pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Suprafaţa B6
După operaţiunile de curăţenie, am trecut la demontarea
zidurilor romane târzii înregistrate în anii trecuţi. Săpătura a
început de la un nivel roman târziu şi s-a oprit pe nivelul stâncii
de şist, profilele rezultate având o înălţime maximă de 2,85 m.
Decapările şi gropile de fundaţie succesive din epoca romană
au afectat pe întreaga suprafaţă straturile greceşti elenistice şi
clasice până la cele arhaice. Cu excepţia zidurilor romane
timpurii surprinse în partea de E şi N, ce au delimitat în mare
măsură suprafaţa cercetată (2,78 m N→S x 3,24 m E→V), nu
a fost dezvelită nici o altă construcţie. În colţul de SE au apărut
resturi de la o varniţă, legată de nivelul de locuire roman târziu.
Cele două ziduri descoperite sunt legate cu pământ şi
prezintă o textură asemănătoare. Aceasta constă din petre de
şist şi spolii de la monumente mai vechi. Zidul de N are o
fundaţie mai adâncă. Sub fundaţiile zidurilor romane timpurii
amintite ca şi pe întreaga suprafaţă B6 este interesant de
amintit un strat consistent de scoici amestecate cu fragmente
ceramice şi oase (h 0,10-0,20 m), datat în perioada arhaică.
Sub acesta se găseşte un strat de pământ brun închis cu
cioburi arhaice timpurii (sf. sec. al VII-lea – înc. sec. al VI-lea),
care l-a rândul său se află direct pe stâncă. Fragmentele
ceramice descoperite în stratul de scoici sunt în cea mai mare
parte rulate. Probabil că acest strat avea rol de drenare a apei
de ploaie. Stratul de scoici a fost surprins nederanjat pe toată
suprafaţa B6. Sporadic au putut fi surprinse mici lentile de lut
galben aflate deasupra stratului de scoici. Deasupra acestui
strat au avut loc numeroase decapări şi nivelări târzii, ce au
afectat în întregime straturile greceşti postarhaice. Dintre
descopeririile din straturile arhaice amintim un torso din
teracotă, un fragment de aryballos din faianţă, ceramică în
stilul „caprei sălbatice” stilul mijlociu II, amfore de Milet,
Lesbos, Klazomenai.
Suprafaţa A6. Suprafaţa cercetată anul aici a fost delimitată de
zidurile unei încăperi a insulei romane târzii, ce măsoară 4,44
m (N→S) x 3,92 m (E→V). Săpăturile au început de un nivel
roman timpuriu şi au mers până pe stâncă, ad.max atinsă fiind
de 1,17 m. După curăţenia din primele zile, am trasat în partea
sudică un mic sondaj de control (0,80 m l), orientat E–V.
Stratul roman timpuriu taie aici, ca şi-n B6, toate straturile până
la cele arhaice. Doar în partea nordică înspre templul Afroditei,
pe o porţiune foarte mică şi în colţul de NE a putut fi urmărită o
situaţie stratigrafică mai complexă. În partea de N zidul roman
timpuriu din spolii stă pe un strat de lut galben, sub acesta se
observă un strat de arsură (arsura 2) şi un strat cu pământ
lutos cenuşiu, situaţie des întâlnită în zona sacră îndeosebi în
săpăturile vechi şi care a fost pusă în legătură cu distrugerea
„zonei sacre” la mijlocul sec. I a.Chr. În colţul nord-estic tot pe
o suprafaţă mică a fost surprinsă o zonă de arsură (vatră )
aflată pe un strat de pământ brun, datat în epoca arhaică. Sub
stratul de umplutură roman timpuriu, întâlnit aproape pe
întreaga suprafaţă A6, au apărut straturi arhaice: în partea de
S, SE un strat de pământ cu scoici, ce taie la rândul lui un strat
de pămănt brun. Datarea acestora din urmă în epoca arhaică
s-a făcut pe baza bogatului material arheologic descoperit.
Amintim printre altele: cupe ioniene cu păsări, ceramică în stilul
„caprei sălbatice” stilul mijlociu II, ceramică de bucătărie
lucrată la roată, sticlă (millefiori), căni ioniene cu gura trilobată,
amfore de Chios, Milet, Lesbos, Klazomenai, Samos, atice
SOS.
