
pământ. Sperăm că vom dispune de mijloacele materiale
necesare ca să-l dezvelim în întregime.
Note:
1. Acta Historica, Roma, I, 1959, p. 8-12.
2. SCIVA, 54-56, 2003-2004, p. 98-101, fig. 6-9.
198
3. Gabriella Bordenache, Sculture greche e romane del Museo
Nazionale di Antichita di Bucarest, Bucureşti, 1969, cat. 39, pl.
XX.
Sector Exra muros – Poarta Mare – Turnul Mare
Paul Damian, Adela Bâltâc, Virgil Apostol, Nicoleta
Nedelcu, Valentin Bottez, Andra Samson (MNIR).
Investigaţiile arheologice din sectorul extra muros Poarta
Mare – Turnul Mare au început în anul 2000 având ca obiectiv
general surprinderea unor aspecte ale locuirii romane timpurii,
eventual a celei elenistice, din perimetrul central al aşezării
histriote în aceste epoci. Cercetările efectuate în campaniile
2000–2005 1 au oferit date stratigrafice ale zonei şi au dus la
descoperirea unor edificii şi alte complexe arheologice,
databile din epoca elenistică târzie până în ultimul nivel roman
timpuriu (nivelul I C 2 ); până în acest moment nu avem indicii
concludente pentru plasarea vreunuia dintre complexe
posterior ridicării incintei romane târzii (nivelul II A —din a doua
jumătate a sec. III p.Chr.).
Obiectivele acestei campanii au fost cercetarea unor
elemente legate de edificiul nr. 1 (detalii constructive în cele
două momente cronologice identificate), detalii constructive ale
străzii 3 şi ale incintei romane târzii, precum şi elucidarea unor
probleme stratigrafice. Pentru aceasta cercetarea s-a
concentrat doar în suprafeţele de la nord 4 , casetele –A 1–2, A
1–4, B 1–4, C 1 şi 4, D 2–3, trasate în anii anteriori, precum şi
demontarea unor martori stratigrafici dintre acestea.
Edificiul nr. 1 5 —edificiu de mari dimensiuni aflat la N de strada
de tradiţie elenistică (artera b)— s-a lucrat în interiorul
încăperilor definite de zidurile Z1–Z2 6 (L7), Z3, Z5 şi Z10 (L1),
Z5–Z6 (L3), Z11–13 (L2). Cercetările din încăperile L7 şi L3 au
dus la confirmarea stratigrafiei cunoscute şi din alte zone ale
edificiului şi în exteriorul acestuia, fiind constatată din nou
prezenţa unei cantităţi considerabilă de materii organice 7 . De
asemenea, au fost surprinse detalii constructive ale zidurilor
Z3, Z5, Z6, cărora s-a reuşit să li se cerceteze inclusiv
fundaţiile 8 . Pentru a verifica detaliile constructive ale zidurilor
Z10 9 şi Z31 10 , a fost secţionat o parte din pavajul p e, nivelul
de funcţionare al încăperii L1. Acest pavaj avea un „pat”
construit dintr-un strat (gr. 0,35 m) de scoici şi nisip (care
conţine şi numeroase fragmente ceramice „rulate”), strat de
pietre de diferite dimensiuni (gr. 0,50 m).
În încăperea L2 (dispusă aprox. în caseta C1) s-au
practicat două sondaje. Primul în jumătatea de N 11 (carourile
a–b/1–4) unde s-a constatat că nivelul format din placi de
calcar este mărginit la S de un zid (denumit iniţial p a), surprins
parţial, construit din blocuri mari de calcar (legate cu mortar),
iar la V şi N acesta este practic „tăiat” pentru implantarea
zidurilor Z11 şi Z12 12 . Cel de-al doilea sondaj s-a efectuat în
jumătatea de S (carourile c–d/1–2) pentru a se cerceta detalii
ale zidurilor p a, Z13 şi ale podelei de tip opus signinum
(pavajul p d). Astfel, s-a putut observa că zidul p a este
refolosit ulterior în substrucţia pavajului corespunzător
funcţionării zidurilor Z11–12. Podeaua de tip opus signinum
este formată din pietre de dimensiuni mici legate cu mortar.
Cercetările de aici confirmă ipotezele noastre despre
planimetria acestei încăperi în cele două faze de funcţionare
ale edificiului nr. 1 13 .
Cercetările din caseta A4 au adus noi indicii despre
întinderea edificiului nr. 1. Astfel, a fost cercetat un nou zid,
Z34 14 , perpendicular pe Z30 (considerat de noi ca fiind limita