Atât sub zidul de E, cât şi cel de V din A6 au apărut câteva
blocuri din calcar şi şist care ar putea fi legate de o construcţie
197
anterioară insulei romane timpurii. Din păcate condiţiile de
descoperire nu permit pe moment o concluzie cu privire la
funcţia lor.
Spre sfârşitul campaniei, după ce stânca de şist a fost
curăţată în totaliate, am putut observa în partea de SE a
suprafeţei A6 amprenta unei amenajări în stâncă, amenajare
ce a fost dezafectată deja în perioada arhaică. Aceasta constă
într-o adâncitură în stâncă (ad. 0,16 m), în vederea ridicării
probabil a unui mic monument. Acelaşi tip de amenajare s-a
putut observa în săpăturile mai vechi din „zona sacră” la
monumentul H. Din păcate amenajarea nu a putut fi cercetată
în totalitate (numai 2,70 x 1,70 m), latura estică şi sudică
terminându-se sub zidurile romane timpurii, încă nederanjate.
Totuşi o limită aproximativă este indicată de săpăturile
anterioare din suprafeţele A7 şi A6a, unde albierea din stâncă
nu mai apare. Interesant pe de altă parte este descoperirea de
anul trecut din A7, ce trebuie pusă în legătură cu cea de anul
acesta, respectiv mica amenajare circulară din stâncă (vezi
Rap. 2005). Forma celei din acest an este însă
dreptunghiulară. Poziţia apropiată faţă de templul Afroditei
(puţin spre SE) indică mai degrabă faptul că am avea de a face
cu un monument legat de templu (altar ). Faptul că a fost
dezafectat foarte devreme (în prima parte a sec. al VI-lea,
probabil spre mijlocul sec.) lasă loc şi altor ipoteze. Spre
deosebire de monumentul H, din amenajarea descoperită anul
acesta nu a rămas nici un bloc sau lespede in situ.
Suprafaţa A6a. A6a denumeşte o mică încăpere (1,64 x 3,25
m) aparţinând casei romane timpurii, aflate între A6 şi B6.
Ultimele săpături desfăşurate aici avuseseră loc în 1992 şi se
opriseră pe un nivel roman timpuriu. În acel an fusese scoasă
la iveală o vatră, pe care se afla coarnele unui căprior (vezi
Rap. 1992). Săpăturile din acest an au mers pe o adâncime
max. de 1,49 m până la stâncă, lăsând nederanjată vatra cu
coarne (suprafaţa săpată 1,64 x 2,54 m). Unul dintre
obiectivele săpăturilor din această suprafaţă l-a reprezentat
cercetarea traseului zidului cu spolii dezvelit în anul precedent,
aflat între A7 şi B7. Spre deosebire de situaţia din 2005, am
constatat că în A6a zidul a fost în întregime demantelat în
primele secole p.Chr. Groapa de demantelare a fost suprinsă
pe întreaga suprafaţă A6a, continuându-se şi-înspre V.
Cercetarea traseului acestui zid înspre V va continua în
campaniile următoare.
În profilul sudic s-a putut observa continuarea stratului
arhaic de scoici şi ceramică din B6, fiind tăiat de zidul din
spolii. Deasupra acestui strat s-au păstrat mici blocuri din
calcar, peste care se află un strat de lut galben, apoi fundaţiile
casei romane timpurii.
Suprafaţa B7. La S de zidul estic din B6 au avut loc mici
operaţiuni de îndreptare a profilelor, lucrări ce au dus la
dezvelirea unui mic zid, care în raport cu insula romană târzie
pare mai timpuriu, dar mai târziu decât insula romană timpurie.
Spre sfârşitul campaniei au avut loc în partea estică a B7,
lângă zidul cu spolii şi bazilică, o continuare a săpăturii din
2003, plecând de la nivelul arhaic. De amintit sunt de amintit
aici îndeosebi descoperiri ceramice (importuri atice, ioniene,
eoliene, dar şi ceramică histriană).
Pl. 45
Note:
1. Notaţiile sunt aceleaşi cu cele din rapoartele 1991-2005.
2. Supraţa e/S corespunde cu aproximaţie suprafeţei l/1958 din
săpăturile vechi.